11.03.2018,  11:29:21 | 0 comentarii | 1051 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Ce l-o fi determinat pe Gheorghe Ile ca, după unsprezece ani, să rezolve cererea singurului investitor străin mai serios pe care l-a avut Vulcanul?
de Gheorghe OLTEANU

Povestea este destul de veche, iar acum câţiva ani buni, când ea a fost pusă pe tapet, canci să fi fost rezolvată. Şi ştiţi de ce? Îmi închipui că da. Nu a vrut domnul primar Ile. Şi, asta e de ştiut, când el se împotriveşte la ceva, nimeni nu îndrăzneşte să-l contrazică. Aşadar, s-o depănăm.

Şi atunci, ca şi 
în luna februarie a anului 2018, a fost vorba tot despre concesionarea terenului aflat peste drum de blocul 2 de pe strada Şt.O. Iosif din Vulcan. Cu blocul acesta turn e o întreagă istorie. Cei mai tineri habar nu au ce arătare de clădire era acesta în anii nouăzeci şi ceva. Un schelet ce dădea să cadă. Numai că, din nefericire, nu a căzut el, ci câţiva copii care se jucau printre ruine. În timpul mandatului domnului Petru Hodor s-a pus serios problema demolării lui. Ba chiar s-a vorbit că a fost contactată o echipă specializată în implozii controlate. Operaţiunea ar fi costat destul de mult, aşa că, încet, încet, nu s-a mai amintit de asta. După asta Petru Hodor a plecat, înfrânt electoral de promisiunile dulcegi ale lui Gheorghe Ile, dar scheletul blocului 2 a rămas în picioare.

Dărâmarea lui nu a figurat
nicidecum în programul cu care, în 2004, mustăciosul a câştigat primul mandat de primar. Norocul a fost că de amărâtul asta de bloc-schelet s-a interesat un american. Da, un cetăţean american, originar din Vulcan. Omul voia să investească în oraşul lui natal, aşa că l-a rugat pe Ioan Dorel Şchiopu, prieten din copilărie, să găsească ceva în care să-şi bage banii. Dorel Şchiopu, care, atunci, era consilier local, dar nu de-al lui Ile, i-a trimis poze cu blocul-ruină. Americanul a fost încântat şi i-a comunicat vechiului său prieten că o să-l cumpere şi o să facă o minunăţie din el. Şi s-a ţinut de cuvânt. A venit în ţară, a negociat cu primăria şi aceasta a fost de acord, dar cu un preţ pe care, auzindu-l, nu a fost vulcănean care să nu fi spus că a fost vorba de o jecmăneală pe faţă. Numai că americanul nu s-a tocmit, dar a avut o pretenţie firească. Odată cu blocul să i se dea şi terenul de peste drum de bloc. Cinci sute şi ceva de metri pătraţi, pe care să amenajeze o parcare necesară pentru autoturismele celor care se vor caza în blocul 2. Bine, bine, i-a răspuns grăbit vrăjitorul Ile. O să mai vedem noi!

După ce halul de construcţie
a ajuns în proprietatea lui, cetăţeanul american s-a apucat de lucru. Lumea se uimea de transformarea vizibilă pe care ruina de bloc turn din Micro 3B – „Dallas” o suferea de la o lună la alta. Efectiv, unora nu le venea să creadă. Dar să vezi şmecherie. Tot din partea primăriei conduse de Ile. Cel care îşi pusese în minte să transforme într-o bijuterie clădirea care făcea Vulcanul de ruşine s-a trezit că trebuie să plătească impozit pe cele şaizeci şi ceva de apartamente din blocul aflat încă în reconstrucţie! Şi ce impozit, frate! Să te cruceşti, nu alta. Numai după câteva demersuri a reuşit omul să obţină o micşorare a sumei, pentru că, de plătit, tot a trebuit să plătească. Cum aţi caracteriza o asemenea metodă de a jecmăni? Eu i-aş zice tupeu de ultimul hal! În alt oraş fantoma de bloc i-ar fi fost dată degeaba. Ba, bănuiesc, omului i s-ar fi acordat şi ceva facilităţi fiscale. Posibil ca unii dintre dumneavoastră să se întrebe de unde ştiu eu toate astea? Păi, le ştiu, fiindcă, la vremea aceea, am scris pe larg despre acest subiect. Bun. Nu mai zic că după ce s-a încheiat construcţia, apartamentele au fost dotate cu tot ce trebuie. Centrală termică, aragaz, frigider, maşină de spălat.. Anii au trecut şi s-a ajuns la inaugurare. La care a ajuns şi primarul, desigur. Evenimentul festiv a fost organizat de Ioan Dorel Şchiopu, împreună cu fratele său Cristi, pe care, de fapt, prietenul din America l-a desemnat să administreze afacerea cu clădirea.

Eu l-am cunoscut
pe Florin Druţu, americanul care a salvat ruina de bloc din „Dallas”, un an sau doi mai târziu. Venise el însuşi la o şedinţă de consiliu local în care a reiterat, în scris, solicitarea de a i se concesiona terenul din faţa blocului 2 de pe strada Şt.O. Iosif. Uitându-şi promisiunea făcută, Ile a început să-l plimbe pe american. Că nu se poate, fiindcă, între timp s-au mai schimbat lucrurile şi că primăria a hotărât ea să amenajeze o parcare auto în acel loc. Cu alte cuvinte, vezi-ți de treaba ta! Mizerabil mod de a expedia un investitor care a cheltuit milioane de dolari în localitatea lui natală. Nimeni nu şi-a putut explica refuzul primarului. Să nu fi fost Druţu „maleabil”? Posibil. Aşa că americanul a plecat dezamăgit din România. Avea şi de ce, fireşte!

După istorisirea 
cu care v-am luat din timp, cred că vă veţi da seama ce mirat am fost când, pe ordinea de zi a şedinţei de consiliu local din februarie, a fost prezent proiectul de hotărâre „privind concesionarea prin licitaţie publică a unui teren intravilan aparţinând domeniului public al municipiului Vulcan, situat în Vulcan, strada Şt.O. Iosif”. Ce m-a surprins este că, în proiectul cu pricina, s-a dat curs vechii solicitări a domnului Florin Druţu, respectiv cererii nr.32794/ 23.10.2007! Ce şuruburi i-or fi fost schimbate în capul lui Ile, încât cererea a fost scoasă de la naftalină? Mirarea mea este perfect justificată: merg de zeci de ani la şedinţele de consiliu local, am „schimbat” nu mai ştiu câţi primari, dar nu ţin minte să se fi întâmplat să fi fost reactivată o cerere peste care s-a pus de mult praful şi care, mai mult ca sigur, ajunsese la arhivă. Cam bănuiesc eu cine i-ar fi schimbat câţiva dintre ramii din softul lui Ile, încât, în fine, americanului i se face dreptate! Acum totul a mers ca şi cum ai pocni din degete. „Cererea a fost analizată de Comisia de Urbanism şi Amenajarea Teritoriului, Protecţia Mediului şi Turism de pe lângă consiliul local, aceasta avizând favorabil solicitarea”. Acum un’şpe ani nu s-a putut analiza. Ba, a fost tocmit şi un evaluator tehnic care a stabilit că terenul în suprafaţă de 577 mp costă 19.330 de lei, valoare ce nu include TVA. Aşa că domnul Florin Druţu a ajuns, pentru 49 de ani de acum încolo, perioadă de timp pentru care i-a fost concesionat terenul, să-şi vadă visul împlinit. Adică să amenajeze parcarea neapărat necesară chiriaşilor din blocul pus la punct de el. Nu mai zic că terenul i s-ar fi putut vinde, pur şi simplu. A mai auzit careva, de atunci, de vreun investitor străin care să bage atâtea căruţe de dolari în Vulcan? Nu cred. Vechea poveste, terminată cu happy-end de data asta, are tâlcul ei. Vi-l spun tot eu. Este aşa, fiindcă: prietenul din copilărie a rămas unul adevărat care, iată, la nevoie se cunoaşte. Chiar dacă nevoia aceasta a ajuns să aibă mai bine de un deceniu. 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 10 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter