13.05.2018,  11:24:59 | 0 comentarii | 293 vizualizari
JUBILEUL CĂRBUNELUI (XVIII) / „Acţiunea concentrarea”
de Marian BOBOC

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. Pentru că povestea cărbunelui este și povestea Văii Jiului, „Ziarul Văii Jiului” vă oferă la ceas jubiliar câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului.
„Ziarul Văii Jiului” vă propune un nou episod din „Jubileul Cărbunelui”: capitolul „Acţiunea concentrarea” din volumul „Valea Jiului în anii marii crize economice mondiale”, publicat de Marian Boboc în 2013. Capitolul trece în revistă creșterea și descreșterea mineritului Văii Jiului.
Lectură plăcută! (ZVJ)

Înainte de 1900. Deschiderea minelor
Dintr-un document care prezintă „Date asupra instalaţiilor din Valea Jiului ale Soc. Anon. Rom. Petroşani” din 1938, emis de Direcţia Tehnică a SAR Petroşani, aflăm generalităţi despre deschiderea câmpurilor miniere în Valea Jiului:
„(…) Minele din Valea Jiului nu au luat naştere toate în acelaşi timp. În regiunea Petroşeni (Petroşeni, Petrila, Aninoasa), stratele au început să fie cercetate pe la 1840 de către fraţii Hofmann şi Carol Maderspach.
Prima concesiune se dă în 1859, după care îşi începe activitatea Societatea Braşoveană de Mine şi Cuptoare. Minele din regiunea Petroşani marchează o oarecare dezvoltare în 1870, când se termină calea ferată Simeria-Petroşani. Începând cu anul 1894, când minele trec în patrimoniul Soc. Salgotarjani, industria carboniferă a Petroşaniului îşi ia avânt.
La Lupeni, prima exploatare are loc la 1881. De la 1890, odată cu înfiinţarea Soc. Uricani, minele din Lupeni încep a se dezvolta, luând avânt abia după 1892, când se termină calea ferată Lupeni-Petroşeni.
Tot după această dată şi din acelaşi motiv înfloresc minele din Vulcan, care aparţineau Soc. Salgo-Tarjani.
Începute pe aflorimente, cu mijloace primitive, exploatările nu scoboară în adâncime, începând folosirea maşinilor şi instalaţiunilor cerute de arta minieră. Se introduc ventilatoare, pompe, maşini de extracţie, instalaţii de ciuruire şi alegerea şistului şi rambleu hidraulic. Din cauza grizuului, lămpile cu flacără deschisă se înlocuiesc cu lămpi de siguranţă. Pentru energia necesară se construiesc la mine căldări cu aburi, mai târziu iau fiinţă centralele electrice de la Vulcan şi Lupeni.
Numai în urma acestor instalaţii, minele au putinţa să se dezvolte şi să facă faţă cerinţelor tot mai accentuate de combustibil”.
     
Înainte de Primul Război Mondial - 13.500 de muncitori la mine

Din acelaşi document amintit mai sus reţinem alte câteva amănunte importante pentru istoria mineritului antebelic al Văii Jiului: „Înainte de războiul mondial, minele ajung la maximum de înflorire în 1913, când se extrag din regiunea Petroşani-Vulcan 1.282.540 t, iar de la Lupeni 643.000 t, cu un efectiv total de 11.368 oameni; randamentul anual este de 169 t/ muncitor. Regiunea Petroşani-Vulcan avea în exploatare 9 mine (Petrila, Petroşani-Est, Petroşani-Vest, Dâlja, Aninoasa, Piscu, Vulcan-Est, Vulcan-Chorin, Vulcan-Vest). În regiunea Lupeni se exploatau 7 mine (Victoria, Carolina, Est, Ştefan, Ileana, Sud, Ella).
Atât la Petroşani cât şi la Lupeni, cărbunii, înainte de a fi expediaţi consumatorilor, erau trecuţi prin separaţii pentru a fi sortaţi şi curăţiţi. Pentru Grupul Petroşani-Vulcan erau trei separaţii, şi anume:
a) Separaţia Vest-Petroşani, pentru minele: Petroşani-Vest, Dâlja, Aninoasa şi Piscu. Între Aninoasa şi Separaţia Vest transportul se făcea cu două funiculare. 
b) Separaţia Est-Petroşani, pentru minele Petroşani-Est şi Petrila.
c) Separaţia Chorin-Vulcan pentru minele din Vulcan.
La Lupeni au fost trei separaţii:
a) Separaţia Victoria, pentru minele Victoria şi Carolina;
b) Separaţia Est, pentru minele: Est, Sud şi Ella
c) Separaţia Ştefan, pentru minele: Ştefan şi Ileana”.
În minele Văii Jiului lucrau înainte de Primul Război Mondial 13.500 de muncitori, după cum urmează: Minele Statului Lonea - 2.400; minele Soc. Sagotarjan - 7.000; minele Valea Jiului de Sus - 600 şi minele Uricani-Valea Jiului - 3.500. 

Minele în timpul Primului Război Mondial
Dările de seamă asupra gestiunii prezentate Adunării generale ale Societăţii Ungare de Cărbune „Uricani-Valea Jiului”, care exploata minele din Lupeni, reprezintă o frescă veridică a situaţiei minelor Văii Jiului în timpul Primului Război Mondial. Vom spicui din aceste documente câteva chestiuni importante pentru conturarea industriei miniere în Valea Jiului, dar şi a realităţilor social-politice:

1916
„(…) producţia de cărbuni a acestui semestru a trecut cu mult producţia aceluiaşi semestru din anul 1915. Am avut toate motivele să presupunem că - dacă nu se vor naşte evenimente neprevăzute - această situaţie favorabilă şi mai ales sporirea producţiilor de cărbuni va continua şi în al doilea semestru al acestui an.
Speranţa noastră însă prin invazia românilor spre sfârşitul lunii August a fost deodată nimicită. Atacul pornit pe neaşteptate ne-a găsit şi pe noi nepregătiţi ca pe toată lumea. A trebuit să întrerupem dintr-odată exploatarea noastră în mersul ei normal. Funcţionarii noştri împreună cu familiile lor au fost siliţi să se refugieze, lăsând în urma lor averea Societăţii şi pe a lor. Dintre muncitorii noştri, care încă la începutul războiului au fost încadraţi în diviziuni muncitoreşti, au fost plasaţi în mod provizoriu la alte întreprinderi miniere din ţară, iar acei angajaţi care au făcut serviciul militar, au fost angajaţi în batalioanele miniere din Valea Jiului formate din funcţionari şi muncitori, şi a căror datorie a rămas apoi să opună cea dintâi rezistenţă inamicului pe frontiera de Sud-Est a ţării noastre şi să caute să-l oprească.
Aproape trei luni de zile a fost ocupată Valea Jiului de inamic, până ce în a doua jumătate a lunii februarie armatele victorioase aliate au eliberat Valea Jiului şi prin urmare şi stabilimentele noastre.
Imediat după acest eveniment am întreprins cercetări spre a constata ce fel de pagube s-au adus stabilimentelor noastre şi de ce fel de măsuri grabnice este nevoie pentru a putea relua cât mai curând exploatarea cărbunelui.
Cu părere de rău, trebuie să constatăm că pe de o parte din cauza invaziei, iar pe de altă parte de pe urma operaţiunilor militare în Valea Jiului, atât în averea societăţii şi îndeosebi la instalaţiuni de suprafaţă, echipament şi stocuri, cât şi în averea particulară a funcţionarilor noştri s-au adus pagube, pe când minele în interiorul lor şi instalaţiunile lor în general nu prea au suferit nimic.
După această constatare, din toate răsputerile noastre am căutat ca prin repararea provizorie a caselor devastate şi prin asigurarea alimentelor celor mai necesare, să facem cât mai curând readucerea funcţionarilor şi muncitorilor. (…)
După o pauză aproape de trei luni în ziua de 18 noiembrie am reluat lucrul. După înlăturarea greutăţilor mari ale începutului şi îndeosebi ale acelora care au fost în legătură cu procurarea materialelor necesare exploatărilor care au lipsit cu desăvârşire şi la procurarea cărora am întâmpinat greutăţi aproape de neînvins, producţia noastră a început să sporească încontinuu şi în prezent exploatarea se înaintează în mod satisfăcător astfel încât avem şanse sigure că - în cazul când nu se vor ivi greutăţi neaşteptate - în curând vom atinge producţia avută înaintea invaziei duşmane.
Conform dispoziţiunilor guvernului, tocmai acum (documentul a fost prezentat în Adunarea generală a acţionarilor din 10 mai 1917, la Budapesta - n.a.) se stabilesc de către o comisie specială oficială pagubele de război mai sus amintite. Având în vedere că suma pagubelor n-a fost nici măcar aproximativ calculabilă în anul trecut (1916 - n.a.), decontarea lor se va face mai târziu. Este natural că vom pretinde la timp şi la locul în drept o despăgubire pentru pagubele suferite, care în cea mai mare parte au fost cauzate de trupele de operaţie aliate şi prin urmare sunt de privit ca rechiziţionări.
Producţia noastră de cărbuni a fost în primele 8 luni ale anului până la invazia inamicului 409.950 tone, iar pe anul întreg 425.200 tone, faţă de 600.150 tone producţie din anul 1915.
Costul de producţie iară s-a urcat simţitor în anul trecut. Toate materialele necesare exploatărilor - în afară de faptul că foarte des nu s-au putut procura, sau nu le-am găsit numai la calitate inferioară, ba chiar numai în forma de material suplinitor - s-au scumpit brusc, aşa încât o calculaţie a fost imposibilă. Alimentele prime şi absolut necesare traiului, cu toate că procurarea lor în privinţa cantităţii, calităţii şi furnizării la timp, ne-am izbit de greutăţi aproape de neînvins şi având în vedere urcarea continuă şi considerabilă a preţului acestor alimente, totuşi le-am distribuit angajaţilor noştri pe preţuri absolut reduse, cu care le-am distribuit la începutul războiului, ceea ce bineînţeles a cerut imense sacrificii materiale. (…)
Cu toate împrejurările anormale am lucrat cu stăruinţă la dezvoltarea minelor şi a instalaţiunilor noastre şi am mărit şi colonia muncitorilor noştri. (…)
Familiile angajaţilor noştri înrolaţi în armată le-am sprijinit tot aşa ca şi primii ani de războiu. De asemenea am sprijinit în mod esenţial pe muncitorii care, cu ocaziunea evacuării comunei Lupeni, au fost depărtaţi de autorităţi, dându-le ajutorul în natură şi în bani (…)”. („Dare de seamă asupra gestiunii anului 1916, înaintate adunării generale ordinare - XXV - în ziua de 10 mai 1917”, Budapesta)       



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter