12.11.2017,  19:06:14 | 0 comentarii | 244 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Din „bătălia” scriitorilor boemi din estul, vestul şi centrul Văii a câştigat... literatura zonei (I)
de Corneliu BRAN

Descriere

Sfârşitul primei decade a lunii lui „Brumar” a fost (vineri, 10 noiembrie), pentru scriitorii din Cenaclul „Boema” şi simpatizanţii săi o nouă întâlnire (a șasea din martie, de când și-a reluat activitatea) şi un bun prilej de a recita versuri sau de a prezenta o carte. De data aceasta ședința a avut loc în cadrul ideal al Casei de Cultură „Ladislau Schmidt” din Petrila, în sala de evenimente. La sunetul „goarnei” au răspuns „prezent” câteva zeci de iubitori de carte şi cultură, atât petrileni, cât şi oameni veniţi tocmai de la Vulcan, cum a fost cazul consilierului local Dorel Şchiopu - membru de bază al Asociaţiei „Rosa Multiflora” Petroşani (preşedinte Costel Avram, un alt prieten al cenacliştilor „boemi” și al artelor), în frunte cu redactorul şef al ZVJ, scriitorul Marian Boboc şi cel care într-un fel sau altul, împreună cu Costel Avram, Ion Hirghiduş şi alţi vreo doi-trei au „redeşteptat” suflarea scriitorilor din Vale printr-o serie de manifestări culturale petrecute anul acesta în diverse localităţi, de la Uricani până la Petrila.
Acţiunea de la Petrila de vineri seara s-a intitulat interesant: „Scriitori din estul, centrul şi vestul Văii Jiului”.  A fost cea de-a doua manifestare literară a „boemilor” organizată în respectiva localitate în acest an, după cea din vară de la care am relatat la vremea potrivită. Trei scriitori din Valea Jiului au prezentat patru creaţii literare, în faţa unui public cald, pasionat de astfel de serate literare şi de literatură în principal.

Reîntoarcerea la prima dragoste – poezia!
Începem miezul acestui material cu Marian Boboc, reprezentantul scriitorilor din centrului Văii Jiului, cel care a venit la întâlnirea cu „boemii” şi simpatizanţii lor cu superbul volum de poezie „oraşul de la capătul poeziei”. El a fost cel care a luat cuvântul primul. Marian s-a reîntors anul acesta, „definitiv, irevocabil şi inerent”, vorba unui clasic rus, la prima sa iubire: POEZIA! Marian arată prin acest ultim volum de poezie că „tolba cu versuri şi metafore” a sa este încă intactă. Ba, mai mult, poezia sa capătă substanţă, pe timp ce trece, exact ca şi vinul vechi (facem această paralelă că tot are cartea în ea şi un capitol dedicat beţivilor), dând imediat cititorului plăcerea de a o „consuma” pe nerăsuflate. 

Speranţe şi... „douăsprezece nopţi de iubire”
Tocmai din vest, de la Lupeni, a ajuns vineri seara în sala de la Petrila şi cunoscutul autor şi dramaturg, Gheorghe Truţă, profesor de matematică de meserie, care a adus cu el, după cum a spus, teatru, pe care se pricepe să-l scrie enorm de bine, numele cărţii prezentate fiind unul foarte atractiv: „Douăsprezece nopţi de iubire”. Speranţa lupeneanului, chiar dacă ne-a spus vineri că şi-a luat cam luat „adio” de la acest gând, este ca totuşi, în viitorul apropiat, măcar una din cărţile sale scrise, de ce nu, poate chiar cea prezentată la Petrila (şi care ar putea fi pusă-n scenă, liniştit, de 12 ori, fiind vorba de 12 părţi distincte din câte am înţeles) să fie pusă-n scenă şi la Teatrul Dramatic “I.D. Sîrbu” Petroşani, teatrul reprezentativ al Văii Jiului, dar unde Truţă şi alţii dramaturgi din Vale nu prea au loc pentru că „cineva” se pare că nu-i doreşte. Să sperăm că acel „cineva”, un „cincinal hidos” al zilelor noastre, oricare ar fi el (sau ei), va sprijini totuşi şi cultura locală aşa cum ar fi cazul. Sunt câţiva „băieţi de carte” care chiar merită asta, deci nu vorbim de „subiectivism sau de patriotism local”, vorba lui Boboc.

Un momârlan despre... „Ţinutul momârlanilor”
Nu în ultimul rând, reprezentantul estului, colaboratorul ZVJ, medicul şi etnologul Dumitru Gălăţan-Jieţ a venit la întâlnire bazat pe etnografie, pe poveştile vechi momârlăneşti şi legendele locului („Valea Jiului în legende şi povestiri. O privire etnografică neconvenţională”, precum şi cu  „Monografia etnografică a Ţinutului momârlanilor”, o carte full-color cu sute de pagini, mare şi grea şi la figurat nu doar la propriu, la care a muncit enorm în ultimii doi ani şi care pare cartea de căpătâi a acestuia).   
Deoarece cuvintele reporterului nu-şi prea mai au locul la o astfel de manifestare literară, mai ales după ce a făcut, în mare, prezentarea evenimentului, să-i lăsăm în continuare pe cei trei să-şi prezinte singuri aceste cărţi, aşa cum au făcut-o vineri seara la Petrila.

Redescoperirea iubirii
Marian Boboc a avut o prezentare scurtă a ultimului său volum de poezie. După câteva gânduri exprimate de început, prin care le-a făcut oarecum prezentarea şi colegilor săi din Lupeni şi Petrila, scriitorul a mărturisit şi câteva gânduri, printre care unul interesant, acela că de circa un an de zile poetul şi-a regăsit iubirea din suflet pentru viaţa dată de Dumnezeu.
„Astăzi am fost la Forumul Democrat German din Petroşani şi am ascultat o poezie foarte drăguţă recitată în limba română, nu în germană, care spune cu aproximație, reproduc în spirit, nu în literă, în felul următor: Am auzit muzică şi am intrat acolo./ Am intrat acolo pentru că acolo oamenii răi nu au ce căuta.../Oamenii răi nu cunosc muzica. Aşa cred că suntem şi noi aici oameni buni, pentru că ne-am adunat cu toţii pentru cărţi, pentru poezie, şi numai oamenii buni iubesc cărţile. Oamenii răi nu iubesc cărţile. De aceea, cred că toţi de-aici suntem oameni buni cu sufletul deschis. Şedinţa noastră de azi sună frumos – ţinem mult la cuvântul ăsta oarecum vetust şedinţă, dar asta este în tradiţia cenaclului. Avem şedinţe intime, pe care le ţinem între noi, scriitorii, şi şedinţe publice, dar în ultima vreme ţinem mai mult şedinţe publice, trebuie să recunosc. Astăzi avem de lansat trei cărţi, de prezentat alte câteva, ele sunt ale domnului Gălăţan din Petrila, ale domnului Truţă din Lupeni şi cartea mea, eu fiind din Petroşani. Am zis despre evenimentul de azi că e o întâlnire între est-vest-centru, ţinând cont de coordonatele geografice unde evoluăm cu toţii şi unde ne ţinem toată viaţa de zi cu zi. Va fi, sper, o confruntare paşnică, în care ne vom bate cu poezie, cu teatru, cu folclor, cu strigături poate, nu domnul doctor (?). Propunerea mea este să începem cu poezia, în primul rând că volumul de versuri de faţă îmi aparţine mie, iar cine conduce şedinţa... parte-şi face! La modul serios acum, vreau să vorbesc puţin despre această carte. Sunt poemele mele noi, scrise în ultimul an, deci din noiembrie anul trecut până anul acesta. Nu am antalogat nicio poezie dintr-un alt volum. M-am regăsit în ultimul timp ca poet datorită faptului că iubesc. Iubesc orice anotimp, îmi iubesc prietenii mai mult decât înainte, iubesc cum spuneam toamna, iubesc primăvara, iarna şi... vara. Deci, iubesc viaţa de la o vreme! De un an mi-am dat seama că viaţa este cel mai frumos lucru pe care mi l-a dăruit Dumnezeu. Îl las acum pe Ciprian Dîrjan, prietenul nostru aici de faţă, să citească o cronică legată de acest volum de versuri, apoi o să revin, recitindu-vă câteva poezii din carte”. 
Şi aşa s-a întâmplat, după cronica „Poetul din subterană”, citită de Ciprian Dîrjan (pe care o vom publica într-o ediție viitoare a ZVJ), Marian a revenit în forţă şi cu bună dispoziţie, citind câteva poezii din carte, pline de farmecul rimelor şi ale metaforelor folosite.
Vom reveni cu partea a doua în ediţia de mâine. (va urma)



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Publicitate
Newsletter