07.11.2017,  19:15:36 | 2 comentarii | 799 vizualizari
Dr.ing. George Artur Găman (președinte Asociația Salvatorilor Minieri și de Suprafață din România, director general al INCD INSEMEX): „Am fost șocat că, după ce i-a adunat creierii, subinginerul salvator a luat o pauză de masă, ca să mănânce suplimentul”
de Ziarul Vaii Jiului

Din volumul „Salvatori în acțiune. Documente și relatări din istoricul activității de salvare”

Vă rog să schițați câteva tușe ale biografiei dumneavoastră?
Născut la Petroșani, la 12 mai 1962. Absolvent al Universității din Petroșani, Facultatea de Mine, în 1986.
Specializări și calificări: mai-septembrie 1988 - Curs specializare aeraj minier; iunie - august 2002 - Curs evaluare risc industrial; mai 2004 - Curs Auditori interni ai Sistemului de Management al Calității; iunie 2004 - Curs Proiectare a sistemului de management al calității într-un organism de certificare personal în conformitate cu SR EN 45013; iulie 2005 - Curs Instruire utilizare TESTAIR 3, firma BACOU DALLOZ (Franța); Octombrie 2005 - Certificat de competență - responsabil cu securitatea şi sănătatea în muncă la închiderea obiectivelor miniere; Decembrie 2011 - Curs auditor în domeniul calității; Martie 2012 - Curs de formare profesională pentru inspectori SSM; Aprilie 2012 - Curs inspector în domeniul securității și sănătății în muncă; Aprilie 2014 - Curs de evaluare a conformității - ASRO.

În ce an ați devenit salvator?
În anul 1986 m-am angajat ca inginer stagiar la mina Cavnic, în Maramureș. În 1987 am urmat cursurile școlii de salvare. Apoi, am fost salvator la mina Cavnic până în februarie 1990, când m-am transferat la INSEMEX, al cărui director general sunt din 2014 și până în prezent, 2017

Vă mai amintiți prima misiune ca salvator?
Prima acțiune la care am participat ca salvator minier în 1988, la un an după absolvirea școlii de salvare, s-a derulat la mina Cavnic. În 1988 am făcut parte dintr-o echipă de salvare, care a adus la suprafață cadavrul unui miner surprins de o surpare. 
Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, victima avea craniul sfărâmat de o bucată de rocă, capul îi fusese prins între cupa mașinii și rocă. Șeful nostru de echipă, un subinginer cu experiență în acțiune de salvare, i-a adunat creierii și i-a pus într-o căciulă. Am fost șocat că, după ce i-a adunat creierii, subinginerul salvator a luat o pauză de masă, ca să mănânce suplimentul, tocmai când transportam cadavrul spre suprafață. Iar eu recunosc că aveam stomacul în gât… 
Aceasta a fost nu doar prima acțiune de salvator, ci și prima întâlnire cu moartea în subteran.
Precizez un lucru important: deși generic acțiunea poartă denumirea de salvare, aceasta este o denumire relativ improprie, deoarece, din păcate, de prea puține ori salvatorii au ocazia să salveze efectiv viețile ortacilor. Acesta este specificul activității miniere și al accidentelor din minerit. Din fericire, sunt contrazis chiar în zilele realizării acestui interviu. Salvatorii Văii Jiului au reușit să intervină și să scoată din surparea de la Mina Lupeni doi supraviețuitori, din care unul trăiește. 

Tatăl dvs., inginerul Marian Găman, a fost salvator, unul dintre pionierii salvării la INSEMEX… Care este prima amintire cu tatăl dvs. salvator? Cum se comporta când revenea dintr-o acțiune mai grea? Vă povestea amănunte? 
Tendința părinților din toate timpurile, cred, este să-și protejeze copiii. Nici tatăl meu nu făcea o excepție de la aceasta, protejându-mă de poveștile meseriei sale, una riscantă, cu grad mare de expunere. Nu pot să spun că nu știam chiar nimic despre activitatea lui. Știam frânturile din discuțiile pe care tata le purta cu mama, și la care, recunosc, trăgeam cu urechea…
Când am crescut și am realizat pericolul meseriei, stăteam cu sufletul la gură, atunci când tata participa la o acțiune de salvare. Până când se întorcea acasă parcă se oprea timpul…

Ce calități trebuie să posede un salvator? 
În primul rând, salvatorul trebuie să fie un specialist de elită în calificarea lui (fie că e electrician, lăcătuș, maistru, inginer). Salvatorul trebuie să dea dovadă de empatie, de un curaj moderat, să nu fie erou. Mai trebuie să aibă și spirit de disciplină și să respecte ierarhiile…

Despre ce salvatori vă amintiți? V-a marcat vreunul?
Firește că pentru mine modelul de salvator a fost răposatul meu tată, personalitatea sa și-a pus amprenta asupra carierei de salvator. De la el am învățat secretele meseriei de salvator. Deoarece a văzut că am calități, tata m-a încurajat să devin salvator.
Îmi amintesc cu respect de salvatori din generația veche și de mai mulți din generația mai tânără.
Ar trebui să enumăr foarte mulți. Îmi cer scuze celor pe care nu-i amintesc aici și îi asigur de toată prețuirea mea. Deci, din generația mai tânără îi amintesc pe Constantin Jujan, Sorin Holinger, Gheorghe Mununar. La toți acești ingineri salvatori am apreciat spiritul de disciplină și respectarea procedurilor și cunoștințele pe care le aveau atât pe linie profesională, cât și pe linie de salvare. Destinul a făcut ca ei să aibă parte de intervenții multe și urâte. Din nefericire, întâmplarea a făcut ca acestea intervenții multe și urâte să se fi petrecut chiar în Valea Jiului.

Ce diferențe există între un salvator și un salvator-cercetător? Dar asemănări?
Salvatorii de la INSEMEX sunt recrutați în primul rând datorită specializărilor lor (echipamente electro-mecanice, aeraj minier, explozivi ș.a.). Pregătirea lor profesională este necesară pentru a realiza expertize profesioniste în cazul avariilor de mare amploare. Complementar, pentru a-și putea îndeplini misiunea trebuie să aibă și calificarea de salvatori minieri, pentru a avea acces în subteran, în condiții în care alte persoane nu sunt autorizate. Deci, salvatorii de la INSEMEX trebuie să fie buni specialiști în domeniile lor de activitate și buni salvatori.
Singura diferență între cele două categorii de salvatori este că salvatorii de la INSEMEX sunt specialiști în domeniu. În rest, lucrează în aceleași condiții, cot la cot. De multe ori formează echipe mixte. Relațiile din timpul acțiunilor de salvare se transformă și în prietenii de familie, amiciții etc.

Trebuie să fii născut pentru meseria de salvator?
Trebuie să fii născut ca să fii om. Că doar dintr-un om adevărat poți să faci un salvator. 

Cum v-ați hotărât să deveniți salvator?
Eu am crescut într-un mediu populat de salvatori. Ținând cont de prieteniile legate între familia Găman și alte familii de salvatori, la noi în casă s-au perindat mulți salvatori.
Având în vedere toate aceste „antecedente” familiale și privind la ceea ce face tatăl meu, nu a fost alegerea grea, ci una firească. 

La câte acțiuni de salvare ați participat?
Am participat la toate expertizele tehnice petrecute cu ocazia accidentelor de mare amploare în Valea Jiului și nu doar, între 1991 până în 2004, când mi-am agățat aparatul de salvare în cui.
În afară de acțiunile la care am participat, sute de serii de salvatori au fost formate și cu modesta mea participare. Și la aceste „acțiuni” țin foarte mult.

Ați fost, vreme îndelungată, șeful stație de salvare de la INSEMEX. Care a fost principala realizare? 
Am fost șeful stației de salvare din 1997 până în 2004. Cred că principala realizarea a fost menținerea coeziunii unei echipe de salvatori, care trebuia să facă față provocărilor unor diferite tipuri de intervenții, în condițiile unor dotări materiale relativ precare în acele timpuri.

Meseria de salvator este eminamente de echipă?
Da, lucrul în echipă este prima trăsătură definitorie a unui salvator. Salvatorul trebuie să știe că se poate baza pe colegul care este alături de el și că la orice moment, cu orice risc, el la rândul său trebuie să-i ofere ajutor colegului.
Vă povestesc o întâmplare care ilustrează foarte bine specificul muncii de echipă al salvatorilor. O întâmplare aflată de la tatăl meu la cursurile de salvare, tatăl meu fiindu-mi profesor de.. salvare. 
Prin 1970, tata împreună și cu un alt salvator, Madear, au coborât la un eveniment la mina Uricani. Lui tata i se terminase rezerva de oxigen din aparat. Și atunci Madear i-a dat din aparatul său… Apoi lua el o „gură” de oxigen, și tot așa, până au ajuns în curent de aer proaspăt. Cum s-ar spune mai popular: au poștit rezerva de oxigen din aparat… 

Ce rol are pregătirea teoretică și practică în viața unui salvator?
Ca în orice meserie, și în aceea de salvator, ca să fii bun și să reușești să faci față provocărilor, trebuie să beneficiezi de solide cunoștințe teoretice. În cazul salvatorului, acesta trebuie să aibă cunoștințe teoretice serioase legate de aeraj, echipamente, realizare de construcții de izolare a zonelor cu foc etc.
Fără un antrenament periodic serios și susținut, aceste cunoștințe teoretice nu valorează mare lucru. Antrenamentul trebuie să fie făcut în condiții care să fie cât mai apropiate condițiilor din subteran. Cu toate acestea, chiar dacă de multe ori ne plângeam eu sau colegii de duritatea unor sesiuni de antrenament, acestea erau floare la ureche pe lângă ceea ce am întâlnit în mod real în subteran în caz de accident. 

Privind retrospectiv, ce sentiment vă încearcă după atâtea acțiuni de salvare?
Un sentiment de recunoștință pentru toți pe care i-am avut colegi în decursul acțiunilor și de recunoștință pentru cei care au intervenit eroic, uneori la sacrificiu, de atâtea ori… Și de compasiune pentru familiile salvatorilor, ortacilor mei, care au pierit în acțiuni. 
Vreau să fac o mărturisire: poate mai mult am avut eu de învățat de la cei pe care i-am format, decât ei de la mine.

Cât de mult a evoluat tehnica de salvare minieră?
Această tehnică a avansat pe plan mondial în mod exponențial, mai ales în ultimii 10 ani. Am remarcat-o cu ocazia tuturor conferințelor în domeniu la care am participat și vizitelor de lucru efectuate.
Din păcate, la noi în țară această tendință de modernizare a tehnicii de salvare miniere se pare că nu va mai fi aplicabilă, ținând cont de realitățile și de soarta mineritului.
Însă, în ultimul timp a luat o amploare activitate de salvare cu activitate de suprafață. Aici se poate constata cu bucurie faptul că companiile care au organizate stații de salvare investesc mult în dotare și se observă o tendință categorică de modernizarea a echipamentelor specifice.

Sunteți președintele Asociației Salvatorilor Minieri și de Suprafață din România. Vorbiți-ne puțin despre aceasta? Câți membri are? Care este cea mai mare împlinire a dvs. în calitate de președinte? Toți salvatorii din România sunt membrii acestei asociații?
Suntem circa 600 de membri, salvatori care activează în subteran și la suprafață. Cea mai mare bucurie, în calitate de președinte al acestei asociații, este că am reușit să coagulez o mare familie profesională, care se întâlnește cel puțin odată pe an, cu ocazia concursurilor periodice. Atunci au ocazia să-și împărtășească experiențe, atât profesionale, cât și de viață. Să se cunoască și să lege relații de prietenie. Concursurile noastre anuale au devenit deja o tradiție, la care participă autorități ale statului din diferite domenii conexe.
Ce este surprinzător la aceste concursuri este ambiția de a câștiga a echipelor de salvatori competitoare. Deși premiul constă doar în diplome, orgoliile sunt foarte mari. Nici dacă ar fi vorba de bani, nu cred că ar fi asemenea desfășurare de orgolii. Aceasta arată caracterul salvatorilor. 

Dacă ați avea un băiat l-ați încuraja să îmbrățișeze meseria de salvator?
Categoric nu. De ce? Pentru că sunt un părinte mai protector… Din fericire, am o fată… Așa că nu trebuie să fiu pus să îi dau negație fiului pentru meseria de salvator.


Comentarii articol (2 )

#1 Rus Silviu-Eduard07.11.2017,  23:51:00
Felicitari unui om deosebit!
#2 florin08.11.2017,  08:57:22
Am avut sansa de a cunoaste atat tatal cat si fiul Gaman .Pot spune ca unul mi-a pus aparatul izolant pe spate , urmand ca peste 22 de ani , celalalt sa mi-l dea jos .Au fost ani grei presarati cu de toate. Mi-am incheiat activitatea in "stare de functionare " dar nu pot uita inceputul....prima ora de instruire in activitatea de salvare miniera , atunci cand in sala de curs a intrat d-l Marian Gaman si ne-a prezentat un om pe mainile caruia se vedeau urme de arsuri , spunand : " uitati-va bine la el , asta ori e prost , ori e nebun ". Acel om era Georgel LASCAR , un salvator de la Vulcan si care abia trecuse printr-o explozie dar nu renunta la aceasta activitate . Mi s-au inmuiat genunchii si ma gandeam ce naiba caut eu acolo. Fiind prea mandru nu am renuntat si bine am facut . Au trecut anii iar la finalul activitatii mele , am avut onoarea ca d-l Artur Gaman sa fie cel care a semnat ultimul in autorizatia mea de salvator.....Va multumesc !


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter