18.03.2018,  12:17:36 | 0 comentarii | 337 vizualizari
1868–2018. 150 de ani de povești ale cărbunelui de Valea Jiului (X)
de Ziarul Vaii Jiului

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. La ceas jubiliar, „Ziarul Văii Jiului” vă propune câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului, căci poveste cărbunelui este și povestea Văii Jiului.
Povestea de mai jos este scrisă după noţile repausatului inginer minier Gustav Polyak de Samson şi adusă la zi de conductorul minier Arpad Schreiber, care o şi publică în serial în revista „Montanistică şi metalurgie”. Intertitlurile aparţin lui Marian Boboc, care a republicat-o în volumul II din „Valea Jiului all-inclusive”. Vă invităm să vă aprindeți lampa… 
Lectură plăcută! (ZVJ)

Vine Denes. Pleacă Geodike. Ing. Rudolf. Dr. Bottenstein
În 1871, a fost angajat de Societatea Braşoveană ca director inginerul Denes, în locul administratorului Geodike.
Directorul Denes a fost acela care a finalizat arendarea minelor statului. Societatea Braşoveană nu a avut alt scop cu această luare în arendă a minelor statului, decât să scoată din toate părţile accesibile cărbuni ieftini. Şi, fireşte, astfel a scăpat de concurenţă. Această tendinţă se vedea clar chiar din lucrările efectuate după arendarea minelor de mai sus. De altfel, nici nu a continuat lucrările oprite la diferitele mine, ci doar acolo unde se putea lucra şi scoate uşor cărbunele. După preluarea exploatărilor statului, Societatea Braşoveană a pus în fruntea exploatării din Petrila pe inginerul Rudolf.
Pe vremea directorului Denes s-a construit în Petroşani, colonia de sus şi, peste drum de gară, locuinţa de director. Actualul cazinou al suboficianţilor era atunci spitalul întreprinderii. După luarea în arendă a minelor statului, acest spital s-a unit cu spitalul de pe atunci al minelor statului, care era în Livezeni, iar din spitalul de până atunci s-a făcut un cazinou pentru funcţionari. Primul medic societar a fost dr. Samuil Bottenstein.

Bande de tâlhari mai mari ori mai mici. Lt. Popvits
Dezvoltarea treptată a Văii Jiului, dar mai cu seamă creşterea rapidă a traficului în urma construcţiilor şi a diferitelor lucrări au atras atenţia asupra Văii Jiului şi a bandiţilor. Deceniul 1870-1880 e unul edificator în această privinţă. S-au format bande mai mari sau mai mici de hoţi, care jefuiau comunele, una după alta, şi nu se dădeau în lături nici de la omoruri.
Autorităţile, văzând că invaziile şi omorurile acestor bande devin sistematice şi că jandarmeria din Valea Jiului nu le poate stopa fiindcă şi bandele erau înarmate cu puşti regulate, au concentrat în Valea Jiului o parte a jandarmeriei din judeţul Hunedoara, iar din Orăştie a sosit în zonă, sub conducerea locotenentului Popvits, o companie de soldaţi. Jandarmeria şi compania de soldaţi au înconjurat, apoi, bandele de hoţi din munţii Parângului, împuşcându-i pe cei mai mulţi dintre hoţi.

Tâlhari prinşi. Se declară statariul.
Călăul Kozarek din Budapesta

Pe trei dintre ei i-au prins, între aceştia fiind şi şeful bandei. Totodată, s-a declarat statariul (adică starea de urgenţă – n.a.) în toată Valea Jiului. Însă aceşti hoţi n-au fost osândiţi statarial, fiindcă publicarea statariului întârziase. În acelaşi timp, trei lucrători au spart casa unui ţăran din Dâlja, de unde au furat haine în cantităţi mari. Şi aceştia au fost prinşi şi daţi pe mâna tribunalului statarial, care i-a osândit la moarte prin strangulare. Cei trei indivizi au fost ştrangulaţi pe malul drept al Maleei, peste drum de fabrica de piele de astăzi, de către călăul Kozarek, anume adus din Budapesta. Aceste măsuri drastice n-au rămas fără efect. De aici încolo, Valea Jiului nu a mai avut de a face cu astfel de bande.

Holeră şi vărsat hemoragic în Petroşani
În 1873, bântuia grozav holera în Petroşani, iar în 1874, toată Valea Jiului căzuse victimă vărsatului hemoragic. În 1877, armata a ridicat fortăreţe în diferite locuri. Două pe piscul Răduţ din Vulcan, şi una în Livezeni, pe malul stâng.
După cum am mai amintit, în acea vreme, drumul din trecătoarea Surduc nu era încă construit, drum nu era, şi nici măcar vreo cărare. În vechiul regat, lucrările erau, deja, de ani de zile în desfăşurare, progresând încetul cu încetul. Era timpul să înceapă lucrările şi pe partea aceasta, însă judeţul nu avea bani în acest scop.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Publicitate
Newsletter