18.04.2018,  18:44:26 | 0 comentarii | 403 vizualizari
1868–2018. 150 de ani de povești ale cărbunelui de Valea Jiului (XIII)
de Ziarul Vaii Jiului

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. 
Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. La ceas jubiliar, „Ziarul Văii Jiului” vă propune câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului, căci poveste cărbunelui este și povestea Văii Jiului. Povestea de mai jos este scrisă după noţile repausatului inginer minier Gustav Polyak de Samson şi adusă la zi de conductorul minier Arpad Schreiber, care o şi publică în serial în revista „Montanistică şi metalurgie”. Intertitlurile aparţin lui Marian Boboc, care a republicat-o în volumul II din „Valea Jiului  all-inclusive”. Vă invităm să vă aprindeți lampa… 
Lectură plăcută! (ZVJ)

Trasarea liniei ferate Petroşani - Lupeni.
Un banchet grandios. Drum până la vechea graniţă

Aşadar, nu ne mirăm că imediat după încheierea acestui contract, au început lucrările pentru construirea liniei ferate Petroşani - Lupeni. În 1890, au fost trimişi din Budapesta mai mulţi ingineri, care au trasat linia ferată Petroşani - Lupeni, lucrările de construcţie începând chiar din acest an.
Aceste lucrări au fost luate în antrepriză de un inginer prusian cu numele Burghardt, care le-a finalizat în iulie 1892, când linia a fost predată circulaţiei. Cu ocazia sosirii comisiei oficiale a căilor ferate pentru preluarea şi dare în folosinţă a liniei ferate, Horvath a organizat un banchet grandios la Lupeni, într-o baracă de lemn, construită anume pentru acest eveniment, chiar lângă gara din Lupeni. Aici au fost invitaţi şi intelectualii din Petroşani.
Tot intervenţiei lui Horvath i se datorează şi faptul că drumul din Surduc a fost construit până la vechea graniţă. După deschiderea liniei ferate, lucrările miniere din Lupeni au luat un mare avânt, iar coloniile se ridicau una după alta. Ca director a venit inginerul Wajes, care era bărbatul de încredere a lui Beer.

Proprietari francezi la Lupeni
Rafael Hoffman şi-a vândut proprietăţile sale miniere unui concern francez şi, astfel, el a devenit direcorul general al exploatărilor din Lupeni, iar în locul lui Wajek, care între timp plecase, a fost numit inginerul minier Iosif Rotter. Acesta din urmă nu a ocupat foarte mult timp fotoliul de director, dându-şi demisia şi începând ca particular să exploreze terenurile neexploatate încă. Astfel, a ocupat explorările din Cîmpu lui Neag, părăsite de Societatea Transilvania, iar în 1895 a cumpărat de la familia Kendeffy la preţul de 42.000 fiorini minele Arpad şi Tereza. Acolo  a deschis un abataj la zi, a montat o linie Decauville până la gara din Vulcan, extrăgând de aici, zilnic, 20-25  de vagoneţi de cărbuni.
Crescând numărul minelor din Lupeni, personalul necesar a fost adus de prin diferite locuri. Mulţi lucrători au fost aduşi din Galiţia şi au fost aşezaţi în colonia de la miază-noapte. De aici îşi trage numele de Galiţia colonia aceasta. Tot atunci au venit şi inginerii francezi împreună cu directorul Chanzel, inginerii de aici fiind concediaţi. Francezii au stat doar vreo câţiva ani la Lupeni, după aceea plecând.
După plecarea acestora, ca director a fost trimis Krisko Bohus. Uzinele din Lupeni, adică Societatea Uricani-Valea Jiului, au cumpărat definitiv proprietăţile Societăţii Transilvania împreună cu mina Victoria. Aceasta era proprietatea unui evreu din vechiul regat cu numele de Valentin Kohn.
Tot Societatea Uricani-Valea Jiului a mai cumpărat şi mina Ilona, care era proprietatea lui Sigismund Puj.
Prin aceste noi achiziţii, Societatea Uricani-Valea Jiului a devenit unicul proprietar al tuturor minelor din Lupeni. Astfel, a putut să investească mai mult în acestea şi să dezvolte mineritul.

De la Societatea Braşoveană la Societatea Anonimă Salgotarjani
În anul 1895, Societatea Braşoveană şi-a vândut toate exploatările din Valea Jiului Societăţii Anonime Salgotarjani. Odată cu preluarea minelor de către aceasta, s-au schimbat şi conducătorii acestora.  Societatea Salgotarjani l-a numit director pe inginerul Ioan Andreits.
Tot atunci, au venit din Salgotarjani ca inginer-şef Florian Roth, care a ajuns chiar director general al Societăţii Salgotarjani, Victor Henrich, prim-administratorul de mai târziu, ca inginer şi secretar Iosif Schrelner, viitor director administrativ al Societăţii Petroşani.
După preluarea minelor, Societatea Minieră Salgotarjani a făcut investiţii uriaşe nu doar pentru dezvoltarea exploatărilor, ci şi pe tărâmul construcţiilor. Chiar în primul an, s-a observat că exploatările din Petroşani au ajuns pe mâna unei întreprinderi miniere puternice.

1897.  Încep lucrările pe Valea Lupului
În 1897, s-au început lucrările de pregătire în Valea Lupului din Vulcan, construindu-se funicularul, separaţia şi locuinţele muncitoreşti. În Vulcan, a început o activitate încordată pentru dezvoltarea exploatărilor mi­nie­re şi construirea locuinţelornecesare funcţionarilor şi muncitorilor.

Sinagogă ridicată la 1871 şi arsă la 1913. Alte biserici
Prima biserică, care s-a ridicat în Petroşani, a fost sinagoga evrească, construită în 1871. Această sinagogă a ars în 1913. Până la 1881, romano-catolicii nu aveau decât un oratoriu la Livezeni. Biserica de astăzi, 1926, a fost construită în 1881. Tot acum au fost ridicate la Livezeni biserica greco-catolică şi reformată. Biserica evanghelică a fost ridicată în 1896, iar cea greco-orientală (ortodoxă) în 1908.

Mulţi jandarmi. Puţine greve
Mişcări muncitoreşti nu prea au fost între 1870 şi 1890. Cea dintâi grevă din Valea Jiului a fost în anul 1878, sub directorul Benea. La 14 ani după aceasta, în 1892, a urmat o nouă grevă sub directorul Tallalschek. Însă aceste greve nu erau de mare însemnătate.
Sub directorul Andreics s-a întâmplat, din nou o grevă, care a ieşit din cadrele modeste ale grevelor anterioare. Pentru represiunea acestei greve, a fost detaşată în Valea Jiului o unitate militară de 1.000 de oameni.

Apar mişcările socialiste
În 1906, mişcările socialiste erau interzise încă în Ungaria, iar lucrătorii îşi plăteau cotizaţia doar pe ascuns. În acea vreme, doar la Budapesta şi în centrele industriale mai însemnate aveau socialiştii asociaţii aprobate. Însă această stare era pe cât se poate de rea, astfel că agitatorii vizitau, în taină, coloniile industriale şi miniere, agitând prin toată ţara. În timpul primului război mondial, lucrătorii au declarat grevă, de asemenea. Din 1920 încoace, nu prea au mai fost greve, muncitorimea şi patronii încheind contracte de lucru în baza Legii Trancu-Iaşi.

Congres minier şi metalurgic la Petroşani
În 1903, s-a desfăşurat la Petroşani un congres minier şi metalurgic, având loc şi o expoziţie industrială şi economică. Cu ocazia acestei expoziţii, foarte mulţi meşteşugari au fost decoraţi cu medalii de aur.

Petroşani. 1888 - gimnaziul comunal. 
1909 - gimnaziul de stat.

În 1888, la intervenţia directorului Tallatschek, Petroşaniul a primit un gimnaziu comunal, care era adăpostit în nişte case de colonie. Prin aceasta s-a îndeplinit o dorinţă mai veche a locitorilor Văii Jiului, înlesnindu-se educarea copiilor. Acest gimnaziu a fost declarat gimnaziu de stat în 1909.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter