15.03.2018,  18:58:58 | 0 comentarii | 592 vizualizari
1868–2018. 150 de ani de povești ale cărbunelui de Valea Jiului (IX)
de Ziarul Vaii Jiului

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. La ceas jubiliar, „Ziarul Văii Jiului” vă propune câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului, căci poveste cărbunelui este și povestea Văii Jiului.
Povestea de mai jos este scrisă după noţile repausatului inginer minier Gustav Polyak de Samson şi adusă la zi de conductorul minier Arpad Schreiber, care o şi publică în serial în revista „Montanistică şi metalurgie”. Intertitlurile aparţin lui Marian Boboc, care a republicat-o în volumul II din „Valea Jiului all-inclusive”. Vă invităm să vă aprindeți lampa… 
Lectură plăcută! (ZVJ)

O pădure la Cîmpu lui Neag pentru 24.000 de florini
Acest grup financiar, prin mijlocirea lui Rafael Hofmann, a cumpărat, apoi, de la Francisc Grausam, pentru suma de 24.000 fiorini, o pădure de brazi foarte întinsă. Aceasta se afla în hotarul comunei Cîmpu lui Neag cu teritoriul vechiului regat. Belgienii nu au exploatat, însă, această pădure, care, mai târziu, a fost cumpărată foarte ieftin de Victor Maderspach senior, care a exploatat-o şi a prelucrat-o în fabrica sa de cherestea din Iscroni.

Un fost ofiţer de informaţii. Evreul cămătar
Proprietarii concesiunilor Societăţii Transilvania erau Alexandru Mara, dr. Schmidt şi Janossy -moşieri. Mara, ca fost ofiţer de informaţii, avea serviciul la Budapesta, unde a ajuns la mâna unui evreu cămătar galiţian, cu numele, de Lazăr Blau, de la care, într-un moment de nevoie financiară, a împrumutat nişte bani, semnându-i pentru 1.000 de fiorini poliţe în valoare de 3.000 - 4.000 de fiorini.
În 1869, când Societatea Transilvania a obţinut concesiunea a 6 perimetre, Blau, vrând să le cumpere ieftin, a trimis un expert, cu care era înţeles, a subevaluat aceste perimetre. Dr. Schmidt şi Janossy, în loc să fi apelat la un expert de încredere, au fost păcăliţi, vânzându-i lui Blau pentru un preţ derizoriu. Aşa a devenit Blau proprietarul a jumătate din părţile Societăţii Transilvania, Mara având cealaltă jumătate. Cu aceasta din urmă, Blau a isprăvit repede, Mara fiindu-i dator. În scurt timp, Blau a devenit şi proprietarul părţii lui Mara.

La Petrila. O exploatare la zi. Greşeli de minerit
Statul ungar, precum am amintit mai sus, socotea partea cea mai însemnată a producţiei sale din exploatarea cărbunelui la zi, în Petrila. Când abatajul la suprafaţă nu se mai putea exploata din cauza cantităţii mari de pământ ce acoperea cărbunele. Astfel, s-a construit o galerie transverală spre stratul principal. După ce s-a ajuns la acest strat, au început pregătirile pentru exploatarea lui. Cunoştinţele speciale pentru exploatarea a astfel de straturi lipseau, fireşte, şi aici ca şi peste tot în Valea Jiului. În loc să fi început abatajul de sus, adică de acolo unde încetaseră cu abatajul de la suprafaţă, au început la nivelul galerial de extragere, precum şi la diferitele alte niveluri ale înălţimii de 30 de metri.
Au întârziat şi cu lucrările de rambleiaj fiindcă, întâi, terminau lucrările de abataj şi numai după aceea se apucau de suişurile necesare la rambleiaj. Între timp, fireşte, galeria de abataj nu putea rezista presiunii, şi se surpau pe ici, pe colo.
Afară de acestea şi conductele de aerisire erau imperfecte şi, în consecinţă, minele erau pline de gaz metan, care, aprinzându-se, a dat foc piloţilor.

Mină în flăcări. Clădiri dărâmate...
Urmarea a fost că toată mina a ajuns pradă focului imens, care a dus, apoi, la închiderea minei. Toţi lucrătorii de aici au fost transferaţi la Societatea Braşoveană. După închiderea minei, galeria principală a fost rambleiată. Tot acolo s-au mai ridicat mai multe diguri. Tot aşa au fost rambleiate şi suşurile de la suprafaţă. După acestea, pe malul Jiului a fost montat o pompă cu scopul de a împinge apa până la abatajul de la suprafaţă şi de a inunda toată mina, astfel stingând focul. Pompa lucra ziua şi noaptea, însă fără nici un rezultat, deoarece apa - ajunsă în focul uriaş din mină - se transforma în aburi, care, cu o putere imensă, cautau să să iasă la suprafaţă. Din această cauză, s-au înregistrat erupţii atât de puternice, încât toate clădirile din apropiere s-au dărâmat. Aşa stând lucrurile, statul a încetat toate lucrările miniere din Petrila. Tot aşa s-a întâmplat şi cu exploatările de la Defor şi din Jieţ, care nu dădeau rezultatele scontate de stat. În afară de aceasta mai erau şi cheltuieli enorme, ocazionate de construcţiile şi, în general, de lucrările miniere. Toate acestea au dus la încetarea lucrărilor miniere de către stat. În 1873, concesiunile miniere ale statului au fost date în arendă Societăţii Braşovene.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter