02.11.2017,  18:25:45 | 0 comentarii | 240 vizualizari
Fabulele premiate la Festivalul Naţional de Umor „Ion Cănăvoiu”
de Petronela VALI SLAVU

Remarcă
Prezent la Runcu-am constatat 
Că înspre Gorj vă trage sfoara
Și că pe podium a urcat
Întreg judeţul Hunedoara!

Remarca îi aparține confratelui Nelu Vasile și a fost făcută la Festivalul „Ion Cănăvoiu”, în urma festivității de premiere. Pentru că, da, podiumul secțiunii „Fabulă” a fost ocupat de hunedoreni: David Valentin, din Orăștie, a obținut premiul I, iar subsemnata – premiul al II-lea. Despre festival am scris în numărul trecut; acum, vă ofer fabulele premiate.

MELCUL ȘI LIMAXUL

Un melc fudul, la gât cu o cravată, 
C-un consistent politic avantaj,
Mergând pe-autostrada asfaltată
Având în spate-o vilă cu etaj,
A întâlnit un limax – coate goale –
Ce n-avea casă, bani și căpătâi,
Și-a început, ce mai la deal, la vale,
S-atace cu-aroganță, cel dintâi:
– Cum îndrăznești, omidă travestită,
S-apari în fața mea, în plină vară,
Și cu figura ta nenorocită,
Melcescul neam să-l umpli de ocară?
Nu ai nici casă, curte, nici grădină,
Ești într-un nesfârșit vagabondaj,
Pe când eu am o vilă cu piscină,
Cu demisol, parter si cu etaj.
Închiriez parterul la o bancă
Și încasez chirii, renumerații,
Ba chiar și pe etaj luăm un ban că
Nevasta dă la fluturi meditații.

Când Limaxul voi să caște gura,
Cu gândul de-a rosti și el ceva,
Văzu că melcul fost-a dat de-a dura,
De-o dubă cu însemne DNA.

De-aicea se desprinde o MORALĂ,
Ce nu e aplicată uneori:
Mai bine e cinstit și-n pielea goală,
Decât să fii călcat de procurori!

PĂSĂRILE AU TALENT

La al pădurii festival,
Desfășurat la înălțime,
Într-un stejar, bianual,  
Vin păsările, o mulțime.

Un juriu dur și fără milă
A fost adus și pus în frunte: 
O bufniță și o acvilă
Doi corbi și uni cocoș de munte.

Privighetori cu haina sură
Și talentate ciocârlii
Au dus, din start, o luptă dură,
Cu pițigoi și cu scatii.

N-a fost nici mierla menajată:
A fost o aprigă bătaie, 
Fiind pe scenă  atacată,
De un fazan și-o ghionoaie.

Sticleții, cucii-și încercară
Și ei norocul înc-o dată
Iar pupăza, că-i rotunjoară,
A fost din start eliminată.

Verdictul însă-a declanșat
În codru un scandal horror,
Căci juriul a încoronat
O barză, drept câștigător!

Morala:
Când concurența e feroce
Nu-s șanse ca privighetoare:
Incontestabil, are voce,
Dar nu e lungă în picioare!

ȘOBOLANUL ȘI CAȘCAVALUL

Un șobolan, ce fără frică, de ani de zile s-a-nfruptat
Și s-a-ngrășat peste măsură, furând pe rupte de la stat,
Văzu cum șade nepăzită, într-o cămară, o bucată
De caşcaval, îmbietoare ce cu mirosul te îmbată.
Probabil, dintr-o întâmplare, că paznicul, un nea Caisă 
Plecând o vreme la plimbare, lăsase ușa larg deschisă.
– Ia stai, măi frate, că e rostul să dau o nouă lovitură
Că n-am mai pus de multă vreme un strop de cașcaval în gură,
Deși am grâne în cămară, și-am strâns averi spectaculoase,
Am iaht, o vilă cu piscină și-n capitală șapte case,
De caşcaval acum am poftă, de apă plină mi-este gura, 
Chiar dacă simt că de aseară mă arde în stomac friptura!
Cum cașcavalu-i luase ochii fiind pe masă, la vedere,
Păși tiptil cu sacu-n spate în zăbrelita încăpere, 
Dar când pe pradă puse mâna și-a pus guzganul pofta-n cui,
Că se închise, la capcană, cu zgomot ușa-n urma lui!

Morala:
Când rozătoarele-s lovite de-al lăcomiei handicap 
În doză mare, cașcavalul, le poate da dureri de cap!
(David Valentin)

UȘĂ DE BISERICĂ

O ușă din stejar, frumos sculptată,
Nici nu mai știu prin ce împrejurare,
Ajunse, la biserică, montată
Și-ntâmpină creștinii, la intrare.

E mândră, nu-i mai pasă de nimic,
Dar uită ușa mare și de lemn
C-a fost cândva... (Mai bine nu vă zic,
Oricum, trecutul ei nu este demn!)

Acuma, toată ziua dă din clanță,
Spunând că e spășită și-are-un rost,
Privește-n jurul ei cu nonșalanță
Și nu-și mai amintește cine-a fost.

Morala:
În viață-i important să meditezi
La faptele greșite din trecut...
Când ușă de biserică te crezi,
Adu-ți aminte, totuși, ce-ai făcut!

O FABULĂ CU PERDEA

Cum sta la geam perdeaua străvezie,
Mișcându-se-ntr-un mod provocator,
S-a-ndrăgostit de ea o draperie
Și-a început, pe-ascuns, idila lor.

Iubirea dintre ele-i nefirească, 
Dar știm că se cam practică, de-o vreme,
Iar draperia-ncearcă s-o ferească
De ochi vicleni, de care se cam teme.

Dar toate încercările, vezi bine,

Zadarnice s-au dovedit a fi,
Căci a aflat de ele nu știu cine
Și le-a surprins în faptă, într-o zi.

Morala:
Ești om, inevitabil, mai greșești,
Dar cine nu te-aștepți te va vedea,
Când lucruri nepermise săvârșești,
Chiar dacă sunt făcute... cu perdea!

CRAIUL DIN BUCĂTĂRIE

Cuțitul nou, cu lamă argintie
Și cu mâner din fildeș șlefuit,
A fost întâmpinat cu simpatie,
Când în bucătărie a sosit.

Vreo două lingurițe-s leșinate
Și-n jurul chipeșului „crai” roiesc,
Iar furculițele, mai înțepate,
I-au și mărturisit că îl iubesc.

Tacâmurile parcă s-au prostit,
De când sunt de cuțit îndrăgostite,
Invidia-ntre ele s-a stârnit
Și nici nu-și mai vorbesc, sunt... la cuțite.

Și-o lingură-i amorezată, dar,
Fiind de lemn, e tolomacă și,
Cum se-nvârtea-ntr-o zi pe lângă jar,
Cu gândul la cuțit, se cam pârli.

Morala, din poveste, se desprinde
Și poate fi luată drept îndemn:
Atunci când focul dragostei se-aprinde
Și vrei să nu te arzi, nu fi... „de lemn”!
(Vali Slavu)


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter