12.07.2017,  22:04:31 | 0 comentarii | 1166 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Ce mai faci, Ștefania Stănilă?
de Ziarul Vaii Jiului

Ștefania Stănilă este tânăra gimnastă artistică din Aninoasa, campioană europeană. Alături de echipa sa a câștigat medalia de aur la Campionatul European de la Sofia, în 2014. În prezent, Ștefania nu mai practică acest sport și, declară chiar ea, a început o altă viață. Este studentă la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, unde studiază Kinetoterapia și motricitatea specială, însă nu poate sta prea departe de sportul care i-a plăcut încă de mică.
În cadrul interviului oferit, Ștefania mi-a povestit puțin despre viața ei de gimnastă și despre schimbările prin care a trecut de când a renunțat.

Micuța, gimnastă în devenire

Oana Stoica: Cum ai descoperit că vrei să fii o gimnastă. Ce te-a impins să vrei să practici acest sport?

Ștefania Stănilă: Când eram mică eram foarte energică și am văzut la televizor diverse concursuri de gimnastică. Mă atrăgeau, chiar îmi plăcea ce vedeam. Până într-o zi, când eram în stația de autobuz în Pertroșani, fix în fața sălii de gimnastică și ieșeau copii. Eram cu tatăl meu și i-am zis că aș vrea să văd ce e acolo. După, tata a vorbit cu antrenorul și i-am spus că vreau să văd cum e. Mi-a plăcut foarte mult și așa am început cariera de gimnastă. Mai târziu am avut o demonstrație la Deva și am rămas acolo.

Oana Stoica: Crezi că ți-ai sacrificat copilăria sau ai apucat să o trăiești, îmbinând antrenamentele cu frumusețea vârstei?

Ștefania Stănilă: Sincer, greu de spus. Au fost multe clipe frumoase care m-au sustras de la mici dorințe pe care le aveam când eram copil. Au fost și multe clipe mai puțin plăcute. Poate că dacă nu aveam puterea și ambiția de a trece peste ele, nu aș fi reușit să continui.

Oana Stoica: Cum făceai față dorului de casă?

Ștefania Stănilă: Ciudat, dar la mine asta chiar nu a fost o problemă. Îmi plăcea să stau cu copiii, să mă integrez cât mai repede în orice colectiv, și poate asta mă făcea să uit de dorul de casa. Probabil și persoanele din jurul meu m-au ajutat mult.

Oana Stoica: Care sunt cele mai dragi amintiri pe care le ai din perioada în care ai stat în Deva?

Ștefania Stănilă: Cam toate amintirile le am din sală. Mă bucuram mult când îmi ieșea un element nou sau îmi făceau părinții surprize și vina la mine fără ca eu să știu. Sau când mergeam în cantonamente la mare.

 

„Am început altă viață”

Oana Stoica: De cât timp nu mai practici acest sport?

Ștefania Stănilă: De la sfârșitul anului 2015 am cam încheiat activitatea, psihic. Cel puțin, în capul meu era încheiată. Însă, am mai continuat până la mijlocul anului 2016.

Oana Stoica: Înseamnă că a trecut un an de când ai terminat. Ce ai făcut în perioada asta?

Ștefania Stănilă: Da. De un an, oficial, am încheiat. Vara trecută am stat aproape toată vacanța acasă, mai puțin câteva zile în care am fost la mare. Mi s-a părut foarte plictisitor, deoarece nu am mai avut o vacanță așa lungă din clasa a-II-a și nu eram obișnuită să stau așa mult „degeaba”. Am simțit că timpul a trecut foarte greu, zici că am stat vreo 5 ani. După care m-am înscris la facultate la Cluj și la școala de antrenori la București. Mi-a fost puțin greu la început să mă împart în ambele părți, dar m-am obișnuit. Iar acum am terminat primul an de facultate. În rest, am mai ieșit cu colegii, nimic deosebit. Practic, am început altă viață.

 

Ce s-a mai întâmplat în ultimul an

Oana Stoica: Cum a fost primul an de facultate?

Ștefania Stănilă: A fost un an chiar fain, cu bune, cu rele. A trecut cu bine. Chiar am învățat multe chestii noi și folositoare. Îmi place facultatea la care sunt, profesorii și colegii. Chiar mă bucur de alegerea pe care am făcut-o.

Oana Stoica: De ce ai ales să studiezi kinetoterapie?

Ștefania Stănilă: Am ales kinetoterapia deoarece, cu timpul, am observat că îmi place. Aveam și la lot kinetoterapeuți și de multe ori eram atentă la ce făceau, cum ne ajutau. Mi se părea interesant. Am zis că merită să încerc, mai ales că fac și școala de antrenori de gimnastică. Este o combinație foarte bună, zic eu.

 

Antrenor în devenire

Stoica Oana: Când iți vei începe activitatea ca antrenor?

Ștefania Stănilă: Deja m-am interesat aici, în Cluj, la o sală de gimnastică. Probabil o să merg cât mai curând.

Oana Stoica: Am auzit că deja lucrezi cu copiii mici? Cum ți se pare?

Ștefania Stănilă: Da, am început de foarte puțin timp să lucrez cu niște copii micuți. Mi se par foarte drăgălași și parcă mă văd pe mine când eram mică. Sunt foarte bucuroși când primesc „premii”: o ciocolată sau o acadea. Îi „motivează”. E puțin diferit de cum era când eram noi mici, dar le doresc să ajungă, cel puțin, cum am ajuns eu.

Oana Stoica: Diferit în ce sens?

Ștefania Stănilă: Diferit în sensul că noi parcă eram puțin mai ascultătoare. Dar cred că toate vin în timp. Generațiile s-au schimbat. Probabil e și altă mentalitate din punctul acesta de vedere și altfel percep lucrurile acum.

Oana Stoica: În încheiere, aș vrea să îmi spui ce crezi tu că i-ar trebui unui antrenor pentru a fi unul bun.

Ștefania Stănilă: Multă răbdare, dorința de a deveni cel mai bun în ceea ce faci și o relație foarte bună cu sportivii cu care lucrezi.

Îi mulțumesc Ștefaniei Stănilă pentru timpul acordat și îi doresc mult succes pe noul ei drum în viață!



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter