10.10.2017,  19:08:37 | 1 comentariu | 669 vizualizari GALERIE:     FOTO    
În atenția amorțitelor și gras plătitelor instituții sociale, / Trei cazuri din Petroșani
de Corneliu BRAN

Cazurile sociale se înmulţesc parcă pe zi ce trece. Într-o singură zi am găsit 3 cazuri la o simplă plimbare prin Cartierul Aeroport din Petroşani. 

Bătrâna, bâta şi plasa cea de toate zilele...
Primul caz întâlnit a fost pe strada Aviatorilor lângă grădiniţă. O femeie în vârstă, de etnie romă, scotocea cu o bâtă prin gunoaiele aruncate alături de un tomberon de pe trotuar. Pe umăr avea două sacoşe mari de rafie, aproape goale, semn că în căutările sale prin tomberoane şi gunoaie n-a găsit mare lucru până la ora respectivă. Pe lângă mizeria locului, femeia nu făcea decât să împrăştie mai mult resturile menajere. În tot acest timp mormăia indescifrabil. Am întrebat-o cum o cheamă. Nu ne-a răspuns. Am întrebat-o dacă îi e foame şi dacă are un acoperiş, un venit şi o familie care să o îngrijească. Nu ne-a răspuns. Ba mai mult, parcă ne-a înjurat şi s-a uitat cu furie, gonindu-ne cu mâna. Din ce am văzut însă a fost clar că această femeie are nevoie de ajutor. Cine o recunoaşte poate îşi face un bine şi o ajută, ducând-o undeva spre un centru de îngrijire, unde personal calificat plătit de stat să aibă grijă de ea şi să-i ofere consiliere şi tratament. Iar ca ea sunt și alte. Unde este protecţia socială? Ce se raportează în statistici şi cum se implică cei plătiţi gras pentru aceasta? 

După o muncă de-o viață, strânge fier vechi 
Al doilea exemplu. Exact lângă blocul 17, scara I, str. Aviatorilor, am întâlnit un caz interesant. De data aceasta nu întâmplător. Aveam sezizări de la un locatar că un anumit cetăţean face mizerie, alături de alţii care aruncă moloz şi materiale de construcţii lângă ţarcul de gunoi amenajat în laterala scării I a blocului respectiv, în vecinătatea punctului termic din zonă. Ajunşi acolo oarecum la „pont”, într-adevăr, un domn în vârstă se chinuia să radă de pe un cazan de boiler vechi, aruncat la gunoi, stratul de izolaţie. „Îl pregătesc ca să-l duc la fier vechi. Că iau ceva pe ăsta şi pe ce mai am aici. Trebuie să trăiesc”, ne-a spus omul. Încet, încet am intrat în vorbă şi i-am câştigat încrederea. După ce, la început, ne-a privit oarecum suspicios şi s-a încăpăţânat să nu vorbească, a fost de acord să ne răspundă la câteva întrebări. Aşa am aflat că îl cheamă Bulz D., că are 58 de ani, că a venit prin anii `90 în Petroşani tocmai din Bistriţa şi că are lucraţi cu carte de muncă 37 de ani.
„Acum nu mai lucrez, că nu mi-am mai găsit. Am tot căutat, dar cine să mă angajeze? Iar cu cât îmbătrânesc nici atât nu mai am şanse. Am lucrat la TIM Gaz, în alte locuri... Asta a fost, s-au dus vremurile alea. Până nu împlinesc vârsta de pensionare, n-am şanse nici de pensie. Am unde să stau, dar e greu. Am doar 140 lei venitul garantat, pentru care prestez ore de muncă. Acum mi-au spus că mai măresc cu ceva. Vând fier vechi, ce să fac? Câştig cam 30-40 lei pe zi şi aşa reuşesc să supravieţuiesc. Însă vine iarna, va fi frig, e tot mai greu... „, ne-a spus omul. L-am întrebat dacă are copii şi ne-a spus că are, „doi, unul plecat în străinătate să muncească, că ce să facă şi el dacă în ţară n-a găsit un loc de muncă stabil şi cât de cât plătit, iar celălalt este în Bistriţa şi se descurcă şi el greu chiar dacă munceşte”.

O bătrână necăjită luptă cu frigul. Va găsi înţelegere?
În fine, pe doamna Domnica B., al treilea caz de azi, am întâlnit-o în capătul Aeroportului, pe strada Venus, la blocul 8. Dumneaei e un caz şi mai aparte. Trăieşte singură cu o pensie de urmaş de 502 lei. De când i-a murit soţul, în urmă cu vreo doi ani, se descurcă parcă tot mai greu. A venit în urmă cu 30 de ani în Vale tocmai din Moldova, după soţul ei care muncea aici, şi au adus pe lume şase copii! Toţi azi la casele lor dar, fiecare, cu mari greutăţi, după cum ne spune femeia. De curând a intrat şi în gura unor vecini, culmea, nu din blocul ei, ci din alte blocuri vecine. Care reclamă că tanti Domnica a făcut lângă bloc o magazie, unde a depozitat tot felul de materiale lemnoase. Într-adevăr, am găsit-o luni tocmai lângă locul cu pricina, stivuia alte câteva scânduri peste mormanul de lemn depozitat.
„Ce să fac? Unde să le ţin?! N-am unde! Iar dacă nu le adunam, la iarnă mă găseau îngheţată în casă. E frig şi mă încălzesc cu o sobă, cum fac şi alţi zece vecini de-aici. Scot fumul prin aerisire şi asta noroc că stau la etajul IV, altfel era mai greu”. I-am spus că e destul de periculos, că s-ar putea isca, Doamne fereşte, un incendiu, deoarece instalaţia e improvizată. „Dar ce să fac? Spuneţi-mi, ce să fac, am 500 de lei venit, cum să şi trăiesc, să mă şi încălzesc cu banii ăia? Care sunt după soţ, că eu n-am muncit, am avut grijă de copii, că erau şase, nu unul. E greu, oamenii sunt răi, copiii sunt plecaţi toţi prin lume, soţul a murit acum doi ani, după o viaţă muncită la mină şi apoi ca şi tractorist... E vreun pericol că am pus lemnele aici? Vai de mine, ce mă fac, ce mă fac?”, a izbucnit în plâns femeia. Iată ce situaţie! Stând să judecăm, ce face această femeie de 67 de ani nu e normal, e clar că n-are voie să depoziteze lemne lângă bloc şi e foarte periculos pentru vecini acea sobă improvizată. Dar pe de altă parte, ce să facă femeia? Cum să treacă iarna? Cum o ajută „protecţia socială a Statului Român”? Cu nimic, vă spunem noi! Ba, mai mult, n-ar fi exclus ca biata femeie să fie „ajutată” cu vreo amendă! Că la asta „statul”, prin instituţiile sale, te „ajută” de nu te vezi! 
Am plecat cu un gust amar după discuţia cu această femeie greu încercată de viaţă care, la bătrâneţe, nu e sprijinită de nimeni şi nu are nicio soluţie, viitorul dumneaei fiind se pare tot mai incert. A crescut şase copii alături de soţ, au muncit împreună şi s-au trudit să-i facă mari, iar acum, în pragul bătrâneţii, că câţiva bănuţi lunar şi cu probleme şi de sănătate n-are pe nimeni să o ajute, fiind obligată să strângă lemne de pe unde poate ca să se încălzească şi să-şi facă de mâncare! Iată cum spun unele pasaje din rapoartele transmise la UE de raportorii români: „circa 5,25% din cetăţeni sunt singuri, fără sprijin, trăind în propriile gospodării sau locuinţe din ajutorul statului”. Halal „ajutor” stimabililor!



Comentarii articol (1 )

#1 vasile10.10.2017,  19:37:54
Sunt doua azile unde cred ca s-ar gasi loc si ei.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 3 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter