12.06.2018,  19:57:27 | 0 comentarii | 396 vizualizari
Minele în primii ani de după război în România Mare
de Marian BOBOC

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. Pentru că povestea cărbunelui este și povestea Văii Jiului, „Ziarul Văii Jiului” vă oferă la ceas jubiliar câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului.
„Ziarul Văii Jiului” vă propune un nou episod din „Jubileul Cărbunelui”: capitolul „Minele în primii ani de după război în România Mare” din volumul „Valea Jiului în anii marii crize economice mondiale”, publicat de Marian Boboc în 2013. 
Capitolul trece în revistă creșterea și descreșterea mineritului Văii Jiului. Lectură plăcută! (ZVJ)

22 februarie 1929.
O şedinţă a Comitetului de direcţie

N.P. Ştefănescu - preşedinte, Tancred Constantinescu - vice-preşedinte şi ing. I.E. Bujoiu - director general - participă la şedinţa nr. 2 a Comitetului de Direcţie a Soc. Lupeni, desfăşurată la 22 februarie 1929. Multe şi încurcate probleme au fost dezbătute în această şedinţă. Din Procesul Verbal, reţinem câteva: 
„Directorul General aduce la cunoştinţa Comitetului că frigul care a bântuit în iarna anului acesta în toată Europa a produs şi în ţara noastră consecinţele cunoscute, în special în ce priveşte lipsa de combustibil, în adevăr, necesităţile de combustibil ale C.F.R. au crescut subit datorită în special inexistenţei stocurilor la acea instituţiune. Totodată, consumul particular a sporit tot atât de brusc, şi criza a fost accentuată prin dificultăţile de transport datorită blocării gărilor. Concomitent cu creşterea cererilor de combustibil, producţiunea în Valea Jiului nu a putut fi menţinută din cauza frigului la nivelul normal, deoarece unele instalaţiuni, ca puţurile, funicularele sau alte mijloace de transport, au fost fie obstruate de gheţuri, fie deteriorate, iar pe de altă parte s-a constatat o creştere simţitoare de absenţe ale lucrătorilor, datorită fie boalelor, fie frigului prea intens. Faptul că lucrătorii au opus o rezistenţă pasivă a făcut ca în centrele unde agitaţiunea a fost mai activă, producţiunea să sufere mai mult.
Dacă grupul Petroşani, unde a domnit un calm relativ, a avut de suferit cel mai puţin de pe urma acestei stări de lucru, în schimb grupul Vulcan şi în special Lupeni şi-au văzut scăzând producţiunea într-o proporţie mai importantă. Este just, de altă parte, că la grupul Lupeni un foc ivit în stratul V a contribuit şi el în anumită măsură la reducerea pe câteva zile a extracţiei minei Ştefan.
În acelaşi timp, o serie de industrii din Arad şi Timişoara, industrii care, de câte ori au avut ocaziunea să protesteze, au făcut-o cu deosebită vehemenţă, în special când intervenţiunile lor pe lângă autorităţi ar fi putut avea ca eventuală consecinţă permiterea importului de cărbuni din străinătate, au ridicat şi de astă dată o serie de protestaţiuni pe lângă autorităţi, arătând că Valea Jiului nu poate să le acopere necesităţile. De altă parte, C.F.R., profitând de faptul că posedă monopolul de transport, au interzis orice livrare pentru particulari, înainte ca necesităţile lor crescute brusc şi în proporţie foarte simţitoare, să fie acoperite.
Faţă de această situaţiune se impunea luarea de măsuri urgente din partea Direcţiunii Societăţii şi aceasta din două motive:
1) Trebuia profitat cât de mult de actuala conjunctură favorabilă pentru a mări plasamentul;
2) Imposibilitatea în care se găsea Valea Jiului de a asigura cererea crescută disproporţionată, ar fi putut da impresiunea (cum de altfel s-a şi întâmplat) că întreprinderile din Valea Jiului ar fi concediat lucrătorii fără motiv temeinic, iar şomajul n-ar fi fost decât artificial şi în parte voit pentru diverse scopuri.
Bineînţeles că faţă de orice persoană de bună credinţă, societăţile au putut arăta că ele nu puteau constitui stocuri prea importante de cărbuni, deoarece ar fi fost inutile şi ca atare o pură pagubă, C.F.R. nevoind să preia (nu putem pricepe motivele) decât cărbuni de extracţie recentă, şi ca atare, cărbunele din depozit ar fi rămas neîntrebuinţat.
De altă parte, sistemul aplicat de C.F.R., de a nu-şi constitui stocuri din lipsă de disponibilităţi, este iarăşi greşit, şi o mină cu volumul ei greu de lucrări şi de personal nu poate urma variaţiunile sezoniere ale consumului de combustibil ale C.F.R., în special când intensitatea traficului este aşa de variat ca acela de la noi.
Nu există mină care să poată să asigure variaţiuni în 6 luni de cereri de la simplu la aproape dublu, mai cu seamă când nu i se permite să constituie stocuri, volane regulatoare absolut indispensabile unei asemenea întreprinderi. De altfel, este notoriu că atunci când s-a făcut concedierea de lucrători, societăţile din Valea Jiului posedau pe rampele minelor importante stocuri rezervate industriei particulare şi multe mine lucrau doar 5 zile pe săptămână, iar mina Vest-Petroşani a trebuit să fie închisă.
Totuşi, considerând că este preferabil ca, în loc de a discuta şi a căuta să se dovedească nerealitatea afirmaţiunilor făcute în campania de denigrare împotriva Văii Jiului, să ne răspundă cu fapte, probând că cea mai bună măsură pentru a suprima şomajul nu constă în diversele paliative inventate între timp, ci numai posibilitatea de a lucra cu capacitate întreagă, Direcţiunea Societăţii în vederea măririi imediate a producţiunei, pentru acoperirea tuturor cererilor, atât ale C.F.R., cât şi ale particularilor, precum şi pentru acoperirea restanţelor, a luat deci următoarele măsuri:
1) Introducerea acolo unde se putea face a schimbului al 3-lea;
2) Angajarea pe termen limitat a lucrătorilor calificaţi dintre şomeri;
3) Următoarele schimbări de personal:
Dat fiind că în grupul Lupeni, d-l ing. Ambruş a demisionat din serviciul societăţii pe data de 1 Aprilie 1929, iar d-l subdirector W. Eliasch care a împlinit 34 de ani de serviciu a solicitat un concediu până la regularea definitivă a drepturilor sale la pensie, Societatea Lupeni a solicitat de la Soc. Petroşani detaşarea d-lui ing. insp. H. Klein la grupul Lupeni în calitate de ajutor al d-lui subdirector general Frey.
D-l ing. Voross a fost pus la dispoziţiunea Direcţiunei Minelor Lupeni şi însărcinat cu conducerea statisticii şi scriptelor Biroului Tehnic.
S-au dat dispoziţiuni pentru introducerea unui control mai sever asupra absenţelor nemotivate ale lucrătorilor şi reintroducerea unei discipline cât mai riguroase.
Rezultatul acestor măsuri s-a putut constata chiar din ziua de 18 februarie, dată de la care producţiunea grupului Petroşani a fost sporită cu circa 60-70 vagoane pe ziua lucrătoare, grupul Lupeni a majorat producţiunea până la 190-200 vagoane pe ziua lucrătoare, iar grupul Vulcan îşi acoperă complet obligaţiunile faţă de C.F.R.
Unii clienţi care aveau nevoi mai urgente au primit cantităţile comandate de la grupul Petroşani, urmând ca grupul Lupeni să completeze la rândul său cotele în restanţă în timpul lunilor următoare. (…)
Directorul general comunică Comitetului că tratativele de arbitraj pentru încheierea contractului colectiv au fost începute din ziua de 11 februarie 1929 sub preşedinţia primului-preşedinte al trib. Deva şi arată că felul în care se discută chestiuni de asemenea importanţă nu corespunde deloc concepţiei şi principiilor ce ar trebui să stea la baza încheierii unui contract colectiv, contract care fixează raporturile între lucrători şi întreprinderi şi ca atare are un caracter pur industrial şi economic. (…)”.

Două referate

La 12 decembrie 1929, inginerul I.E. Bujoiu întocmeşte două referate, pe care le prezintă Consiliului de administraţie. Să nu uităm că în august 1929 a avut loc greva minerilor de la Lupeni, soldată cu un adevărat masacru, 22 de mineri fiind răpuşi de gloanţe. Referatele dau seama de realităţile miniere, constituind, după atâţia ani, un document extraordinar al acribiei gândirii inginereşti şi manageriale. Primul document, „Referat asupra programului de exploatare în 1930 şi a programului de lucru”, se referă la realităţile de la minele din Lupeni, iar al doilea, „Referat asupra programului de exploatare în 1930 şi a programului de lucrări extraordinare pe 1930-1931 şi 1932”, analizează potenţialul minelor din Vulcan şi Petroşani.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 4 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Anunț
Publicitate
Newsletter