11.05.2017,  21:03:01 | 0 comentarii | 1467 vizualizari
Florin Paul Camen: „Folkul n-a murit în Vale şi nici n-o să moară!” 
de Corneliu BRAN

Peştera Bolii
- Paul, cum apreciezi acţiunea de la Peştera Bolii de astăzi, duminică, 7 aprilie?
- Bineînţeles că o văd foarte bine. E normal s-o văd aşa şi mă bucur că la peşteră se întâmplă lucruri foarte frumoase. Dar cel mai mult m-aş bucura dacă manifestări de acest gen şi de alte gusturi s-ar înmulţi în Valea Jiului. Aş vrea să văd o zonă vie, dezmorţită, o zonă unde manifestările culturale, sportul, turismul să fie săptămânal dacă se poate, în weekend-uri. Măcar aşa să exploatăm această zonă minunată pe care o avem, dacă cu industria stăm acum mai prost şi perspectivele se întrevăd foarte puţin din păcate.
- Ai mai cântat pe scena din Peştera Bolii? Cum ţi se pare atmosfera?
- Da, am mai cântat de câteva ori şi pot spune că în primul rând acustica, chiar dacă suntem într-o peşteră şi avem o apă curgătoare în apropiere, este una excelentă. În al doilea rând, ştiu din experienţele anterioare că oamenii care vin să asculte sunt pregătiţi special pentru aşa ceva, în sensul că sunt iubitori de muzică bună. Dar aici, chiar şi cei care nu sunt pregătiţi, devin pregătiţi, probabil şi din cauza cadrului natural de excepţie. Ce poate fi mai frumos, mai liniştitor decât să stai într-o minune a naturii, cum e această peşteră şi să asculţi muzică, împreună cu prietenii sau cu cei din familie? Cel puţin eu aşa văd lucrurile şi mai cunosc mulţi ce gândesc ca mine.

Folkul. Vedere de la… Peştera Bolii
- Să trecem puţin peste spectacolul de azi şi de peşteră. Cum vezi, azi, folkul?
- Grea întrebare... Chiar mă gândeam, venind spre Petroşani, că dacă s-ar face o promovare cum se cuvine acestui gen muzical, muzica folk ar redeveni ceea ce a fost cândva. Citez: vom fi ce-am fost şi mai mult decât atât! Am credinţa că neamul ăsta românesc se va trezi odată şi se va sătura de mediocrităţi, de analfabeţi şi de această campanie de îndobitocire care se poartă azi şi care schimbă sensul valorilor, a bunului gust...

Proba de folk… ştafetă
- Cum vezi schimbul de ştafetă, dacă el mai există?
- Schimbul de ştafetă există, cu siguranţă. Există tineri folkişti ce nu pot să nu fie apreciaţi pentru ceea ce cântă. În primul rând, tânărul Cătălin Stepa, fiul celebrei Tatiana Stepa, ce a preluat primul această ştafetă din rândul tinerilor. Apoi, sunt şi alţi tineri, mai micuţi ca vârstă, cum e Luminiţa Denisă, sau Maria Farcaş, plus alţi vreo trei-patru tineri, cărora nu le ştiu bine numele şi de aceea nu le spun ca să nu greşesc. Dar ei există şi vin pe urmele folkiştilor din Vale. Atâta timp cât Valea are un festival pe care îl datorează Danei Tacea – şi îi mulţumim că există acest festival de muzică folk de la Vulcan – e bine. Atâta timp cât încă eu, Cătălin şi ceilalţi ţinem flamura sus, iar tineri talentaţi ne calcă pe urme, putem spune că folkul n-a murit în Vale şi nici n-o să moară. Ce poate fi mai liniştitor ca o poezie cântată? Ce poate fi mai plăcut decât nişte versuri de dragoste acompaniate de o voce şi de o chitară? Eu cred că folkul nu va pieri niciodată, oamenii nu-l vor lăsa să moară. Folkul e o stare de spirit, ceva înălţător şi el va dăinui, mai ales la un popor cu o limbă aşa de cursivă şi de melodioasă! Bineînţeles, cei care vin din urmă trebuie sprijiniţi, ca în orice domeniu, dacă nu-i sprijinim, ei se pot pierde. Folkul nu este o muzică bănoasă, nu este o muzică din care te poţi îmbogăţi peste noapte. Folkul trebuie, în primul rând, să-l simţi, să-l trăieşti, iar gloria ta vine de multe ori într-un cerc mai restrâns de oameni. Dar vine, şi asta e important. Satisfacţia că ai lângă tine nişte oameni care iubesc melodiile tale şi se simt bine în momentul când cânţi e cu atât mai mare!

Publicul Văii
- Cum e publicul din Vale?
- În primul rând, cel mai important este faptul că el există! Din păcate, e greu de adunat şi asta tot din motive de promovare a acestui gen muzical. Nu mai e nimeni interesat să promoveze folkul în Vale! De ce? Pentru că este un gen muzical ce foloseşte versuri... Versuri egal cultură... Deci? Ce să spun mai mult?! Dacă foloseam texte şi ne zbâţâiam pe scenă probabil că eram foarte căutaţi. Dacă foloseam jargouri şi urlam ca apucaţii, cu î  sau ă în coadă sau cu of-of, inima mea, probabil că ne căutau mulţi. Dar aşa, că încercăm să vorbim şi să aducem poeziile în prim-plan, dar şi să cântăm corect, se pare că nu ne încadrăm la capitolul mondenităţi. Sunt poate un pic răutăcios, ştiu, dar ăsta e adevărul.

Albumul no. 6 ş.a.m.d. 
- Sintetizează te rog viaţa ta muzicală, lumea ta cum s-ar zice...
- În prezent aştept să apară albumul numărul şase. Lucrez în continuare la un alt proiect, cu Adrian Jacotă, un mare folkist, din păcate mai puţin cunoscut, autorul melodiei Cântec pentru inima albastră, pe care o cântă Mărgineanu. Din fericire, pot spune că am concerte, din păcate mai mult prin ţară unde sunt invitat, decât în judeţ sau în Vale. Se confirmă regula că un profet în ţara lui nu-i binevenit.
- În perspectivă ce alte proiecte mai ai?
- Bineînţeles că dacă am sănătate şi mă ajută Dumnezeu n-o să mă opresc doar la ce ţi-am spus. O să continui să compun şi să imprim piesele, voi scoate alte şi alte albume. 
- La ce număr de albume vrei să te opreşti?
- Asta Dumnezeu va hotărî. El ştie...
- Bine, glumeam, dar ca să mai glumesc o dată, spune şi tu o cifră rotundă... 50 de exemplu... 
- Ha, ha... e mult! De ce spun asta? La cum merge treaba e foarte greu să scoţi 10, dar 50?!

Ajutoarele folkistului    
- Te ajută cineva... la compoziţie, la impresariat ori ca şi sponsor?
- De impresariat nici vorbă, la partea de compoziţie sunt doar eu, mă ajută poeţii minunaţi pe care-i avem cu versurile, unele texte le mai compun şi eu... Dar există oameni de bine, oameni care, într-adevăr, m-au sponsorizat de-a lungul timpului şi cu voia ta aş vrea să enumer aici pe domnii: Emil Părău, Costel Dicu, Someşan, Tofan, Cristi Staicu, Hari Vochiţoiu. Şi mai sunt şi alţii, sper să nu se supere, dar acum, pe moment aceştia mi-au venit în minte. Tuturor le mulţumesc public prin acest interviu şi mulţumesc ziarului că-mi dă posibilitatea să fac asta. În plus, pur şi simplu există câteodată oameni anonimi, care îmi admiră piesele şi care-mi întind o mână, dorind să rămână în umbră.

MU-PO
- Dacă ar fi să defineşti pe scurt muzica folk cum ai face-o?
- Ce spunea domnul Mircea Vintilă: MU-PO! Muzică şi poezie. Şi cu asta am spus totul!
- În încheiere, ce gânduri transmiţi cititorilor noştri?
- Le transmit din suflet numai gânduri bune şi îi îndemn să nu rateze concertele folk din Vale, atâtea câte sunt peste an. Le mai spun ca, în general, să nu rateze actele culturale şi actele muzicale, cultura şi sportul fiind cele mai mari moşteniri ale noastre şi pe care trebuie să le păstrăm. Teatrul, filmul, muzica, pictura, sculptura, arta în general, literatura sunt salba de valori româneşti, alături de tradiţii şi datini. Haideţi să le păstrăm şi să le sprijim cu toţii! Avem nevoie de cultură altfel suntem terminaţi!


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter