10.10.2017,  19:07:48 | 0 comentarii | 267 vizualizari
Să ne cunoaştem împrejurimile pitoreşti ale Petrilei / Biserica Iepurilor şi Peştera lui Garaf
de Ziarul Vaii Jiului

Peştera lui Garaf
Cunoscută de localnici şi consacrată sub numele de Gaura lui Garaf, este situată pe panta opusă Bisericii Iepurilor, peste Valea Cheii, vizavi, tot într-o stâncă ţuguiată.
La baza pantei ce urcă spre Gaura lui Garaf, dintr-o crăpătură a unei stânci, îşi face apariţia un izvor cu apă limpede şi rece, de munte, e un susur care te însoţeşte pe timpul urcatului. Spre peşteră se urcă pieptiş un promontoriu cu o pantă abruptă, aproape de 80 de grade, cu o lungime de 100-120 metri. La baza stâncii se deschide o intrare largă în Gaura lui Garaf prin care se ajunge în peştera propriu-zisă, al cărei platou are câţiva metri pătraţi. Din peşteră pleacă două tuneluri înguste prin stâncă, unul situat în partea superioară a peşterii şi al doilea situat la podea. Acestea pot fi străbătute doar târâş şi au o lungime de aproximativ 30 m. odată străbătute ieşi afară în spatele stâncii.
La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, aşa după cum relatează Ioan Androne, au stat ascunşi prin anii 1945-1946 trei dezertori localnici. 
Pătru lui Pătroi a stat aici ascuns o vară întreagă. S-a dotat cu un cojoc, desagi cu alimente şi a uitat pentru o perioadă de bubuitul armelor. A fost denunţat de binevoitori şi a fost trimis la unitatea lui militară.
Ion Gheorghe al lui Furdui, din familia Furdui aşezată în colonia Cimpa venind din Ţinutul Apusenilor, a fost, de asemenea, „locatar” pentru o scurtă perioadă al acestei peşteri. Acesta cânta frumos cu vocea. Şi el a fost depistat şi reţinut în beciurile jandarmeriei din Petroşani. Cred că lucrurile s-au întâmplat prin anii 1945-1946. Ajuns în arestul poliţiei, a făcut ce ştia el să facă mai bine, adică să cânte cântece populare, dar printre acestea şi un cântec la modă al noii puteri comuniste: „Noi UTM-iştii lui Vasile Roaită”, erou la modă. Pentru acest motiv a fost bine tratat cât a fost reţinut şi apoi pus în libertate, fără alte urmări.
Un al treilea locatar, Codrean, la sfatul sătenilor de la colibele din apropiere, s-a predat autorităţilor. 
Azi, nimeni nu poate preciza de unde vine numele peşterii. Se presupune că ar veni de la numele unui haiduc, aciuat în această ascunzătoare în vremurile de demult sau al unui fugar de altă natură.
Mai în glumă, mai în serios, îi spuneam viceprimarului că între cele două stânci, cea cu Gaura lui Garaf şi cea cu Biserica Iepurilor, s-ar putea face o tiroliană, care în vremurile viitorului turism local ar atrage mulţi turişti. După câteva momente de cugetare, viceprimarul a spus doar „nimic nu este imposibil”.
Revenind la ghidul nostru Ioan Androne, musai trebuie să adăugăm în încheiere câteva cuvinte. Om practic care ştie să transmită într-un fel întâmplările importante, folosindu-se de securea pe care o avea la el, a tăiat o bucată de alun cam de 1,5 metri, de grosimea unei mâini şi a luat-o cu el.
- Ce faci cu ea? l-am întrebat.
- O meşteresc şi fac o coadă la un furcer. Vremurile trec, se uită, coada furcerului îmi va aduce aminte de această zi.
Dr. Dumitru GĂLĂŢAN-JIEŢ


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter