06.10.2017,  12:21:36 | 0 comentarii | 1358 vizualizari
Săracii mineri şi bogaţii Văii
de Marian BOBOC

CHETĂ PENTRU COROANĂ 
Într-o școală din Lupeni copiii fac iar chetă. Iar a murit tata unuia dintre ei în mină. Și tații lor lucrează în mină. De aceea și ei sunt triști. Chiar dacă sunt mici, se gândesc că, poate, în altă zi clasa va strânge bani și pentru coroana tatălui lor. Și doamna învățătoare, care pricepe mai multe, e tristă. Foarte tristă. Și ea are destule cunoștințe, chiar și rude, care au sfârșit în mină. În această zi literele și cifrele sunt negre. Catalogul, caietele, cărțile sunt negre. Negre de tot.

VALEA PLÂNGERII
Cea mai mare explozie de la o mină din Valea Jiului s-a întâmplat la Lupeni. La 27 aprilie 1922 la Mina Aurelia. 82 de mineri au murit în chinuri groaznice, arși de vii. În urma lor au rămas 67 de văduve și 94 de orfani. Atât am socotit eu în praful de cărbune al documentelor. De atunci Valea Jiului se numește și Valea Plângerii. La 4 mai 1922 vine la Lupeni însuși Regele Ferdinand I, pentru a încuraja familiile nenorocite. La impresionanta înmormântare a celor 82 de victime a participat muncitorimea minieră din toată Valea, în acea zi nu s-a muncit în toată Valea, „a fost zi de jale”… 

PREȘEDINTELE DE SINDICAT ÎN MINĂ 
„În ziua de 27 IV 1922, între orele 12 și 1, pe când mergeam spre mina Victoria, unde trebuia să intru la orele 2 după masă la lucru, când treceam pe la gura minei Aurelia, am auzit deodată o explozie puternică și un cutremur de pământ. La început, nu știam ce s-a întâmplat, însă imediat ne-am dat seama că este o explozie în mină. Am renunțat să mai merg la lucru la mina Victoria, și am luat o lampă, nu-mi amintesc de la cine, și am coborât cu ascensorul în Puț, care era adânc de 120 m. (…) Nu am putut salva decât 4 tovarăși în viață”, povestește minerul Petre Mihăilă, președinte al sindicatului social-democrat de la Mina Lupeni în perioada interbelică. Oare la locul surpării o fi intrat vreun sindicalist? Sursele noastre spun că nu.

VICTIMELE SURPĂRII
Chiar de Ziua Educatorului, joi, 5 octombrie, la Mina Lupeni vâlva minei s-a supărat. Și a îngropat în pietre, cărbune mai mulți mineri. Unul a avut zile, altul s-a chinuit la București pe un pat de spital, murind vineri seara, şi celălalt ortac, din păcate, și-a încheiat „socoțile” cu viața. Încă tânări. Încă în putere. Taţi a trei prunci. Păi, de piatră să fii, și tot de trec lacrimile. Sfânta Varvara va avea grijă și de ei. Altă speranță nu mai este. 

SĂRACII MINERI
Când se întâmplă o nenorocire la minele din Valea Jiului, oamenii își exprimă compasiune astfel: „Săracii mineri”. Asta auzi pe stradă, în cârciumi, în stații, în redacție… 
Într-adevăr, săracii mineri, pentru că lucrează în condiții foarte grele, uneori periculoase. Săracii mineri, pentru că nu au echipamente, piese de schimb, unelte de lucru… Săracii mineri, pentru că, de multe ori, nevestele le sunt plecate la muncă în străinătate (atât au putut să facă politicienii locului pentru comunitate...), și ei le sunt și tată și mamă pruncilor lor. Săracii mineri, că s-au lăsat și se lasă prostiți de așa-ziși lideri de sindicate. Care s-au îmbogățit pe spinarea lor și pe lacrimile familiilor celor care și-au pierdut stâlpul în măruntaiele familiei.

ALDE PETCU
Sub imperiul emoției date de tragedia de la Mina Lupeni întâmplată joi, 5 octombrie, Cătălin Docea scria în dimi­neața zilei de vineri un emoționant text, în care evocă o vizită a mea și a lui în subteranele minei Lupeni, făcând și o observație autocritică de jurnalist: „Îmi reproșez, deși menirea noastră în lume este doar aceea de a relata, că n-am știut, n-am putut ori n-am fost suficient de bine auziți atunci când am făcut vorbire despre viața grea a minerilor și riscurile la care se supun pentru că materialele sunt din ce în ce mai puține, de proastă calitate”. Fără să-l contrazic neapărat, cred că „Ziarul Văii Jiului” a făcut ceea ce a trebuit, în limitele date de menirea presei. A tras un semnal de alarmă ca numirile politice în fruntea CEH să înceteze. A băgat ALDE Petcu, ministrul Energiei, în seamă aceasta? Nu. ZVJ a demascat cumetria dintre Sindicatul „Muntele” și administrația CEH. A luat ALDE Petcu vreo măsură? Nu. ZVJ a scris despre penuria de echipamente, piese de schimb, de la minele Văii Jiului. A băgat marfă la magazie ALDE Petcu? Nu! ZVJ a arătat salariile uriașe ale șefilor CEH, în disjuncție cu performanța lor. A făcut ceva Petcu în acest sens? NU! Nu am auzit să-i fi tăiat salariul lui Nica și Melczer. Mai mult de atât ce puteam face? (Oricum, și pentru asta eu, de exemplu, am fost dat în judecată, ca să mi se închidă gura. Nu de ALDE Petcu, ci de cuplul Melczer/ Stănescu). Nu a cerut ZVJ demisia lui Purcaru, președintele Consiliului de administrație al CEH? Ba da… I-a mișcat cineva, chiar și ALDE Petcu, măcar vreun floc? Nu.

SALVATORII 
Într-o intervenție publică, Raed Aerafat a lăudat profesionalismul salvatorilor minieri ai Văii Jiului, care au intervenit în recuperarea victimelor surpării din Mina Lupeni.

BOGAȚII VĂII
În această categorie intră sindicaliști (nu doar de la Sindicatul „Muntele”), conducători ai Complexului Energetic Hunedoara, oameni de afaceri care și-au clădit imperiul mai mult pe relația cu CEH, primari (votați și răsvotați de… săracii mineri), politicieni sfertodocți.
Ei sunt ca peștele viu. Întotdeauna scapă (cu bine) din mâinile organelor statului, care ar putea să-i întrebe cum de s-au îmbogățit, așa dintr-o dată?

CĂRBUNE ȘI CĂRȚI
Când în urmă cu câțiva ani am ieșit din Mina Lupeni împreună cu Cătălin Docea și cu directorul Emil Gheorghe, am luat și o bucată de cărbune. Acesta luminează și încălzește oamenii. L-am pus între cărți, în spatele meu. Și cărțile luminează și încălzesc oamenii. Cred că această conviețuire carte-cărbune îmi dă energie.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter