10.12.2017,  11:57:38 | 0 comentarii | 2085 vizualizari
Ing. Sorin HOLINGER (fost salvator minier): „Nu cred că știe cineva ce înseamnă să-ţi scoţi mort fratele din mină” (I)
de Marian BOBOC

Marian BOBOC: V-aș ruga o succintă prezentare. În ce an ați devenit salvator?
Sorin HOLINGER: M-am născut în Petroșani, la 24 septembrie 1963. Am studiat la Liceul Industrial Minier Petroșani, secția mecanică. Apoi, am urmat cursurile Facultății de Mine - specializarea ingineri mineri subteran, pe care am absolvit-o în 1991.
M-am angajat în 1983 la IUM Petroșani ca lăcătuș, apoi în 1990 m-am transferat la mina Petrila, ca lăcătuș subteran. Practic, în acest an, 1990, am intrat prima dată în subteran.
Făcând facultatea la seral, am vrut neapărat să cunosc condițiile de lucru în subteran pentru a fi cât de cât în cunoștință de cauză în momentul în care deveneam inginer.
După absolvirea facultății am fost, pe rând, specialist CAMS (gazator), ing. A.P.M., adjunct șef sector producție, șef sector aeraj, inginer CFL, șef serviciu și inginer șef Securitate și sănătate în muncă în Compania Națională a Huilei. 
Am ieșit la pensie în 2010, ca salvator profesionist.

Marian BOBOC: Cum v-ați hotărât să deveniți salvator? 
Sorin HOLINGER: Lucram ca inginer APM, pentru a putea întocmi programul de lucru al salvatorilor, și oricum participam alături de ei la acțiuni atât cât îmi permitea regulamentul, m-am hotărât să urmez cursul de salvator minier subteran. După ce am absolvit cursul la INSEMEX, am devenit salvator minier.

Marian BOBOC: Ce calități trebuie să posede un salvator? Există un arhetip al salvatorului?
Sorin HOLINGER: După părerea mea, ca să fii salvator trebuie să fii în primul rând un om cu O mare. Să posezi verticalitate și spirit de sacrificiu față de colegul salvator cu care intri în mină și de care ești legat ombilical.
Salvatorul este ca un animal sălbatic, în momentul în care intră în acțiune uită de toate problemele de afară. I se ascut toate simțurile. Se concentrează pe ceea ce are de făcut, deoarece el intră într-o zonă după eveniment, zonă în care modificările aduse pot aduce pericole complexe.
De cele mai multe ori, vizibilitatea este zero, nu poți vorbi cu salvatorul de lângă din cauza aparatului. Deciziile luate pot afecta întreaga echipă. Care este ca un organism viu, nu poate funcționa dacă un membru al echipei de salvare nu simte și nu face ceea ce s-a hotărât.

Marian BOBOC: Despre ce salvatori vă amintiți? V-a marcat vreunul?
Sorin HOLINGER: În timpul cât am fost salvator, timp de aproape 14 ani, am avut bucuria să cunosc mulți salvatori, adevărați profesioniști și oameni de nădejde. Din păcate, nu pot să-i amintesc aici pe toți. În primul rând, inginerul Marian Găman, care a fost „tata salvatorilor”. Sub supravegherea sa directă și îndrumarea competentă s-au format generații de salvatori. Răposatul inginer Marian Găman este cel care, într-un anumit timp, deloc ușor, a pus bazele salvării miniere în România. Dincolo de chestiunea practică, el a fost cel care a gândit și pus în practică cadrul legislativ și de instruire a salvatorilor. Pentru serviciile aduse, instituția salvării miniere trebuie să-i fie recunoscătoare lui Marian Găman.
În afară de Marian Găman, îi mai amintesc pe fiul acestuia, Artur George, care s-a format pe lângă tatăl său, continuând cu succes munca acestuia, pe Benor Costinaș, pe Ghiță Mununar și alții, mulți alții.

Marian BOBOC: Vă amintiți prima misiune ca salvator?
Sorin HOLINGER: Da. Prima acțiune am avut-o la Stația de salvare Petrila, la un abataj cu subminare pe str. 5. Dintre salvatorii alături de care mi-am îndeplinit prima misiune de salvator îmi amintesc cu drag de: frații Alexa și de Dorel Brebenaru…

Marian BOBOC: Ce diferențe există între un salvator și un salvator-cercetător? Dar asemănări?
Sorin HOLINGER: Din punct de vedere al calităților ambii salvatori se aseamănă 100%. Deosebirea e dată de faptul că salvatorii-cercetători (de la INSEMEX) în cadrul unei acțiuni se concentrează pe cauzele care au determinat evenimentul și, în consecință, pe dovezi, pentru argumentare…

Marian BOBOC: Trebuie să fii născut pentru meseria de salvator?
Sorin HOLINGER: Eu cred că pentru meseria de salvator trebuie să fii născut. Bineînțeles, calităților native li se adaugă pregătitea continuă profesională și fizică și cultivarea simțurilor.
De-a lungul timpului, am observat că cei care nu au îndeplinit aceste condiții și au intrat ca salvatori din motive colaterale activității de salvare, nu s-au regăsit niciodată pe listele cu salvatori participanți la acțiuni cu grad înalt de periculozitate.
Pe lângă latura nativă, să-i spun vocațională, salvarea este o activitate benevolă. Salvatorul nu poate fi obligat de nimeni să participe la o acțiune dacă nu se simte în stare, putând refuza. El participă de bunăvoie, fără să se exercite niciun fel presiuni asupra sa.
Participând la acțiuni în mai toate stațiile de salvare din Vale și din țară, am observat că echipele de salvare se formează ca o familie. În general, aceeași oameni lucrează împreună în cadrul unei echipe de salvare de ani de zile. Acest fapt sudează relațiile dintre ei, devenind la un moment dat o familie. Atât de bine comunică, încât ajung la automatisme, comunicând prin semne și intuiție, anticipând ceea ce trebuie să facă fiecare. Spun asta, deoarece în condițiile unei acțiuni, cu aparatul pe figură, comunicarea verbală nu se poate realiza.
(va urma)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter