11.04.2018,  19:22:30 | 0 comentarii | 390 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Vulcan / De la tristeţea Prohodului Îngropăciunii la bucuria Învierii Domnului
de Gheorghe OLTEANU

M-am convins eu însumi de un lucru: bucuria Învierii Domnului, vestită de preot la mijlocul nopţii dintre zilele de sâmbătă şi duminică, este înmiit de mult mai copleşitoare dacă, în seara Vinerii Mari, ai fost părtaş la slujba de îngropăciune, la Prohodul, cum se spune, Fiului lui Dumnezeu, născut, iar nu făcut, trimis, ca să-i izbăvească pe pământeni.

O atmosferă cernită,
de doliu, cuprinsese biserica din Coroeşti-Vulcan la care am ajuns vineri, în jurul orei 18:00. Altarul era luminat doar de vreo două lumânări şi nici în restul interiorului nu erau aprinse toate becurile. Enoriaşii, îndeosebi femei, îmbrăcaţi în haine de culoare închisă, veneau încontinuu, aşezau flori pe Sfântul Epitaf, apoi aprindeau lumânări şi, împreună cu corul bisericii, ziceau cântările adecvate orelor premergătoare aşezării în mormânt a Domnului Iisus Hristos. În frunte cu preotul paroh şi cu sfântul acoperământ, purtat, la fiecare colţ, de patru membri ai comitetului bisericesc, mulţimea a înconjurat de trei ori clădirea bisericii. Apoi, fiecare dintre cei de acolo a trecut pe sub Sfântul Epitaf, gest ce sugerează intrarea în mormântul Domnului.

Cu totul şi cu
totul altfel a fost, la aceeaşi bisericuţă din Coroeşti, cu puţin înainte de miezul nopţii de Înviere. Interiorul era scăldat în lumina candelabrelor, iar afară de cea a lumânărilor enoriaşilor veniţi să ia lumină sfântă adusă de la Ierusalim. Aceasta ajunsese la Vulcan la ora 22:00. Cel desemnat să meargă, ca s-o aducă de la Episcopia Devei şi a Hunedoarei, a fost Darius Nagy, ajutorul părintelui şi student în anul al doilea la Teologie. Au fost credincioşi care au plecat, după ce şi-au aprins lumânările sau candelele. Nu am făcut ca ei, ci am rămas până la capăt. Mai ales că, undeva, pe zi, auzisem la Radio România Actualităţi că prezenţa la Slujba de Înviere este cea mai imensă bucurie sufletească.

Şi nu a greşit deloc
cel care a dat povaţa asta. În mod sigur că sufletele tuturor credincioşilor ortodocşi, greco-catolici şi neoprotestanţi de peste tot au fost inundate de aceleaşi fericire şi bucurie. În biserica din Coroeşti, în care mi-a fost dat să fiu la măreaţa slujbă a Învierii, bucuria şi fericirea se puteau citi pe feţele oamenilor. Și atunci când stăteau la rând, ca să ciocnească ouă roşii cu părintele paroh Mircea Braicău, dar şi când aşteptau, ca să ia sfintele Paşti. Ca să nu mai spun că şi la ieşirea din biserică şi în drumul spre casă al fiecăruia.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 6 ori 2  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Publicitate
Newsletter