29.03.2018,  18:14:01 | 0 comentarii | 639 vizualizari
Petru-Ioan Gârda – sărbătorit de prieteni
de Petronela VALI SLAVU

(Aniversare fără băutură, muzică și mâncare, pe o rețea de socializare)

Gârda Petru-Ioan, cel mai fain clujean!
Trebuia să fie cineva care să-mi strice ziua! N-ajung ploile, ninsorile, un frig ce te face covrig, bolile și aspectele politice pe aste plaiuri mioritice, că se mai găsește câte-un coate goale, cu epigrame geniale, câte-un barba-albastră cu creație măiastră, d-alde Petru Ioan Gârda, să-și aniverseze – vezi, Doamne – ziua de naștere! Nu pot sta liniștit, într-un copac, citi din cărțile lui Becali sau bea un șpriț cu adevărații poeți și epigramiști, cum ar fi C-tin Moldovan, Sorin Poclitaru, Ion Diviza, Nicolae Bunduri sau Florin Rotaru (ca să dau doar două exemple!) că vine acest inginer-profesor-scriitor de umor Nelu Iamaidu-Tebădaici să serbeze nu-ș ce vârstă! Auzi, nene (e c-un an mai mare ca mine!), ia mai du-te-n... ani cât mai frumoși, sănătoși, luminoși, cu scrieri sclipitoare și bunăstare, iar în cei pe care-i vei trăi, peste sută, viața să-ți fie și mai plăcută! Cu prietenie, Ananie!
(Ananie Gagniuc)

Poetului Petru Ioan Gârda, la mulți ani!

De două ori pe an e sfânt,
Dar hai să vi-l prezint ca om:
Poetul este la pământ,
Epigramistul e în pom!
(Dan Norea)

Urare…

Domnule Petru Ioan Gârda...
Să n-ai prieteni ca Rotaru
Și nici amici ca Poclitaru,
Să nu mai fii vreun guguștiuc
Pe care-l scarmănă Gagniuc,
Să nu te-atingă umbra urii
Când scrie, răgușit, Bunduri,
Să nu te crezi prea barosan
Dacă-ți vorbește Norea Dan,
Să nu te știu plecat, hai hui,
Așa ca Todo din Vaslui,
Să nu te prind, bătute-ar vina,
Că te gândești la Catalina
Și nici să văd c-o faci pe sclavu’
Când îți zâmbește Vali Slavu,
Să nu continui propaganda
Prin care o slăvești pe Sanda,
Dar nici să nu te-nchini la fina
Și enigmatica Florina ...
Altfel, romantic, un zevzec,
O să rămâi ce ești: „berbec”.
Convins că n-a vorbit în van,
„Hai, pa!” îți spune Moldovan 
Și îți urează, fără bani,
Să fii iubit. Și... La mulți ani!
(Constantin Moldovan)

…Și mulțumire

Urarea-ncepe foarte bine:
Prieteni? Și-ăia ca și tine,
Deci mă lipsesc oricând de ei,
Oricât ar fi - poeți - de grei,
La propriu, nu la figurat…
Oricum, cu voi am terminat!
Dar să mă-ndemni să uit de doamne,
Când încă n-am în plete toamne,
Când sunt mai tânăr decât Șora,
Când sunt frumoase cum e Pora,
Când încă sânge am în vene,
Când sunt berbecul – nota bene! –
Ce urcă-n vârfuri de copaci?
Te-ndemn, respectuos, să taci!
De altfel, sunt în gândul meu
Și nu le pot uita nici eu…

Deci nu răspund la provocări,
La ironii și la ocări:
În van încerci acum un clinci,
Când bat abia în șaizeșcinci
Și pot, un pic de mai insist,
S-ajung și eu epigramist!*

Dar de-mi urezi, la o adică,
Să fiu iubit, mai zi. Nu strică…

*Se spune că epigramistul atinge forma maximă abia la 65 de ani.
(Petru-Ioan Gârda)

Fabule din creația sărbătoritului

Policalificare

Se spune că-ntr-o iarnă, aproape de Ignat,
Un porc, văzând cuțitul, s-a pus pe guițat:
- Stăpâne, sunt pe-aicea găini și vaci, ovine:
Din toate ce-s prin curte, de ce mă tai pe mine?
- Păi, vaca dă și lapte, găinile se ouă,
Ovinele dau lână, să ne-mbrăcăm când plouă;
Utile sunt în curte găini și oi și vaci
Și-acu te-ntreb pe tine: tu ce mai știi să faci?

Aflăm o-nvățătură ce-i bine să se știe:
Util e să-ai în viață mai mult de-o meserie.

Cănile

Pe-un raft înalt, odată, o cană din argint
Se adresă vecinei, în voce cu alint:
- Ciudat e că stăpânii ne-au pus lângă-olaltă!
Uitându-te la mine, observi că-s dintr-o altă
Condiție sau... rasă… sunt din elită,-n fine,
Te rog să pleci departe, să nu stai lângă mine!
- Cinstit, vecină dragă, de tine-mi este milă:
La fiecare masă din zi mă fac utilă,
Iar tu, o fandosită, servești din an în Paște,
Doar să-ți păstrezi lucirea. Ci, baremi recunoaște
Că îți permiți huzurul și statul pe degeaba
Din pricină că alții – și eu – îți facem treaba!

Ne-a spus morala unul ce nu vorbea de cești:
„Mărirea-i e, în taină, legată de acești”...

Leul și valuta

S-a zvonit mai ieri că, undeva,-n savană,
Viețuia un leu cu-aşa o mare blană
Cum nicicând n-avuse vreunul din strămoși!
Astfel că turiștii, foarte curioși,
Adăstară iute să cunoască fiara:
Stăbăteau cu ghidul, într-un jeep, Sahara,
Contra unei sume zdravene-n valută
(Un așa spectacol merita o sută).
Numai unul, poate, foarte curajos
Și sărac, pesemne, spuse: merg pe jos!
Doar că, din păcate, fiara sta la pândă,
Dornică de pradă, mare și flămândă.

Iar morala-i veche, dar validă încă:
Dacă n-ai valută, leul te mănâncă!



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Licitație apartament Vulcan
Publicitate
Newsletter