15.05.2018,  18:47:45 | 0 comentarii | 183 vizualizari
JUBILEUL CĂRBUNELUI (XX) / Minele în primii ani de după război în România Mare
de Marian BOBOC

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. Pentru că povestea cărbunelui este și povestea Văii Jiului, „Ziarul Văii Jiului” vă oferă la ceas jubiliar câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului.
„Ziarul Văii Jiului” vă propune un nou episod din „Jubileul Cărbunelui”: capitolul „Minele în primii ani de după război în România Mare” din volumul „Valea Jiului în anii marii crize economice mondiale”, publicat de Marian Boboc în 2013. 
Capitolul trece în revistă creșterea și descreșterea mineritului Văii Jiului. Lectură plăcută! (ZVJ)

Minele în primii ani de după război în România Mare

1919
„(…) Relativ la anul trecut avem onoare a vă aduce la cunoştinţă (…) că stabilimentele noastre miniere de la începutul anului 1919 sunt sub imperiul român. Din această cauză ele au fost scăpate de urmările distrugătoare ale dictaturii proletare, dar pe de altă parte din cauza schimbărilor politice şi a situaţiei economice minele noastre au suferit mult.
La început nesiguranţa cauzată de schimbarea situaţiei a dat naştere unei neliniştiri continue. În locul muncii productive, muncitorimea era preocupată de îndoieli şi grijă în privinţa desfăşurării evenimentelor viitoare, şi limpezirea situaţiei nou create s-a început cu greu. Urmarea naturală a acestei situaţii a fost nerespectarea oarelor de serviciu, şi aşa reduse la 8 ore, precum şi scăderea considerabilă a efectului de muncă. Aprovizionarea minelor noastre cu materialele necesare a întâmpinat greutăţi aproape de neînvins, deoarece cele necesare sau nu s-au găsit pe teritoriile ocupate, sau numai în cantităţi foarte reduse. Astfel am fost nevoiţi să acoperim necesităţile noastre în străinătate, fapt care, în afară de scumpetea cauzată de diferenţele valutare, a fost legat cu dezavantajul că transporturile au fost stânjenite şi s-au întârziat mult din cauza permiselor de import şi export cerute de unele state şi din cauza aceasta minele noastre au rămas foarte des fără stocul necesar. Toate aceste cauze, bineînţeles, au avut ca efect reducerea producţiei, care în anul 1919 a fost numai de 316.550 tone.
De asemenea, toate aceste împrejurări ne-au forţat ca să ne mărginim la cele mai imperioase investiri neapărat necesare pentru menţinerea exploatării respective a producţiei, întrucât în general am terminat numai instalaţiunile şi construcţiile începute.
Cărbunele produs a fost plasat conform dispoziţiunilor Consiliului Dirigent exclusiv numai în teritoriile de sub imperiul român. Preţul de vânzare a fost stabilit în conformitate cu costul de producere crescut din nou în mod considerabil.
Minele noastre găsindu-se pe teritoriul care, conform tratatului de pace, a devenit al României, din această parte ni s-au făcut propuneri pentru naţionalizarea minelor noastre din Valea Jiului. Aceste tratative se înaintează într-un mod care ne promite o înţelegere amicală şi asigurăm onorata adunare generală că la aceste tratative vom avea în vedere ca prima datorie a noastră, să apărăm din toate punctele de vedere interesele Societăţii noastre şi ale acţionarilor săi. Imediat când aceste tratative vor ajunge la un rezultat, vom invita pe Domnii acţionari la o adunare spre a hotărî asupra chestiunii.
Având în vedere că s-a restabilit pacea, respectiv s-a semnat tratatul de pace, găsim că este în interesul societăţii noastre ca să se restabilească şi să se dezvolte mai mult acelaşi acord amical care a existat înainte de războiu între părţile - maghiară şi franceză - interesate la Societatea noastră”. („Darea de seamă asupra gestiunii anului 1919, înaintată adunării generale ordinare - XXVIII - în ziua de 2 august 1920”, Budapesta)
xxx
La 19 noiembrie 1919 în Valea Jiului cărbunele era exploatat de 4 societăţi la: minele Exploatării de cărbuni a Statului Lonea (sub conducerea inspectorului de mine Mihail Nick; 2.400 de muncitori); minele de cărbuni din Petrila, Petroşani, Aninoasa şi Vulcan ale Soc. Salgó-Tarjan (7.500 de muncitori; conduse de directorul şi consilierul de mine Ioan Winklehner; sediul societăţii - la Budapesta; societatea mai avea în Ungaria următoarele mine: Salgó-Tarjan, Dorok, Annavolgy, Szászvár şi Nagymónyok);  minele din Vulcan ale Soc. Valea Jiului de Sus (conduse de direcţiunea minelor din Petroşani; 300 muncitori); minele din Lupeni ale soc. Uricani-Valea Jiului (4.000 de muncitori; conducător tehnic - inginerul şef Elias; conducător administrativ - directorul Elemer Külley).
Deci, în 1919 în minele din Valea Jiului lucrau 14.200 de muncitori.            
xxx
Deşi în 1919 efectivul de muncitori era mai mare decât cel dinaintea războiului, producţia de cărbune nu atingea nici măcar jumătate din cea dinaintea războiului. Cauzele scăderii dramatice, înregistrată încă din timpul războiului. le găsim într-un „Memorandum asupra situaţiei minelor”, întocmit la 17 noiembrie 1919, de I. Winklehner, directorul minelor Salgó-Tarjan Petroşani:
„1. Minele au fost silite a produce cărbuni cât de mulţi. Armata şi căile ferate pretindeau o producţie neapărat forţată. Ca urmare, am fost nevoiţi a restrânge la minimul posibil toate lucrările improductive, constând din lucrările pregătitoare de explorare a straturilor de cărbuni. Minele societăţii Salgó-Tarjan au două grupări de straturi: straturi mari de cărbuni având grosimea de 3-35 metri, şi straturi slabe cu o grosime de 0,30 - 3 metri.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratata ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 9 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Publicitate
Newsletter