25.03.2018,  12:34:01 | 0 comentarii | 880 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Petroşani. Mai sunt oameni cărora le pasă de semenii lor
de Gheorghe OLTEANU

Vineri dimineaţa mi-a fost dat să asist la un exemplu de solidaritate umană care, de foarte multă vreme, nu mi-a fost dat să văd. Eram în Petroşani, veneam dinspre piaţă şi mă îndreptam spre redacţie, când, în capătul de sus al clădirii poliţiei, cam în dreptul porţii prin care autovehiculele intră în curtea acestei instituţii, am zărit un grup de oameni.

Fireşte
că m-am oprit, ca să văd ce s-a întâmplat. Jos, pe trotuarul ud şi plin cu zăpadă, stătea întins un bărbat. Era îmbrăcat sărăcăcios. Probabil un om al străzii. Părea că nu ştie ce se petrece cu el, dar strângea în pumnul mâinii stângi câteva bancnote de un leu. Un bărbat îi aşezase capul pe fesul pe care omul îl avusese pe cap şi-l masa la degetul mic al mâinii în care ţinea banii. Doamnele din jur erau foarte agitate. Sunaseră de câteva minute bune la “112”, dar nici gând să apară vreo ambulanţă. A fost cât pe ce să sun şi eu, dar una dintre femei m-a avertizat. Nu mai are rost, am sunat noi de câteva ori, iar doamna de la centrală ne-a repezit, de nici nu mi-a venit să cred.

Atunci mi-a venit o 
idee. M-am dus la poliţie. Domnişoara poliţist de serviciu la poartă vorbea la telefon. Noroc că m-a recunoscut subofiţerul care e pe Loganul cu radarul. I-am zis despre ce e vorba, poliţistul a ieşit afară, a văzut cu ochii lui faza, după care mi-a promis c-o să sune, ca să vină ambulanţa. L-o fi repezit şi pe el doamna centralistă?! Între timp, doi bărbaţi reuşiseră să-l ridice pe nevoiaş şi-l puseseră să şadă pe betonul de lângă chioşcul fast-food. Ambulanţa a apărut, în fine, la ora 10:55. Nu vă miraţi că, pe fotografii, apare inscripţionată ora unsprezece. De anul trecut aparatul mi-a rămas setat pe ora de vară, am tot zis că-l aduc la cea obişnuită, numai că, fiind aproape de trecerea la ora de vară petrecută duminică dimineaţa (se spune că ultima, nu ştiu!), l-am lăsat aşa. În fine. Aşadar, dacă e să o cred pe doamna care a sunat la 10:41, dar şi pe cea care mi-a zis că a apelat numărul de urgenţă “112” cu cinci minute înaintea celeilalte, înseamnă că toţi cei de acolo - cam furioşi, ca să spun drept - cam aveau dreptate. Ambulanţa putea să apară mai repede.

Am început să fac poze.
“Aşa, filmaţi şi daţi la Kapital!”, mă încuraja una dintre doamne. “Nu, doamnă, eu fotografiez şi dau la ziar”, i-am răspuns. “La care?”, m-a întrebat curioasă dumneaei. “La ZVJ”, i-am zis scurt, fără să iau aparatul de la ochi. Ambulanţierii – un bărbat şi două femei - au procedat ca la carte. Mai întâi, una dintre doamne l-a chestionat pe bolnav, iar ceilalţi doi au scos targa. I-au pus bărbatului gulerul de protecţie, după care l-au acoperit cu o pătură şi l-au asigurat cu chingile. Apoi, cu mare grijă, l-au introdus în autospecială. Era 10:58. Nu cred că au procedat în modul acesta atent, numai pentru că l-au zărit pe unul care-i poza. Sunt sigur că dumnealor fac la fel la oricare intervenţie la care sunt chemaţi. Nu am mai stat. Am auzit sirena ambulanţei şi i-am văzut girofarurile pornite în timp ce urcam treptele clădirii care, cu decenii în urmă, era ocupată în întregime de tipografie şi de redacţia cotidianului de atunci. Era ora 10:59. Mi-ar plăcea să aflu că sărmanul căruia i se făcuse rău a fost îngrijit cum trebuie la spitalul petroşenean, iar acum este bine.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 2 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter