04.07.2018,  18:56:47 | 0 comentarii | 409 vizualizari GALERIE:     FOTO    
La Petroșani / Mai există cetăţeni „verzi”
de Corneliu BRAN

Petroşaniul, aidoma altor localităţi, nu este nici prea-prea, nici foarte slab la capitolul zone verzi, altele decât parcurile publice sau zonele de deal şi de munte, ce înconjoară cel mai mare oraş din Vale.

Treaba asta, deşi o ştiam, n-am scris-o niciodată şi, ca să vedem exact cum stau lucrurile în acest sens, marţi, 3 iulie, am luat-o la pas, alegând zona de nord a Petroşaniului şi până pe strada Avram Iancu, cu legătură strada Carol Schreter. Zis şi făcut. Cale de 4-5 kilometri am străbătut mai toate străzile din zona Vasile Milea (zona dinspre drumul spre Maleia ce leagă localitatea de Jieţ sau de staţiunea turistică – via INSEMEX), apoi am continuat cu străzile Horia, Cloşca şi alte câteva mai micuţe din spatele teatrului şi zona adiacentă acestuia, întorcându-ne ulterior spre zona centrală, până pe strada Avram Iancu, prin legătura făcută de strada Carol Schreter, cum spuneam. 

Pe strada Vasile Milea
şi în toată zona de-acolo, inclusiv intersecţia de la Renel (cum îi spun cei din zonă), am găsit câteva blocuri unde locatarii au reuşit în timp să sădească şi să ajute să crească şi să se dezvolte nişte copaci superbi, demni de orice grădină botanică, fapt care schimbă cu totul betoanele şi asfaltul din jur şi starea „de zonă fără verdeaţă”, deci fără verdele natural al copacilor şi al ierbii.
În imaginile 1, 2 şi 3 se poate vedea o specie de copăcel ornamental înrudit cu salcâmul, pe care nimeni din blocul 25F de pe Vasile Milea n-a ştiut să ne spună cum se denumeşte. Ce am aflat a fost faptul că cineva a adus doi astfel de copăcei de la Simeria şi i-a plantat acolo demult. În timp, ajutaţi cu apă şi de locatari pe timp de secetă, ei s-au dezvoltat şi arată precum cei din parcul botanic din Simeria! Minunat.

Strada Constantin Mille
Puţin mai jos pe stradă, la intersecţia de la Renel, pe strada Constantin Mille la blocul 3, am găsit câţiva pini şi brazi falnici, care străjuiesc de zeci de ani blocul (imaginea 4). Sunt falnici şi impunători, schimbând practic toată imaginea zonei în ceva frumos, plăcut. O doamnă în vârstă de la scara 1 ne-a spus că îi protejează vara pe locatari de soarele arzător, dar şi de ploile torenţiale sâcâietoare şi de vânt. „E o mai mare plăcere dimineaţa să deschizi geamul şi să-i priveşti. Şi să ştiţi că se simte aerul curat, că sunt ca o pânză, absorb praful şi nu-l lasă să ne intre în case pe fereastră”. Totuşi, cineva, tot din blocul respectiv, ce se îndrepta la parcarea din zonă să-şi ia maşina şi să plece în oraş, văzând că facem poze ne-a zis (auzind-o şi pe doamna de dinainte probabil): 
„Frumoşi, frumoşi... dar cred că deja sunt periculoşi. Cred că din când în când mai trebuie retuşaţi cei care sunt bătrâni şi au trunchiul mâncat şi replantaţi alţii. Că la o furtună zdravănă nu se ştie. Asta e părerea mea, ce să zic...”. Într-adevăr, sunt și oameni geloși pe înălțimea copacilor, care urăsc natura.

Strada Horia
Ne-am continuat traseul. După ce am părăsit bulevardul centrului civic am ajuns în spatele blocului 1, de pe strada Horia. Aici, în contrast cu ce am văzut înainte pe celelalte două străzi, am dat doar de asfalt şi betoane. Nici măcar un pomişor pe toată strada din spatele acestui bloc destul de lung (cu vreo şase scări). Culmea faptului e că nici cele câteva mici ronduri de iarbă nu sunt întreţinute, gazonul netuns şi neîngrijit arătând ca pe nişte bălării de lângă Jiu (imaginea 5). Mai mult, pe acoperişurile de la intrările din spate în scările blocului au crescut neglijent pomişori şi vegetaţie. „Dacă n-avem iarbă şi pomi în spate din cauza betoanelor şi minunaţilor de la urbanism, care au făcut proiecte cu dosul nu cu capul, avem pe acoperiş. Măcar acolo să crească...”, ne-a spus un locatar mucalit de pe o terasă în momentul când şi-a dat seama că facem poze la acei pomişori (imaginea 6).
Trecând mai încolo ca să ieşim înspre BCR şi apoi spre Carol Schreter, am dat cu ochii de un înscris greu de priceput (ce-o fi fost în mintea tânărului care l-a scris, cu greşeli în partea finală a textului). Textul a fost scris pe blocul paralel cu cel de care v-am spus de pe strada Horia, este vorba de blocul 84, dar de pe strada 1 Decembrie 1918. Undeva în apropiere de intrarea în scara a treia a acestui bloc scrie: „Soarele-mi explică ce mi-a povestit Luna – kazi ploae” (imaginea 7).
Ajungând în faţa blocului 1 de pe Horia, am văzut că situaţia se schimbă. În imaginile 8 şi 9 se observă evident că în faţa blocului există câţiva pomi ornamentali foarte aspectuoşi, iar la intrările în scări locatarii au plantat şi flori sau gazon, ceea ce schimbă dintr-o dată aspectul de cenuşiu al betonului şi asfaltului. 

Trecând mai departe,
pe lângă supermarketul şi banca din zonă, am dat cu ochii de nişte rondouri şi spaţii verzi care nu fac cinste celor două amintite. Dacă în ţările din vest şi în oraşele mari astfel de supermarketuri nu îşi permit să lase iarba să crească aiurea şi să n-o tundă, ori să toaleteze puţin copăceii ornamentali şi să planteze flori, iată că la Petroșani se poate! Chiar dacă conducerea centrală a acestui supermarket este din vest. Costă probabil mult să plăteşti un om cu maşina de tuns iarba, să plantezi nişte flori şi să toaletezi nişte copăcei. Aceeaşi poveste şi la banca din zonă, unde iarba a crescut în neştire şi nimeni n-are nicio treabă. Administraţia locală ar trebui să se sesizeze şi să dea măcar un avertisment tuturor firmelor de pe raza municipiului, să-şi facă zonele verzi şi faţadele curate şi plăcute. În fond, vorbim de un oraş cu pretenţie de a ajunge oraş turistic. Păi, atunci? (imaginile 10 şi 11).

Strada Carol Schreter
Ajungând pe strada Carol Schreter înspre piaţă, oricui care trece pe-acolo n-are cum să nu-i sară în ochi falnicii copaci ce „ascund” dinspre laterală clădirea poliţiei municipiului. Un tei românesc (imaginea 12), după cum ne-a spus un cunoscător de pe stradă, de dimensiuni foarte mari, dă în aceste zile un miros extrem de plăcut, seara şi dimineaţa simţindu-se aroma acestui arbore de la depărtare. Păcat că la Petroşani nu există mai mulţi tei, precum în Iaşi şi în acest sens probabil se poate mai mult, teiul adaptându-se foarte bine climei noastre, iar teiul de la poliţie stă mărturie în acest sens.

Strada Avram Iancu
Ajunşi la blocul  5 de pe strada Avram Iancu am dat cu ochii de câţiva brazi înalţi, unul de-a dreptul unic în Petroşani datorită înălţimii lui, undeva până spre etajul 7 (imaginea 13). De celebrul nuc din faţa scării acestui bloc, despre care cândva a scris şi locatarul Marian Boboc, redactorul-şef al ZVJ, am aflat mai multe de la doamna Viorica, o locatară a blocului. Dumneaei ne-a spus cum, acum vreo 30 de ani, regretatul soţ al dumneaei l-a sădit pe locul actual. „Crescuse undeva mai înspre scară, singurel, fără ajutorul nimănui. Soţul l-a luat de-acolo şi l-a plantat mai în faţa scării şi de-atunci uitaţi ce frumos s-a făcut! A mai plantat şi un brad, dar cineva de la o firmă, învăţat de un locatar de-al nostru, a pus motorină la rădăcină şi s-a uscat. Dar cel care-l învăţase pe respectivul să facă asta a plătit din păcate, la scurtă vreme a murit. Vă mai spun ceva. Nucul e sacru. Dacă te atingi de el, îţi pierzi viaţa. Aşa sunt nucii, mor odată cu cei care le fac rău. Şi dacă îi tai crengile, dorind să-l cureţi, sau ştiu eu, el se usucă, e foarte sensibil din acest punct de vedere şi nu-i ca alţi copaci. Eu le-am spus şi vecinilor: aveţi grijă, că dacă-l tăiaţi şi se uscă, cel ce face asta îşi pierde viaţa” (imaginea 14).
Periplul nostru a continuat pe stradă înainte, unde lângă blocul 5A am admirat o frumuseţe de frasin. Un copac demn şi el de orice grădină botanică sau parc, crescut imediat lângă trotuar, între blocuri. Am încheiat drumul nostru pe strada Avram Iancu în spatele blocului 4, la scara patru, acolo unde locatarii au plantat de câţiva ani o adevărată mini-livadă: un nuc, câţiva corcoduşi, doi pruni şi un cireş (imaginile 15 şi 16). Culmea, copacii dau roade de vreo doi ani, iar cireşul a dat cireşe pentru prima dată în acest an.
Aceasta a fost scurta poveste pe care am vrut să v-o spunem şi prin care am dorit să arătăm că există şi scări de blocuri unde lumea şi-a creat o oază de verdeaţă, între atâtea şi atâtea betoane toxice. Bravo lor şi exemplele trebuie continuate deoarece fără verdeaţă lumea aceasta pe care o ştim n-ar mai exista! Orice copac, orice floare înseamnă viaţă, aer curat, sănătate. 
Haideţi să avem mai multă grijă de natură în oraşele noastre!



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.



Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 7 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Publicitate
Newsletter