19.06.2018,  18:56:03 | 0 comentarii | 343 vizualizari
JUBILEUL CĂRBUNELUI (XXXI) / Minele în primii ani de după război în România Mare
de Marian BOBOC

În urmă cu 150 de ani a început extracția industrială a cărbunelui în Valea Jiului. Cărbune care a însemnat dezvoltarea Văii Jiului. Pentru că povestea cărbunelui este și povestea Văii Jiului, „Ziarul Văii Jiului” vă oferă la ceas jubiliar câteva povești ale cărbunelui de Valea Jiului.
„Ziarul Văii Jiului” vă propune un nou episod din „Jubileul Cărbunelui”: capitolul „Minele în primii ani de după război în România Mare” din volumul „Valea Jiului în anii marii crize economice mondiale”, publicat de Marian Boboc în 2013. 
Capitolul trece în revistă creșterea și descreșterea 
mineritului Văii Jiului. Lectură plăcută! (ZVJ)

Disponibilităţi
„Acest program, deşi are o mare importanţă pentru noi şi va însuma o serie de beneficii, totuşi va fi greu de realizat dacă nu avem siguranţa disponibilului. Pentru a face un studiu care, bineînţeles, nu poate fi luat decât cu aproximaţia ce aceste calcule comportă, a trebuit să fixez o serie de elemente iniţiale, şi anume.
Observ de la început că aceste date sunt luate cu destulă prudenţă, spre ex.: pentru 1930 s-a preliminat 600.000 tone, iar în previziuni nu am pus decât 550.000 tone. În ce priveşte dividendul, cifra de 6% pentru 1930 ar fi legitimată de situaţia excepţională a anului 1929. Orice modificare de dididend ar schimba previziunile cu cca. 7 milioane pentru fiecare punct.
Plecând de la aceste date, în tabloul No. 3 vom găsi studiată, lună cu lună, situaţiunea disponibilului. Din acest tablou reiese, cu aproximaţia cerută, că vom putea îndeplini fără nici o teamă întreg programul nostru, fără a face apel la credite din afară, ştiută fiind situaţia noastră financiară de astăzi. Anume: presupunând că la 1 ianuarie 1930 soldul nostru în numerar ar fi nul, în cursul celor trei ani următori maximul lipsei de numerar nu va întrece 37 milioane lei, la finele 1932 terminând programul cu un disponibil de 61 milioane.

Rentabilitate
Înainte de a intra în calcule de rentabilitate care comportă şi ele o oarecare aproximaţie, va trebui să considerăm cheltuielile extraordinare ce se fac cu aspect specific industriei miniere.
O industrie, alta decât minieră, spre ex.: o fabrică de zahăr, odată ce şi-a construit fabrica şi instalat maşinile, lucrează sub aceeaşi formă timp îndelungat, ea făcându-şi totodată şi amortismentele necesare. În schimb, o industrie minieră, spre ex.: petroliferă  trebuie să aibă încontinuu investită o sumă fixă în lucrări active pentru a-şi menţine producţiunea. Anume, dacă pentru o producţie de x tone pe zi are nevoie de y sonde şi dacă o sondă s-a epuizat, deci s-a şi amortizat, va trebui imediat investită suma amortizată în o nouă sondă, spre a-i asigura producţiunea fixă, fără ca pentru această nouă investiţie să se ceară un plus de rentabilitate. Sumele amortizate au fost reinvestite pentru a se menţine rentabilitatea anterioară.
Minele de cărbuni urmează această lege şi mai aproape decât o exploatare de petrol. Ele au nevoie încontinuu de un număr relativ constant de metri de galerii, puţuri, de un anumit stand de maşini diverse etc. pentru a putea menţine producţiunea pe acelaşi picior. Ca atare, sumele investite în lucrări active păstrează un nivel aproape constant, lucrările degradate şi ca atare amortizate fiind refăcute cu fondurile adunate pentru amortizarea lor. O imagine clară a acestei situaţiuni ne este dată în următorul exemplu tipic: Pentru asigurarea transportului minier în ipoteza unei producţiuni de 2.000 t pe zi sunt necesare circa 4.000 vagonete. Dacă într-un an s-au degradat şi s-au scos din uz 500 vagonete, va trebui să se înlocuiască imediat cu alte 500 vagonete noi, fără ca pentru contravaloarea acestora să se poată cere un plus de rentabilitate. Privite sub această formă, amortismentele iau o formă de fonduri de reînnoire, iar investiţiunile nu sunt decât cheltuieli de reînnoire.
O mare mină de cărbuni fiind un complex de numeroase investiţiuni elementare, servind la tot atâtea operaţiuni elementare, prin legea cifrelor mari se poate spune că atât timp cât investiţiunile din o serie de azi nu întrec amortismentele anilor respectivi, nu li se poate cere un plus de rentabilitate.
 Problema rentabilităţii se poate pune numai atunci când investiţiunile făcute, împărţite la anii pentru care servesc, depăşesc prevederile anuale ale fondului de amortisment-reînnoire. În acest caz sumele cheltuite sunt procurate de societate fie prin augmentare, fie prin împrumuturi de diverse forme, şi societatea va trebui să răspundă prin un plus de rentabilitate plusului de investiţiuni, acoperind fie plusul de dividend, fie dobânda şi asortimentul împrumutului. 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 5 ori 7  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Anunț
Publicitate
Newsletter