07.09.2017,  23:09:59 | 0 comentarii | 612 vizualizari
Versuri pentru micuții cititori, la început de an școlar / Din nou la școală!
de Petronela VALI SLAVU

Începe școala!
V-ați odihnit și v-ați jucat la soare,
Dar s-a sfârșit vacanța,-i toamnă iar,
V-așteaptă școala dragă, primitoare...
Succes, copii, în noul an școlar!

A dispărut vacanţa!
Unde e vacanţa mare?
A plecat în mod bizar…
O fi supărată, oare?
A furat-o vreun ştrengar?

E răpusă de vreo boală?
Ce s-a întâmplat cu ea?
Haideţi să plecăm la şcoală,
Poate-acolo vom afla!

Surpriză
Ghiozdanul este gata,
E totul pregătit
Și, bucuroasă, fata 
Spre școală a pornit.

Dar, ajungând la școală,
A auzit ceva... 
Surpriza-i colosală:
Ghiozdanul mieuna!

– Pisico, ce-i cu tine
În ghiozdănelul meu?
– M-am furișat, vezi bine,
Că vreau să-nvăț și eu,

Să pot citi îndată
O carte, un ziar,
Să nu mă uit mirată
... Ca mâța-n calendar!

Tablou de toamnă
Vara, păduricea toată
A pictat-o-aşa frumos,
Dar şi toamna-i talentată,
Nu se lasă mai prejos.

Cu o pensulă vrăjită,
Peste verde, pune-ndată
O nuanţă aurită,
Maronie sau roşcată.

Codrul, cu aspectul nou,
Cu sclipire de aramă,
Pare-acuma un tablou
Numai bun de pus în ramă.

Toamna
Acrostih

Trec, în stoluri, păsărele mii,
Oare, pleacă de la noi, copii?
Aromați sunt strugurii și vezi
Multe fructe coapte, prin livezi.
Noaptea-i răcoroasă. Ce înseamnă?
Ați ghicit, desigur! Este toamnă!

Ploaie de toamnă
Norii parcă-s la paradă,
Se foiesc pe cer, hoinari,
Şi din ei încep să cadă
Stropi din ce în ce mai mari.

Un căţel cu blana udă,
Se adăposteşte-n casă
Şi exclamă, plin de ciudă:
„Of, ce toamnă plângăcioasă!”

Secretul ploii
Când stropii reci de ploaie m-au udat,
I-am întrebat de unde vin și cine,
Prin ce minune, cum i-a inventat,
Dar s-au prelins și n-au vorbit cu mine.

Am întrebat și apa ce băltea
De unde vine ploaia, în zadar,
Dar am văzut că-n ea se oglindea
Un nor mâhnit și totul mi-a fost clar.

Am înțeles și m-au cuprins fiorii,
Uitându-mă pe boltă, la amiază,
Că ploaia e dovada că și norii
Sunt, câteodată, triști și lăcrimează.

De ce cad frunzele?
Un talentat decorator
A-ntins covor din frunze mii,
Gălbui, roşcate, arămii…
Dar care e povestea lor?

Ce au păţit, cu-adevărat?
Pământul le-a ademenit?
Să stea-n copaci, s-au plictisit?
Vreo ploaie le-a ameninţat?

S-au speriat de vremuri grele
Ori au căzut, tiptil, tiptil,
Sperând că, poate, vreun copil
Se va juca, frumos, cu ele?

La cules de nuci
Sub nucul nostru falnic, din livadă,
Prin frunzele-adunate pe pământ,
Bătute de al toamnei straşnic vânt,
Atâtea nuci mâhnite stau grămadă.

Sunt fructe care foarte mult îmi plac,
Ce-ascund, sub coaja ca o carapace,
Un miez gustos, din care mama face
Dulceaţă, prăjituri şi cozonac.

Le-am spus că le voi duce-n casa mea,
Au fost de-acord şi chiar sunt mulţumite,
Iar veveriţele stau liniştite,
Că le-am lăsat şi lor vreo câteva!

Caricatură: Leonte Năstase
Pagină realizată de Petronela Vali SLAVU


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 5 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter