11.04.2018,  19:15:16 | 0 comentarii | 424 vizualizari GALERIE:     FOTO    
A treia zi de Paşti pe Maleia / De la nedeile de altădată la nedeile cu smartphone
de Corneliu BRAN

Am participat în a treia zi de Paşti, la invitaţia comunităţii de pe Maleia, la „Nedeia de Primăvară” ce se desfăşoară din anul 2006 lângă noua Biserică, sfinţită în 2005, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” din cadrul Parohiei Jieţ, păstorită de la început şi până azi de sufletistul părinte ortodox şi jieţean Dimitrie Jura.
Înainte de a vă povesti ce am găsit marţi, 
10 aprilie, la locul de întâlnire a mălăienilor şi ce s-a întâmplat pe-acolo, vom face o trecere în revistă a vechilor nedei desfăşurate pe Maleia, prin vocile şi trăirile a două personaje care au petrecut în tinereţile lor o parte din aceste nedei şi care ne-au fost marţi un adevărat ghid al locurilor zonei şi bune gazde la un moment dat, povestindu-ne cu patos cum era odată...

Pe urmele „paşilor străbunilor”...
„Aici, la doi paşi de casa surorii mele şi a cumnatului meu, Dumnezeu să-l ierte, se ţineau nedeile de pe Maleia. Copil fiind şi apoi tânăr, am venit aici în fiecare an. De ce? Că aşa umblau tinerii pe-atunci. Nu scăpau o nedeie. La ele mergeam frumos gătiţi, îmbrăcaţi în straie tradiţionale momârlăneşti, un obicei strămoşesc, care, din păcate, e tot mai slab reprezentat azi de tinerii noştri”, spune profesorul Gheorghe Boantă, în locul unde pe vremuri momârlanii jucau şi se ospătau de Paşti sau cu alte prilejuri, la doi paşi de casa surorii sale, Anuca Şotângă.

Cimitirul de lângă casa familiei de momârlani Şotângă
Din ce ne-a povestit ulterior Anuca Şotângă, Ioan şi Anuca Şotângă s-au cunoscut exact la una dintre aceste nedei de pe Maleia din a treia zi de Paşti. Anuca venise la nedeie alături de Ghiţă şi de alţi tineri. A urmat o iubire ca atâtea altele pe plaiurile momârlăneşti, care s-a concretizat printr-o „nuntă faină”, cu mulţi invitaţi, Anuca mutându-se definitiv după căsătorie pe plaiurile mălăiene.
Acum Anuca Şotângă (fostă Boantă) îşi plânge soţul, Ioan, plecat dintre noi acum zece ani şi îngropat în cimitirul familiei Şotângă, din curtea casei. În fiecare primăvară este chemat preotul, care sfinţeşte mormintele şi face apoi o mică slujbă de parastas, iar de Luminaţie, pe 1 noiembrie, se întâmplă la fel.
„Se află îngropaţi aici mama soacrei mele, Marina, mama-soacră, Ana, socrul meu, Aurel, şi soţul meu, Şotângă Ioan. Este un obicei al locurilor noastre ca să ne îngropăm pe cei dragi în apropiere de casă. Acum vin de câte ori pot la mormânt, mai fac curăţenie, mai aprind o lumânare, mă mai gândesc la Ioan şi la toţi cei plecaţi din lumea asta. Am avut împreună doi băieţi, băiatul cel mare, Ioan, are la rândul lui doi băieţi, iar băiatul cel mic, Nicolae, are o fetiţă, Daria, de şase ani şi jumătate, pe care o vedeţi lângă noi acum”, povestește gazda.

Nedeile de altădată de pe Maleia...
„Că tot m-aţi întrebat de nedeile de altădată, părintele Jura Păun, tatăl părintelui Dimitrie, venea să facă pomenirea morţilor, aşa cum spune tradiţia. Pe platoul ce începe din faţa curţii noastre, peste drum, se ţineau nedeile. După ce preotul venea să slujească, se juca cu foc, se mânca, se chiuia. Era frumos şi complet diferit decât azi. Veneau oameni de pe toate satele din jur, din Petroşani, din Petrila. Luni, a doua zi de Paşti, începea pregătirea mâncărurilor tradiţionale. Se tăiau oile, se măcina porumbul ca să fie atunci măcinat că e mai gustos, se tăia varza. Marţi, a treia zi de Paşti, cum se mijea de ziuă, bărbaţii plecau să se apuce de mâncare. Prima dată făceau focul, iar după aceea, după ce spălau tot-tot, se apucau de gătit. Pe la 12:30 venea întotdeauna părintele Păun. Apoi se începea ospăţul. Oamenii nu veneau pe bază de invitaţii, venea cine dorea, lumea satului ştia zilele de nedei, când sunt ţinute pe Maleia, când la Jieţ sau Taia şi aşa mai departe. Din gură în gură se răspândeau toate acestea, astfel că lumea ştia şi venea în număr mare, uneori şi 500-600 de oameni, poate mai mulţi, asta în funcţie şi de vre­me”, ne mai spune Anuca Şotângă.
Am plecat după vreun sfert de ceas să vedem mai bine unde se ţineau nedeile mai demult. O pajişte momârlănească de pe lângă un drum ne-a întâmpinat imediat ce am ieşit din curtea familiei Şotângă de pe Maleia. 
„De-aici începe şi până acolo, departe. Ţin minte ca şi azi ce frumos era aici, ce atmosferă şi ce veselie. Îmi aduc aminte şi de slujbele părintelui Păun Jura, un preot serios, deosebit de inteligent, şi pe care am avut onoarea să-l cunosc foarte bine. Slujbele sale erau deosebite, iar părintele Dimitrie, fiul său, l-a moştenit întru totul, la fel de serios în ce face şi la fel de frumos ţine slujbele. Ţin minte cum veneau momârlanii şi jucau acolo sus, pe lângă copacii ăia, iar la un moment dat se opreau şi ciocăneau ouăle roşii... Era un fel de concurs, cel care câştiga era mândru tare. Eram fecior şi ţin minte că odată am venit de la o nedeie mai mulţi tineri din Petrila. Şi ne-am apucat să jucăm înaintea mălăienilor. Cum se face după datină, am început să strigăm minciuni. Mălăienii au stat, au stat, dar la un moment dat s-au apucat şi ei, aţâţaţi de noi, să joace şi să strige minciuni. Au urmat tot felul de replici, dintr-o parte şi de alta, dar frumoase, civilizate, fără vrajbă sau să se ajungă la altceva, bătăi ori mai ştiu eu ce... Aşa era atunci, toată lumea se concura prin strigături. Am avut destule mândre pe-aici în tinereţe. Cât e fata de micuţă, strânge-o-n braţe şi-o sărută era una din strigăturile mele preferate. Veneam şi cu sora mea câteodată, aici l-a cunoscut de fapt şi pe soţ, ea venind apoi în 1981 ca şi noră în casă”, şi-a adus aminte la faţa locului Ghiţă Boantă.

O bisericuţă minunată 
Făcându-se ora 11:00 am plecat împreună cu Boantă spre vechea Biserică de lemn de pe Maleia, o adevărată bijuterie a ortodoxismului românesc ridicată pe un deal de lângă drumul principal de azi, tocmai în anul 1790. „Clopotul bisericii este din 1792, iar bisericuţa are o valoare inestimabilă pentru toată comunitatea şi pentru toţi românii. Biserica se află în conservare şi slujim la ea doar în duminica Paştilor. Mergem apoi şi îi pomenim pe toţi cei îngropaţi acolo”, ne spune părintele Dimitrie Jura, care este parohul şi acestei bijuterii ortodoxe ce împlineşte anul acesta 228 de ani.

Sute de oameni 
Plecăm de lângă sfântul lăcaş înspre Biserica nouă de pe Maleia, ridicată la începutul anilor 2000. Ajungem cu circa un sfert de oră înaintea preotului Dimitrie Jura, care tocmai terminase slujba specială din a treia zi de Paşti la Biserica din Popi.
Dăm cu ochii de lume multă. Câteva sute de oameni, aşezaţi la mesele lungi de lemn din latura răsăriteană a Bisericii, în aşteptarea preotului, că niciodată o astfel de masă nu începe până ce nu se face pomenirea morţilor şi până ce părintele nu binecuvântează mesenii. Din păcate, prea puţini îmbrăcaţi în straiele momârlăneşti. Ici şi acolo, câte un tânăr sau o tânără şi vreo doi-trei oameni în vârstă au pe ei haine autentice purtate şi de străbuni.

Despre bucate şi tradiţii 
Plecăm într-o zonă alăturată şi vedem imediat ceaunele mari şi negre puse pe focul de lemne, pregătit la începutul zilei de săteni. Trei mălăieni învârt de zor prin ele, astfel că avem puţin timp să-i întrebăm de vorbă. Mirosul de bucate, şi mai ales de oaie, se simte de la zeci de metri.
Leontin Alboni, unul dintre ei, ne spune „meniul zilei”: „Eu prepar ciorba de oaie. Mecanismul e simplu... pentru cunoscători... Se spală bine carnea de oaie, se toacă, se pune apă în ceaun, apă de munte fără clor, se pun condimente şi se lasă toate la fiert până când se ia carnea de pe os. Mai sunt mici secrete, dar care nu le spun că de aia sunt secrete. Colegii mei se ocupă de varză, tocată şi ea. Dincolo, colegul celălalt se ocupă de păsatul cu brânză. Am pregătit 500 de porţii, de dimineaţă de la ora 6:00 ne-am apucat, şi acum suntem pe final. Sper să le placă mâncarea mesenilor”.
Ion Burdea, un fel de „bucătar şef” la această nedeie, ne-a dezvăluit alte câteva mici amănunte, arătându-ne şi o nemulţumire pe care am constatat-o de altfel şi noi: „La această masă au contribuit, ca în fiecare an, oamenii din comunitatea noastră. Este vorba de oamenii din jur din aceste sate. În negura timpului acest obicei provine de patru generaţii. Eu am preluat de la tatăl meu, el de la tatăl lui şi încă o generaţie în spate. Cel puţin eu aşa ştiu, dar poate fi mai de demult. Oricum peste 150 de ani sunt – poate şi mai bine! Nedeile de altădată se făceau în costume momârlăneşti. Era şi o altă atmosferă, se cânta din fluiere, se juca... Tinerii de azi nu mai vin în portul popular. E păcat. Acum toţi cu telefonul, laptopul... Mă uit la ei şi îi văd şi acum, la masă, cum butonează. Pâc, pâc... altceva nimic, nici nu stau de vorba împreună, mai degrabă vorbesc prin mesaje, dar faţă în faţă nu schimbă o vorbă! E foarte mare păcat...”.
Despre „nedeile de altădată”, preotul Jura ne-a vorbit cu nostalgie: „Nedeile de altădată sunt... nedeile de altădată! Altă lume, altă viaţă, alte obiceiuri. Acum numai cu telefonul după ei... au toţi maşini, nu umblă o sută de metri fără maşină şi când e cald şi rost de plimbare. Vin, se uită, se suie în maşini şi pleacă. Portul popular se mai poate vedea la Jieţ, de nedei şi sărbători... Aici vin doar câţiva îmbrăcaţi în straie momârlăneşti... Prea puţin, dar asta e treaba, viitorul sună cum sună şi deloc plăcut pentru tradiţiile şi portul tradiţional. Iar asta nu e deloc bine pentru continuitatea acestui popor”.

Slujba de pomenire. Binecuvântarea
La orele 12:15, preotul Dimitrie Jura începe slujba de pomenire. După circa o jumătate de oră de rugăciune, timp în care toţi invitaţii stau în picioare, rugându-se împreună cu preotul pentru sufletele celor adormiţi din comunitatea locală, mălăienii sunt invitaţi la masă. Timp de câteva ceasuri s-a mâncat, s-a povestit, s-a băut (fiecare din ce şi-a adus de-acasă), nu înainte ca preotul să rostească Tatăl Nostru şi să-i binecuvânteze pe cei prezenţi.
O zi nemaipomenită petrecută în sânul comunităţii mălăiene ne-a făcut să aşteptăm încă de acum următoarea nedeie. 
Hristos a Înviat!



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter