11.10.2017,  18:52:15 | 0 comentarii | 276 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Lucian Strochi la Cenaclul BOEMA: „N-am ajuns să fur din biblioteci cărţile mele, dar pe aproape...”
de Corneliu BRAN

Primăria municipiului Petroşani, împreună cu Asociaţia Culturală „Rosa Multiflora” (preeșdinte - Costel Avram), Cenaclul „Boema” – sub egida Uniunii Scriitorilor din România, filiala Alba-Hunedoara şi„ Ziarul Văii Jiului” au organizat marţi seara un nou eveniment cultural de înaltă ţinută, cu titlul sugestiv „Întâlniri boeme”. 
Sala de Marmură a primăriei a fost iarăşi o gazdă bună. Pentru acest act cultural organizatorii merită cu prisosinţă o nouă bilă albă după seria de manifestări organizate anul acesta.

Organizatori şi invitaţi
Titlul manifestării n-a fost ales întâmplător de artizanii acestei serate culturale, cunoscuţii scriitori petroşeneni Marian Boboc (totodată şi redactor şef al cotidianului nostru) şi Valeriu Butulescu, ambii membrii ai Uniunii Scriitorilor din România. Iar când spunem asta vorbim de faptul că personajul principal al serii a fost un alt scriitor cunoscut, venit la Petroşani tocmai de pe minunatele meleaguri moldoveneşti, Lucian Strochi, și el membru al Uniunii Scriitorilor. Plecat din Petroşaniul natal în urmă cu multă vreme, s-a reîntors în oraş pentru a se întâlni cu „petroşenenii lui dragi”, ocazie cu care lansat şi volumul „Ancadierul”.
Pe lângă cei trei amintiţi, au fost prezenţi în sală primarul Tiberiu Iacob-Ridzi, rectorul Universităţii Petroşani, Radu Sorin, consilierii judeţeni Ion Hirghiduş (totodată profesor şi scriitor, membru al cenaclului organizator) şi Doiniţa Bălănesc, consilierul local şi şeful organizaţiei PSD Petroşani, Ioan Rus însoţit de soţia dumnealui, doamna profesoară Gabriela Rus, consilierul local liberal Bebe Durbacă, consilierul local vulcănean şi totodată un important membru al Asociaţiei „Rosa Multiflora” dar şi un prieten al „boemiştilor”, Dorel Şchiopu, la fel de cunoscuţii scriitorii Gheorghe Truţă şi Constantin Cîmpeanu din cadrul Cenaclului „Boema”, artistul plastic, profesorul şi directorul de şcoală gimnazială Robert Humel, vicepreşedintele Asociaţiei Ecologice „Petro Aqua” Petroşani, ineditului colecţionar şi mare iubitor de artă Ovidiu Rizopol, profesorul şi directorul Clubului Copiilor Petrila, Radu Chinţa, soții Doda, dascăli la Petrila, doamna Felicia Vitan, preşedintele Crucii Roşii Petroşani, doamna profesoară Irina Boboc însoţită de câteva eleve, şeful Bibliotecii Municipale Petroşani, doamna Delia Grosu.

Marian Boboc: „Domnul Strochi este o uzină de făcut frumos...”
Începutul i-a aparţinut lui Marian Boboc. În stilul său caracteristic, plăcut şi boem, colegul nostru a adresat celor prezenţi primele informaţii legate de acţiune şi de scriitorul invitat, Lucian Strochi.
„(...) Este vorba mai mult de o întâlnire decât de o lansare de carte, o întâlnire cu Lucian Strochi, care a văzut lumina zilei în urmă cu mulţi ani, în anul 1950 la Petroşani, un om al oraşului care a urmat liceul aici în actuala clădire a Clubului Sportiv Şcolar (...). Este a cincea manifestare a Cenaclului Boema din acest an, din martie de când am reluat acţiunile. Pe domnul Strochi l-am cunoscut în urmă câţiva ani când am fost declaraţi împreună cu mai mulţi scriitori Cetăţeni de Onoare, urmare a unui proiect iniţiat de domnul consilier Valeriu Butulescu şi susţinut de domnul primar şi de toţi consilierii. Deci, suntem împreună nu doar concetăţeni, ci şi concetăţeni de onoare (...). Domnul Strochi este o uzină de făcut frumos, ca să spun aşa. Cărţile dumnealui m-au impresionat, în primul rând, datorită aspectului lor, cred că sunt cele mai frumoase cărţi tipărite pe care le-am văzut vreodată. Duminică, când ne-am întâlnit, am apucat să văd o parte din cărţile dumnealui. Vă daţi seama că n-aş avea timp să le citesc, atât sunt de multe, poate mi-ar trebui vreo două-trei concedii de la ziar ca să pot să le citesc pe toate (...). Mai vreau să povestesc o chestiune hazlie. Duminică am intrat în posesia a 15 cărţi, atât eu cât şi Valeriu Butulescu. Am plecat de la HP prin parc, pe ploaie. Butulescu avea o umbrelă şi dorea să îmi ţină şi mie umbrela, ca să nu se ude cărţile. Dintr-o greşeală de manipulare a umbrelei şi a cărţilor, acestea din urmă au căzut pe jos. Dar vreau să vă spun că au căzut pe asfalt, cred că dacă ne cădeau pe picior, ni-l rupeau. Deci, de aceea suntem azi aici, teferi, că am avut noroc, iar cărţile pot să vă zic că n-au suferit nici ele prea mult (...)”. 
Marian Boboc a transmis şi un mesaj din partea lui Costel Avram, preşedintele Asociaţiei „Rosa Multiflora” Petroşani, care a absentat „motivat”.

Primarul către tineri: „Să nu uite de cărţi”!
În cuvântul său, edilul Petroşaniului a lăsat să se înţeleagă că în localitate administraţia publică locală şi dumnealui personal sprijină ori de câte ori există solicitări cultura şi actele culturale. Tiberiu Iacob-Ridzi și-a arătat satisfacția că un fiu al Petroşaniului s-a reîntors acasă şi are ce prezenta concetăţenilor în materie de creaţii literare şi cărţi editate: „(...) E un moment important să se lanseze la Petroşani o carte mai specială a acestui autor, care a ales tocmai locul de naştere pentru acest moment. Acest fapt nu poate decât să ne bucure şi să ne simţim cu toţii mai încărcaţi spiritual citind această carte. Efortul acesta de a scrie cărţi nu este la îndemâna oricui. Trebuie să ai ceva în plus faţă de ceilalţi. Pe lângă talent, consider că mai trebuie şi altceva pentru a putea aşterne pe rândurile scrise gânduri, sentimente, trăiri şi naraţiunea propriu-zisă. Este important ca scriitorii să continue să scrie cărţi, şi noi să transmitem mai departe celor mai tineri să nu uite de cărţi, chiar dacă există zilnic atracţia internetului şi a altor mijloace de informare, la care se ajunge azi fără prea mult efort (...). În rest, ce mai pot să spun decât să vă urez a scrie și în continuare cât mai multe cărţi şi de-acum înainte şi să veniţi să le lansaţi şi la Petroşani de fiecare dată. Noi ne-am bucura să vă vedem mai des acasă, împreună cu cărţile dumneavoastră şi vă mulţumim pentru tot, inclusiv pentru donaţia de cărţi făcută Bibliotecii Municipale Petroşani și celorlalte biblioteci”.

Biblioteca i-a dat „cunoaştere”, iar el i-a „returnat” o mică parte înapoi...
Ultima parte din discursul primarului, legată de Biblioteca Municipală Petroşani ne face să facem aici o paranteză înainte de a vedea ce a avut de spus următorul vorbitor. Este foarte important gestul făcut de scriitorul Lucian Strochi, care a donat din cărţile sale atât bibliotecii amintite, cât şi bibliotecii Universităţii Petroşani şi Liceului de Informatică. Toate aceste cărţi au fost înmânate celor trei reprezentanţi prezenţi din cadrul instituţiilor amintite, respectiv doamnei bibliotecar-şef Delia Grosu, rectorului Radu Sorin şi doamnei profesoare Gabriela Rus. Mai mult, scriitorul a acceptat invitaţia lansată la final de către Gabriela Rus, de a merge miercuri dimineaţa, timp de un ceas, la liceul de informatică, împreună cu Valeriu Butulescu. Cu modestie, în cuvântul său scriitorul Lucian Strochi a explicat ulterior, printre altele, că nu-i sună prea bine cuvântul „donaţie”, explicând că de fapt nu face altceva pentru bibliotecă decât să întoarcă gestul: „Biblioteca m-a ajutat când eram copil, împrumutându-mi cărţi, astfel încât eu atunci să pot să-mi lărgesc universul de cunoaştere şi educaţia, iar acum nu fac altceva decât să-i dau puţin înapoi din ce ea mi-a dat în tinereţe, gândindu-mă la toţi tinerii şi copiii care-i trec azi pragul şi care probabil au nevoie, ca şi mine în trecut, de cât mai multe informaţii şi lecturi plăcute”.  
A urmat la microfon Valeriu Butulescu: „(...) Vreau, înainte de toate, să spun ca o glumă că mergând spre casă cu cărţile, mi-a căzut o carte... lucru nesemnificativ... dar cum presa exagerează şi acest reprezentant al presei prezent, Marian Boboc, exagerează că au căzut toate cărţile. (am verificat din 3 surse și întâmplarea s-a petrecut exact cum a povestit-o Marian Boboc; este adevărat că în spațiul public se exagerează, însă politicienii sunt la originea acestor exagerări – n.r.). Oricum, este pentru prima dată când un scriitor îmi dă cărţi mai mult decât pot să duc... Lucian este un poet prolific, dar şi exigent în acelaşi timp. Cartea aceasta, care e esenţa cărţilor de-aici şi care are un titlu Ancadier, este, într-adevăr, o capodoperă tipografică, în primul rând (...). Lucian mi-e prieten şi am copilărit oarecum împreună, el fiind cu trei ani mai mare. Mă gândeam la titlul romanului Chemarea străbunilor şi meditam că, deşi Lucian e plecat de o jumătate de veac din Valea Jiului, se întoarce aici, gravitează ca o planetă, învârtindu-se în jurul Petroşaniului (sau mai degrabă aş zice ca o cometă deoarece el are o lumină proprie, ca o cometă, în timp ce planetele nu au lumină proprie), în jurul Văii Jiului, pentru că îl cheamă străbunii, zona, locul unde a copilărit. Aici a trăit primii 19 ani de viaţă şi se pare, cel puţin eu asta observ, că ei au fost şi cei mai frumoşi (...). Prima poezie inclusă în volumul Ancadierul a fost scrisă în 1963, când distinsul poet încă nu se bărberea. Ea, ca şi altele, poate fi găsită în această carte a cărţilor lui Lucian Strochi, cartea fundamentală după părerea mea a creaţiilor sale. Opera sa este vastă, aici aveţi în sală doar o parte din titlurile operelor acestui scriitor mult apreciat, fiind foarte bine structurată. Mă impresionează profund grija pe care colegul nostru o are faţă de opera sa. Cartea fiind copilul tău, după ce o creezi, trebuie să fi atent şi grijuliu cu ea de-a lungul întregii vieţi. Nu toţi poeţii fac aşa. Există figuri de o neglijenţă crasă în istoria literaturii, mă gândesc acum la un Ion Vinea, un poet excepţional, care n-a putut să-şi facă o carte, strângându-şi poeziile acolo. Mă gândesc şi la alţi poeţi care, de asemenea, nu s-au îngrijit de opera lor, lăsând acest lucru pe seama unor critici exegeţi şi iubitori de literatură (...) Faptul că azi scriitorul Strochi găseşte ocazia să doneze şi cărţi, este un gest remarcabil. Profit aici să spun că este nu doar un scriitor excelent, ci şi un om deosebit(...)”.

Lucian Strochi, un scriitor adevărat plecat în lumea mare din... Petroşani!
Finalul i-a aparţinut scriitorului Lucian Strochi. Mulţumind celor prezenţi pentru faptul că se află în sală alături de dumnealui la această lansare de carte, autorul a făcut cunoscute câteva date despre activitatea sa, despre cărţile scrise şi despre ceea ce înseamnă Petroşaniul şi această zonă natală pentru un om care a plecat acum 50 de ani după femeia iubită ca să locuiască cu ea tocmai în Moldova, la Piatra Neamț: „Sunt, într-adevăr, născut la Petroşani şi am privilegiul de a-mi vedea aici locul naşterii, la propriu, pentru că este vorba de o casă foarte aproape de o intersecţie, de o biserică, aflată încă în picioare pe strada principală. Am stat foarte puţină vreme pe strada Institutului, pentru ca apoi să stau în Calvaria, celebra Calvarie, care s-a numit ba Moghioroş, ba Muncii şi care pleca de la şcoala nr. 1 în sus, spre casele particulare. Am locuit într-o casă tip CFR, poate de pe timpurile Austro-Ungariei. Eram fascinat de Institut şi mi se părea cea mai frumoasă clădire din lume, înconjurată de brazi, unde mă jucam cu prietenii din copilărie, după cum ne jucam şi-n cimitir, el fiind destul de aproape de casă (...). Primele versuri le-am scris în clasa a II-a, iar în clasa a V-a am citit pentru prima dată la radio, unde era redactor o distinsă doamnă care ulterior a ajuns la Radio Bucureşti şi care se numea Octavia Trăistar. Dirigintele meu din clasa a V-a, profesor de română venit de undeva din Moldova, Pavel Bîrcă, a intrataproape transfigurat în clasă şi ne-a spus: Copii, ştiţi că un coleg de-al vostru a citit la radio?. Bineînţeles, am primit atunci şi prima critică obiectivă din viaţă... Un coleg a spus: Da, şi l-au auzit toate vacile din Cimpa!. Asta a fost o lecţie pe care am învăţat-o, aceea că nu tot ce nouă ni se pare un fapt pozitiv poate să fie tot la fel şi în ochii altora, sau chiar lipsit de importanţă (...). Am debutat în 1966 cu o poezie premiată şi trebuie să mărturisesc cu toată ruşinea că premiul substanţial a constat într-o pereche de pantofi, adică 120 de lei ca valoare. Atunci mi-am zis: dacă voi ajunge scriitor, tariful meu va fi 30 lei versul. Evident, între timp, totul s-a devalorizat foarte mult şi nu ştiu dacă la ora actuală un vers mai costă trei bani sau trei leuţi. Oricum, după aceasta m-am legat de ziarul Steagul Roşu, mai ales că a fost o confuzie superbă, un redactor, Teodorescu, a crezut că sunt profesor, ori eu eram doar în clasa a VIII-a (...). Am dat la acest ziar de nişte oameni minunaţi. Îi evoc acum: Traian Muller, Constantin Pascu, D. Sălăjan, Tiberiu Spătaru... Nişte oameni care au avut o extraordinară grijă faţă de mine, m-au făcut zeţar, dar şi redactor şef, am fost cap limpede, cap tulbure, deci, absolut tot ce se poate într-o redacţie. M-au învăţat meserie (...). Debutul într-o revistă literară s-a produs în 1968, în revista Amfiteatru (...). Am avut de ales între a fi fotbalist, cu şansa de a ajunge apoi inginer miner, cum s-a întâmplat cu mulţi dintre colegii mei - şi o spun cu tot respectul, pentru că erau elevi foarte buni şi azi au titluri universitare şi fac parte din elita Petroşaniului, şi a ajunge scriitor, om de litere. Am ales a doua variantă, urmând Facultatea de Litere Bucureşti, unde am intrat al treilea pe listă chiar dacă eram din provincie, spre surpriza unora, inclusiv din familie (...). M-am măritat după soţie la Piatra-Neamţ, un oraş superb pe care l-am ales în dauna Clujului, Iaşului, Galaţiului tocmai pentru că e exact ca şi Petroşaniul - un oraş de munte. Nu mi-am uitat nicio clipă oraşul natal şi originea, iar în câteva dintre scrierile mele există menţiunea Petroşani (...). Am 51 de cărţi, aici am adus 43. Unele au devenit rarităţi pentru mine deoarece nu le mai am decât într-un singur exemplar, ori deloc, asta făcând ca uneori, când organizez expoziţii de carte să le împrumut de unde ştiu eu că mai sunt. N-am ajuns să fur din biblioteci cărţile mele, dar pe aproape... Aş spune că e greu de precizat, sunt mai mult poet decât prozator sau invers. Premiile pe care le-am obţinut de-a lungul carierei sunt din ambele categorii”.
În încheiere consemnăm faptul că după aceste discursuri, fiecare din sală şi-a putut alege o carte de pe măsuţele pline de cărţi şi de cele 43 de titluri ale acestora, primind, fireşte, câteun autograf şi câteva gânduri din partea autorului.
O nouă seară culturală plăcută s-a încheiat la Petroşani după circa două ceasuri, nu înainte de a se stabili pentru scriitor şi programul zilei de miercuri, una la fel de plină ca şi cea anterioară.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter