21.09.2017,  20:05:58 | 0 comentarii | 417 vizualizari GALERIE:     FOTO    
O idee ieşeană care ar putea fi preluată şi de ai noştri
de Gheorghe OLTEANU

Cimitirul „Eternitatea” din Iaşi este cel mai mare loc de veci din capitala Moldovei. Este, într-un fel, şi cel mai vechi cimitir de aici temeinic amenajat, dacă ţinem seama că, până la el, locurile cu verdeaţă ieşene de acest gen erau constituite pe confesiuni religioase.

Ei bine,
deşi, până la ceea ce vă voi relata în continuare, am străbătut de multe, multe ori aleile acestui cimitir îngrijit, după experienţa trăită în după-amiaza zilei de 13 septembrie, mi-am dat seama că, până atunci, locul cu pricina îmi ascunsese destul de multe secrete. Misterul câtorva dintre ele a dispărut după ce am participat, alături de alte câteva zeci de persoane, la un tur din seria „Turist în oraşul meu”, proiect pus la cale şi materializat de către trei tineri ieşeni.

Foarte documentaţi cei trei
– două fete şi un tânăr. Turul a început de la bustul lui Scarlat Pastia, primar al Iaşiului până în 1879, cel căruia i se datorează de fapt existenţa acestui cimitir. Ştiaţi că aici îşi dorm somnul de veci peste nouă sute de personalităţi care au marcat viaţa politică şi culturală a României? Ştiam unde se află mormintele câtorva, dar, recunosc, ale altora nici nu bănuiam pe care parcelă ar putea fi. Desigur, ar fi fost imposibil să fi poposit la căpătâiele tuturor, aşa că ghizii noştri au făcut o selecţie bună, zic eu. Astfel – nu e ordinea în care am trecut pe lângă ele – ne-am oprit la mormintele lui Garabet Ibrăileanu, George Topârceanu, Otilia Cazimir, Ovid Densusianu, Ion Creangă, Mihail Kogălniceanu, Ştefan Micle şi Sabin Bălaşa. Am poposit şi în faţa cavourilor impresionante ale familiei Moruzi, la al familiei Rosetti, dar şi la cel în care sunt aşezate osemin­tele ostaşilor francezi căzuţi în Primul Război Mondial. La fiecare popas am avut parte de o descriere amănunţită atât a personalităţii celui care-şi dormea somnul de veci în acel loc, cât şi a contextului istoric în care cel în cauză şi-a desfăşurat activitatea.

Am reauzit
povestea de necrezut a „Uriaşei”, a cărei statuie impresionantă străjuieşte cavoul Rosetti-lor. Fata gigant, ajunsă la trei metri la vârsta de zece ani, şi care, se spune, ar fi fost ucisă de tatăl el, fiindcă devenise periculoasă pentru cei din jur. Am revăzut micul mormânt şi statuia lui Gaston Etienne Soutzo, despre care se spune că ar fi fost primul care a fost înmormântat în cimitirul „Eternitatea”. În fine, e cazul să spun şi motivul pentru care am făcut această scurtă prezentare. El ar fi acela că şi la noi, aici, în Valea Jiului, ar fi de arătat multe chestii interesante eventualilor turişti sau chiar locuitorilor oraşelor din Vale. Totul este ca să se găsească câţiva tineri inimoşi, doritori să facă asta. Cei din Iaşi – vă spun, pentru că ştiu precis – nu au fost la prima acţiune de acest gen.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter