06.06.2018,  18:49:23 | 0 comentarii | 777 vizualizari
Vulcan / Școala 7 nu va mai fi… școală!
de Gheorghe OLTEANU

Imobilul  imens și neterminat de pe strada Parângului din Vulcan, vecin sălii de sport, are o istorie de vreo treizeci de ani. Construcția lui a început în 1988, destinația inițială fiindu-i aceea de așezământ școlar. S-a mai lucrat la el și după Revoluție, dar, la câțiva ani după asta, pofta de muncă la acest obiectiv de investiții s-a stins treptat. 

Banii necesari
ridicării noii instituții de învățământ vulcănene veneau cum veneau de la ministerul de resort. Nu au ajuns mai mulți nici după ce școala neterminată nr.7  a ajuns în mâna Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara. Ministerul a continuat să aloce sumele de bani necesare continuării lucrărilor, numai că mai marii de la județ au cugetat că sutele de mii de lei vechi putea fi utilizate cu folos în alte scopuri. Se întâmpla asta, deși administrația publică locală s-a implicat în rezolvarea problemei, mai ales că, din interiorul clădirii, a ajuns să se fure mai totul.

Asta ar fi,
pe scurt, povestea școlii vulcănene începute și neterminate. E de râsul lumii, dacă ne gândim că Mănăstirea Voroneț a fost ridicată în trei luni, fără să fie nevoie de studii de fezabilitate, licitații și alte tertipuri de acest fel inovate numai ca să înghită la greu banul public. În fine, n-o mai întind, iată că a apărut ceva care ne dă speranță că lucrurile se vor schimba în bine. Acel ceva este „Hotărârea nr.55/2018 a Consiliului Local al municipiului Vulcab privind preluarea obiectivului de investiții <<Școala 24 săli de clasă>> - investiție în curs - în proprietatea municipiului Vulcan”. Protocolul de predare-primire urmează să se facă între Inspectoratul Școlar al județului Huedoara, în calitate de predator, și Centrul de Execuție Bugetară, respectiv Colegiul Tehnic Mihai Viteazu. „Preluarea acestui  imobil, se spune în Expunerea de Motive, este necesară, în vederea accesării de fonduri pentru finalizare, evitând, astfel, degradarea acestuia”.

Numai că, odată terminată,
în clădire nu va mai funcționa Școala Gimnazială nr. 7, așa cum era prevăzut inițial. Nici nu s-ar mai fi putut, dacă ne gândim la faptul că numărul locuitorilor municipiului Vulcan a scăzut îngrijorător în ultimii ani. Dar va deveni ceva de care Vulcanul chiar că are mare nevoie. Nu știu cui i-a venit ideea schimbării în asta a destinației acestei clădiri, dar mărturisesc că m-a dat pe spate. Chiar dacă i-a fost sugerat lui Gheorghe Ile să facă aici „Centrul de Cultură al municipiului Vulcan” (asta chiar că e tare - Ile și cultura – n.r.), tot ar  merita să-i strâng mâna  primarului. Nu la ușă, așa cum precis că el mi-ar face mie, ci bărbătește. Gest însoțit, eventual, de o înjurătură nevinovată murmurată artistic pe vârful buzelor, la care, mai în glumă, mai în serios, mă provoacă Ile când suntem la mai puțin de cincizeci de țanti unul de altul.

Aici, când totul va fi gata,
ar urma să fie  mutat „Centrul Șansa”, urmând ca clădirea în acesta funcționează acum să devină creșă pentru copii. În clădirea centrului de cultură va fi concentrată întreaga activitate cultural-artistică a Vulcanului. Vor exista săli de repetiții pentru toate formele de activitate, săli de expoziții, de desfășurare a cercurilor aplicative etc. Ce mai, pentru toți și pentru toate. Clădirea având formă de „U”, spațiul dintre cele două laturi va fi închis și acoperit, pentru a fi construită o sală de spectacole. Foarte corect, domnule, mai e de comentat ceva? Deloc. Numai că greul de aici încolo urmează. Trebuie, mai întâi, partea deșteaptă cu întocmirea proiectelor care să aducă banii europeni, bată-i vina! Fără de care, iată, nimic nu s-ar mai mișca în țara asta, din moment ce împrumuturile de miliarde făcute lunar de guvern se duc pe salariile bugetarilor, pe pensiile speciale nesimțite și ce mai cade printre degete ajunge și la pensionarii cu cinșpe milioane sau mai puțin pe lună. Desigur, va mai dura ani buni până la darea în folosință a obiectivului. Și, în mod sigur, Ile visează că el va tăia panglica inaugurală. Și mie tot așa mi s-a arătat în visele ultimelor nopți, dar dintr-unul m-am trezit ca din coșmar. Se făcea că Ile era devorat de rechinii de  care s-a lăsat împresurat și care înoată foarte aproape de el.  Am încercat să-mi amintesc măcar chipul unuia. Nu am putut. Vedeam numai fălci.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 10 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Licitație apartament Vulcan
Publicitate
Newsletter