25.06.2017,  12:58:55 | 0 comentarii | 1132 vizualizari
Două eleve de la Liceului Teoretic „Mircea Eliade” Lupeni / Despre rezultatele la Olimpiada de Istorie (I)
de Ziarul Vaii Jiului

Ca în fiecare an, unul dintre cele mai importante evenimente ale şcolilor dornice şi apte de performanţă îl constituie olimpiadele şcolare. Şi, tot ca în fiecare an, elevii Liceului Teoretic „Mircea Eliade” Lupeni au obţinut rezultate de excepţie la Olimpiada de Istorie, sub îndrumarea domnului profesor Dan-Daniel Tănase.

În acest an, două eleve de la „Eliade” au obţinut premiul I la etapa judeţeană şi au reprezentat judeţul nostru la etapa naţională a Olimpiadei de Istorie, desfăşurată la Buzău: Diana Rusu (clasa a IX-a D) şi Andreea Moldovan (clasa a XII-a E). Şi nu au făcut-o oricum, ci într-un mod mai mult decât lăudabil: una dintre ele (Andreea Moldovan) a obţinut menţiune, iar cealaltă a avut, de asemenea, un punctaj foarte bun.
Suntem în perioada examenului de bacalaureat. Din această cauză, marea performeră nu a putut să ne împărtăşească impresiile despre olimpiadă. Au făcut-o, însă, alţi protagonişti: Diana Rusu, Cristiana Manulesc (şi ea participantă la o etapă naţională a Olimpiadei de Istorie, în prezent studentă la Facultatea de Drept a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca) şi, în final, domnul profesor Dan Tănase.
Iată ce ne-au mărturisit cele două fete:


1. Ce înseamnă Istoria pentru tine?
Diana Rusu: Eu am considerat întotdeauna că Istoria este o poartă spre tărâmul unor timpuri dispărute. Putem vorbi despre vremuri glorioase sau perioade tragice, dar această ştiinţă ne învaţă să facem o comparaţie între trecut şi prezent din mai multe perspective. Astfel, reuşim să apreciem darurile pe care ni le-au oferit străbunii sau, în alt caz, găsim motivaţia de a schimba totul în bine.
Cristiana Manulesc: Pentru mine, Istoria este o ramură esenţială în dezvoltarea culturii generale, care îmi conturează o viziune mult mai clară despre lumea actuală ca rezultat al multitudinii de evenimente marcante ale trecutului. „Cunoscând istoria, eroii, tradiţia, ne facem mai sociabili, mai altruişti, mai iubitori de om şi viaţă”, spunea marele istoric Nicolae Iorga.
 
2. Cum influenţează studierea Istoriei conturarea imaginii despre poporul nostru?
Diana Rusu: Un popor care nu pune accentul pe valorificarea istoriei proprii se află faţă în faţă cu vidul. De-a lungul veacurilor, milioane de oameni au murit în numele ţării noastre sau au luptat în bătălii sângeroase cu un ideal în inimi: realizarea unei Românii Mari şi prospere. Cunoaşterea trecutului acestui pământ şi dragostea faţă de valorile naţionale i-au ghidat pe eroi pe drumul jertfei. Reîntorcându-ne în prezent, cunoaşterea istoriei ne ajută să readucem farmecul interbelic şi să ridicăm cu mândrie drapelul României iubite cu patimă.
Cristiana Manulesc: Consider că, în primul rând cunoaşterea Istoriei este o datorie faţă de strămoşii noştri, mai mult de atât este un respect datorat lor, fără de care poporul nostru nu ar fi existat sau cel puţin nu în această „formulă”. Fiecare popor are propria Istorie şi consider că este de datoria noastră, a fiecăruia, să luăm aminte de sacrificiile strămoşilor noştri, de greşelile comise de-a lungul acelor vremuri care şi-au pus definitiv amprenta asupra prezentului şi să încercăm să le reparăm în prezent şi să le evităm pe viitor, căci asta face, de fapt, Istoria: leagă trecutul de prezent şi prezentul de viitor.
 
3. Ce v-a motivat să participaţi la Olimpiada de Istorie?
Diana Rusu: Răspunsul este unul simplu: dragostea faţă de această materie şi dorinţa de a acumula cât mai multe cunoştinţe care m-ar putea ajuta să evoluez şi, în continuare, să contribui la renaşterea acestei generaţii.
Cristiana Manulesc: Nu am fost întotdeauna la fel de atrasă de această materie. Însă, odată cu începerea ciclului liceal la profilul uman, prin intermediul domnului profesor am avut ocazia de a aprofunda o mulţime de cunoştinţe şi mi-am dat seama de importanţa pe care ar trebui să o acord Istoriei. În clasa a IX-a a început totul. Iniţial, nu ştiam ce înseamnă Olimpiada de Istorie şi nu mă simţeam atrasă să particip la o astfel de olimpiadă, dar, la insistenţele dom­nului profesor, care de altfel mi-a fost şi diriginte, mi-am zis să încerc să văd de ce sunt capabilă. Efectul acestei participări a fost uluitor. Descoperisem „acel ceva” fermecător în această disciplină, mi-am descoperit o nouă pasiune, căci munca depusă pentru olimpiadă s-a dovedit a fi chiar foarte plăcută. Nu neapărat rezultatul (care a fost doar o menţiune la faza judeţeană) a fost semnificativ în această direcţie, ci însăşi pregătirea şi participarea în sine s-au dovedit a fi paşii cruciali spre a-mi descoperi pasiunea pentru această disciplină, iar pentru acest lucru ţin să-i mulţumesc domnului diriginte care, pe tot parcursul liceului, m-a încurajat şi susţinut enorm şi, mai mult de atât, a crezut în mine chiar şi atunci când eu nu o făceam. Prin multă muncă, ambiţie şi o excelentă colaborare cu domnul diriginte, căruia îi datorez rezultatele mele notabile de la olimpiadă, am reuşit să obţin în fiecare an o anumită distincţie - de la menţi­u­ne, la premiul al III-lea, premiul al II-lea şi premiul I - culminând cu parti­ciparea, în clasa a X-a, la Olimpiada naţională, care a avut loc la Baia Mare.
 
4. Cum te-ai pregătit?
Diana Rusu: Timp de mai multe luni am citit informaţii legate de Istoria Antică si Medievală din surse diferite şi am rezolvat subiecte din anii precedenţi. Rezultatul a fost unul satisfăcător, mai ales pentru că am studiat cu pasiune.
Cristiana Manulesc: Pregătirea în sine pentru olimpiadă a fost ceva relativ banal pentru mine şi nu m-a solicitat prea mult. Fiind o fire ambiţioasă şi perfecţionistă, dornică de a învăţa întotdeauna lucruri noi, încă de mică îmi dădeam interesul când venea vorba de şcoală. Am avut o pregătire constantă de-a lungul anilor de liceu. Am învăţat întotdeauna lecţiile la timp, în special ziua de sâmbătă din fiecare week-end o dedicam Istoriei, şi anume învăţării şi, mai apoi, aprofundării materiei, iar înainte de fiecare olimpiadă începeam cu două luni înainte să rezolv, împreună cu domnul profesor, cât mai multe subiecte date în anii anteriori la olimpiadă. Totodată, accentuam pregătirea undeva la 6-8 ore pe zi cu o săptâmănă înainte de fiecare olimpiadă în care efectiv repetam materia („Repetiţia, mama învăţăturii”), mă uitam peste subiectele deja lucrate şi rezolvam subiecte pe care nu reuşisem să le rezolvăm ori reciteam diverse texte pe care le consideram a fi mai importante.
(va urma)


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter