06.08.2018,  19:20:42 | 0 comentarii | 492 vizualizari
Dosar nr. 3532/97/2015 / SENTINŢA CIVILĂ NR. 2161/2016
de Ziarul Vaii Jiului

Dosar nr. 3532/97/2015
R O M A N I A
TRIBUNALUL HUNEDOARA
-SECŢIA  I-A CIVILĂ-
SENTINŢA CIVILĂ NR. 2161/2016

Şedinţa publică din data de 6 octombrie 2016
Completul constituit din:
PREŞEDINTE:    
I. I. E.    - judecător
T. A. A. - grefier
        
Pentru astăzi fiind soluţionarea cauzei civile introdusă de reclamantul Bobar Gheorghe în contradictoriu cu pârâţii SC Ziarul Văii Jiului şi Docea Cătălin, având ca obiect obligaţia de a face.
Se constată că mersul dezbaterilor şi susţinerile orale ale părţilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării din 20.09.2016, când, având nevoie de timp pentru a delibera, precum şi pentru a oferi părţilor posibilitatea de a depune la dosarul cauzei concluzii scrise, în temeiul dispoziţiilor art. 396 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a amânat pronunţarea.     

                   TRIBUNALUL,

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la această instanţă sub nr. 3532/97/2015 reclamantul Bobar Gheorghe a chemat în judecată pe pârâţii SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani şi Docea  Cătălin, solicitând:
- să fie obligaţi pârâţii în solidar să-i plătească suma de 300.000 lei daune morale;
- să fie obligată pârâta SC „Ziarul Văii Jiului” SRL să publice în prima pagină a ziarului „Ziarul Văii Jiului” sentinţa ce se va pronunţa, rămasă definitivă;
- să fie obligaţi pârâţii să-i plătească în solidar cheltuielile de judecată.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 alin. 3, art. 30 alin. 1, 3, 8 din Constituţia României, art. 10 din Convenţia CEDO, art. 11 din Carta drepturilor fundamentale ale U.E., art. 1357 şi următoarele din Noul Cod civil.
În fapt, s-a arătat că pârâta SC „Ziarul Văii Jiului” SRL editează cotidianul „Ziarul Văii Jiului” care apare atât în format scris, cât şi în format electronic.
Administratorul societăţii şi respectiv directorul cotidianului este pârâtul Docea Cătălin.
În cotidianul din 11.03.2015 a apărut articolul „CAR Petrila – practici neortodoxe impuse de preşedintele Bobar”, sub forma: „primim la redacţie”, adresa sa, cu scopul de a-i afecta imaginea publică.
În articol se fac următoarele afirmaţii:
- devenit preşedinte al CAR Petrila, numai el ştiind cum, Gheorghe Bobar, simbolul rapacităţii şi al lăcomiei nemăsurate face şi în această calitate ceea ce a făcut şi în conducerea minei sau a primăriei, adică trage spuză pe turta lui;
- indiferent de regulile care trebuie respectate în acordarea de credite, încălcând cu bună ştiinţă obligaţia acordării împrumuturilor în funcţie de capacitatea reală de rambursare a acestora de către beneficiari, ignorând disproporţia dintre valoarea împrumutului şi nivelul veniturilor beneficiarului, Bobar Gheorghe a dispus discreţionar de banii depuşi sub formă de fond social; aşa se explică faptul că la CAR Petrila se dau împrumuturi de ordinul zecilor de mii de lei unor oameni cu salarii sau pensii modeste, fiind evidentă de la început imposibilitatea beneficiarului de a restitui împrumutul conform graficului; de fapt şi păianjenul asta aşteaptă, ca musca să se prindă în plasa lui;
- aici duce lăcomia cămătărească şi stupiditatea omului lacom, indiferent de reguli, la necazuri şi nevoi, orbit de calcule meschine, de orgoliu şi de crasă incompetenţă;
- întrucât din cei 260 debitori o bună parte au de achitat datorii de peste 30 – 40 mii lei, la care se adaugă dobânzile cămătăreşti practicate de Bobar, aceşti amărâţi vor fi ani de zile obiectul unei jecmăneli neruşinate a acestui domn: în acest mod nu va trece mult timp şi toată populaţia oraşului va fi datornică individului amintit;
- din informaţiile pe care le deţinem rezultă că la celelalte case de ajutor reciproc din zonă nu se aplică aceeaşi activitate cu tentă cămătărească; solicitanţii de împrumuturi sunt consiliaţi, beneficiază de explicaţii detaliate privind obligaţiile şi riscurile, nu sunt pur şi simplu atraşi în cursa accesării unor împrumuturi care să le depăşească posibilităţile de restituire;
- poate sunt unii naivi care vor crede ca Gheorghe Bobar luptă pentru interesele casei de ajutor reciproc; se vor convinge în curând că el, de fapt, se luptă numai pentru interesele lui şi ale neamurilor sale, venituri exorbitante ale CAR Petrila fiind de fapt resursa din care el şi ai lui se înfruptă cu neruşinare şi în condiţiile mimării respectării legii;
În subsolul articolului, la P.S., se consemnează că giranţii sunt victime cu complicitatea lui Bobar…care a nenorocit zeci de familii acordând astfel de împrumuturi unor oameni care nu aveau cum să le returneze.
Articolul figurează ca fiind trimis redacţiei ziarului de „un grup de cititori”.
Articolul a avut, în format electronic, un număr de 3.423 vizualizări şi pe marginea acestuia au fost făcute 51 de comentarii.
După apariţia acestui articol, la data de 30.03.2015 s-a adresat Redacţiei „Ziarul Văii Jiului” cu solicitarea de a-i comunica în scris numele, prenumele şi adresele persoanelor care se ascund sub denumirea generică „un grup de cititori”, care figurează că au trimis materialul publicat în data de 12.03.2015 sub titlul „CAR Petrila – practici neortodoxe impuse de preşedintele Bobar”, redactat în data de 11.03.2015.
Cu adresa nr. 1051/15.04.2015 pârâta comunică Cabinetului individual de avocat Rus Ioan faptul că nu înţelege să transmită datele solicitate deoarece sunt confidenţiale.
Răspunsul este semnat de pârâtul Cătălin Docea, care arată că personal, în calitate de membru al CAR Petrila şi locuitor al Văii Jiului, cunoaşte aspectele relatate în scrisoarea publicată de „Ziarul Văii Jiului” ca fiind verifice, că redacţia a derulat verificări preliminare rezonabile înainte de a lua decizia de a publica scrisoarea menţionată, iar aspectele publicate au fost şi sunt de interes public, instituţia financiară non bancară la care reclamantul activează gestionând economiile personale a mii de oameni.
S-a mai arătat că a suferit un prejudiciu moral, nepatrimonial, de care sunt răspunzători cei doi pârâţi.
La adresa sa au fost făcute o serie de afirmaţii neadevărate, aprecieri de natură insultătoare şi calomnioase, care i-au afectat prestigiul profesional şi personal, i-au afectat starea de sănătate.
Aceste afirmaţii nu sunt însoţite de dovezi concrete, fiind puse pe seama unui „grup de cititori” neidentificaţi.
În spatele acestui grup de cititori în realitate se află pârâtul Docea Cătălin, care este  administratorul societăţii şi directorul ziarului, aşa cum se poate deduce din nota de subsol a articolului precum şi din Răspunsul nr. 1051/15.04.2015 transmis Cabinetului individual de avocat „Rus Ioan”.
 În calitate de director al ziarului a dispus publicarea articolului fără ca anterior să solicite şi punctul său de vedere faţă de acuzaţiile denigratoare din materialul publicat.
Pârâtul Docea Cătălin şi mama acestuia sunt membrii ai CAR Petrila.
 În urmă cu mai mulţi ani pârâtul a luat un credit de la CAR Petrila pe care nu l-a onorat la timp, fiind obligat să recurgă la procedura de executare silită pentru încasarea sumelor restante.
Probabil din acest motiv a declanşat acţiunea de denigrare publică a sa.
Sunt calomnioase şi neadevărate afirmaţiile din articol, prezentate bolduit în prezenta acţiune şi anume:
- devenit preşedinte al CAR Petrila, numai el ştiind cum, Gheorghe Bobar, simbolul rapacităţii şi al lăcomiei nemăsurate face şi în această calitate ceea ce a făcut şi în conducerea minei sau a primăriei, adică trage spuză pe turta lui;
- ignorând disproporţia dintre valoarea împrumutului şi nivelul veniturilor beneficiarului, Bobar Gheorghe a dispus discreţionar de banii noştri depuşi sub formă de fond social;
aici duce lăcomia cămătărească şi stupiditatea omului lacom, indiferent de reguli, la necazuri şi nevoi, orbit de calcule meschine, de orgoliu şi de crasă incompetenţă;
întrucât din cei 260 debitori o bună parte au de achitat datorii de peste 30-40 mii lei, la care se adaugă dobânzile cămătăreşti practicate de Bobar, aceşti amărâţi vor fi ani de zile obiectul unei jecmăneli neruşinate a acestui domn; în acest mod nu va trece mult timp şi toată populaţia oraşului va fi datornică individului amintit;
la celelalte case de ajutor reciproc din zonă nu se aplică aceeaşi activitate cu tentă cămătorească;
poate sunt unii naivi care vor crede că Gheorghe Bobar luptă pentru interesele casei de ajutor reciproc; se vor convinge în curând că el, de fapt, se luptă numai pentru interesele lui şi ale neamurilor sale, venituri exorbitante ale CAR Petrila fiind de fapt resursa din care el şi ai lui se înfruptă cu neruşinare şi în condiţiile mimării respectării legii;
-giranţii sunt victime cu complicitatea lui Bobar... care a nenorocit zeci de familii acordând astfel de împrumuturi unor oameni care nu aveau cum să le returneze.
Reclamantul a fost ales preşedinte al CAR Petrila în conferinţele membrilor CAR din anii 2002, 2006, 2010, 2014, îndeplinind această funcţie de peste 13 arii.
Dacă ar fi dat dovadă de rapacitate, lăcomie nemăsurată, ar fi urmărit să tragă spuza la turta sa, nu ar fi fost ales şi reales de către membrii CAR.
Dimpotrivă, s-a  implicat pentru gestionarea patrimoniului şi resurselor băneşti ale CAR, cu respectarea dispoziţiilor legale şi a hotărârilor adoptate de conferinţele membrilor CAR şi de consiliul director al CAR.
Dacă în anul 2002, când ar/Q fost prima dată ales ca preşedinte, CAR Petrila avea 2.200 membri, în prezent acesta are peste 5.700 membri.
Pentru activitatea desfăşurată în calitate de preşedinte al CAR Petrila în fiecare an a primit diplome de merit şi diplome de excelenţă din partea conducerii Uniunii Teritoriale Hunedoara a CAR.
Iar în anul 2010, pentru rezultatele obţinute, CAR Petrila s-a situat pe locul II pe ţară între cele circa 4000 de case de ajutor reciproc din România.
În perioada 1984 - 2002 a lucrat la Mina Petrila, deţinând mai multe funcţii de conducere, ultima fiind de şef de sector.
În anul 2002 s-a pensionat, ocazie cu care conducerea Minei Petrila “a acordat diploma de excelenţă pentru activitatea desfăşurată.
Din anul 2004 şi în prezent este consilier local în Consiliul local al oraşului Petrila, fiind ales de cetăţenii cu drept de vot tocmai pentru implicarea în rezolvarea problemelor comunităţii locale.
În perioada 2008 - 2009 a îndeplinit funcţia de viceprimar. Pentru activitatea desfăşurată în calitate de viceprimar Asociaţia de presă din Valea Jiului i-a acordat în anul 2009 diploma de „Cel mai bun viceprimar din Valea Jiului”.
CAR Petrila acordă credite în bani membrilor săi la cererea acestora . 
Cererile sunt soluţionate de către un comitet de credite, format din trei persoane.
Creditele se acordă pe bază de garanţii personale imobiliare, date de aceştia sau de către terţe persoane : giranţi.
Reclamantul a soluţionat toate aceste cereri fără discriminări, în marea lor majoritate în mod favorabil.
Dobânzile pentru creditele acordate sunt stabilite de către consiliul director al CAR Petrila. Iar nivelul acestora este mai mic decât cele practicate de celelalte 24 case de ajutor reciproc,componente a Uniunii Teritoriale CAR Hunedoara.
Aceste dobânzi nu sunt cămătăreşti, nu au scopul de a jecmăni datornicii, nu se cuvin subsemnatului ci CAR Petrila.
Reclamantul nu a nenorocit debitorii şi giranţii prin împrumuturile contractate, nu a luptat pentru interesele sale şi ale neamurilor sale, nu a practicat dobânzi preferenţiale.
Excedentele financiare de la sfârşitul fiecărui an s-au distribuit tuturor membrilor CAR, în mod proporţional, în raport cu mărimea fondului social al fiecăruia.
Pentru activitatea desfăşurată în calitate de preşedinte primeşte un salariu, care nu este stabilit de CAR Petrila ci de către Uniunea Teritorială a CAR Hunedoara, în baza contractului colectiv de muncă adoptat de Uniunea Naţională a CAR din România.
În articol se arată că, din surse din interiorul casei, la finele anului 2014, CAR Petrila avea în evidenţă 260 dosare cu debitori în curs de executare prin executori judecătoreşti, iar valoarea debitelor este de aproape 800.000 lei.
Prin această informaţie se încearcă a se acredita ideea că CAR Petrila se află în situaţie critică, iar reclamantul este un om lacom, orbit de calcule meschine şi crasă incompetenţă, jecmănind debitorii.
Informaţia este prezentată într-un mod distorsionat .CAR Petrila avea la finele anului 2014 un portofoliu de credite de circa 30.000.000 RON, iar suma de 800.000 lei reprezenta un procent de 3,16% din portofoliul de credit.
Acest procent este inferior celui din sistemul bancar, care se situează între 17-21%.
Procentul de 3,16% al CAR Petrila este sub media procentelor celorlalte CAR-uri care compun Uniunea Teritorială CAR Hunedoara.            
S-au cerut cheltuieli de judecată.
Acţiunea a fost timbrată legal cu suma de 100 lei (f. 52).
În probaţiune pentru reclamantul Bobar Gheorghe s-au cerut şi administrat proba cu înscrisurile depuse în copie la dosar: articol de presă incriminat (f. 12 – 13); norme CE privind redacţia ZVJ (f. 14) şi răspuns (f. 15); copie BI (f. 16); Hotărârea nr. 25/1994 (f. 17 – 21); norme CE privind libertatea de expresie (f. 22 – 29); extras din Codul Deontologic al Jurnalistului (f. 30 – 49); articole de presă (f. 75, 76, 183 – 256); diplome de merit (f. 78 – 102, 159); comentarii la articolul defăimător (f. 113 – 120); răspuns Primăria Petrila (f. 160 – 171); adeverinţe (f. 172 – 182). S-a mai cerut luarea unui interogator pârâtului (f. 156 – 158) şi audierea martorilor Vladu Lăcrămioara (f. 109 – 110), Petrean Paul (f. 153), Simion Ion (f. 260).
Prin întâmpinare (f. 60 – 67) pârâţii Docea Cătălin şi SC Ziarul Văii Jiului SRL au solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată, iar pe cale de excepţie s-a invocat lipsa calităţii procesuale pasive, excepţie respinsă prin încheierea de şedinţă din 02.12.2015 (f. 103) raportat la prevederile art. 31 alin. 8 din Constituţia României.
În probaţiune pentru pârâţii  Docea Cătălin şi SC Ziarul Văii Jiului SRL s-a solicitat şi administrat proba cu interogatoriul reclamantului (f. 154); proba testimonială cu martorul Boboc Marian (f. 152); articole de presă (f. 267 – 288).
Din oficiu, instanţa a dispus luarea unui interogator reclamantului Bobar Gheorghe (f. 111) şi a solicitat CAR Petrila o situaţie privind creditele neperformante pe anii 2014 – 2015 (f. 127 – 149).
Din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar raportat la probele administrate, se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte cadrul legal în temeiul căruia va fi analizată prezenta cerere se reţine că acţiunea în răspundere patrimonială pentru prejudicii aduse demnităţii şi onoarei persoanelor prin publicarea unor articole de presă se circumscrie, în ceea ce priveşte dreptul intern, dispoziţiilor art. 26 şi 30 din Constituţia României revizuită, Legii nr. 3/1974, în vigoare la data publicării articolelor încriminate şi art. 998-999 din Codul Civil, iar în ceea ce priveşte reglementările internaţionale în materie, în speţă sunt incidente dispoziţiile art. 8 şi 10 din Convenţia EDO şi practica Curţii Europene a Drepturilor Omului.
În analizarea temeiniciei şi legalităţii cererii reclamantului Bobar Gheorghe, instanţa va trebui să stabilească în ce măsură libertatea de exprimare a pârâtului Docea Cătălin, în calitate de jurnalist, drept prevăzut de art. 10 din Convenţia EDO şi art. 30 din Constituţia României şi care include în conţinutul său larg libertatea de opinie, libertatea de informare şi libertatea presei, vine în conflict sau nu prin publicarea articolului de presă încriminat, cu dreptul reclamantului la onoare, demnitate şi reputaţie - valori care ţin de protecţia dreptului la viaţă privată, astfel cum a fost consfinţit de art. 8 din Convenţia EDO şi art. 26 din Constituţia României.
Dreptul la onoare, demnitate şi reputaţie ocroteşte valori fundamentale, care constituie unul din elementele de conţinut al dreptului la imagine şi implicit al dreptului la viaţă privată şi constă în dreptul fiecărei persoane la inviolabilitatea onoarei, demnităţii, reputaţiei precum şi în posibilitatea de a pretinde celorlalţi să nu îl încalce.
De asemenea, onoarea, reputaţia şi demnitatea persoanei sunt atribute esenţiale ale fiinţei umane, care ocrotesc atât un interes personal prin apărarea personalităţii individului cât şi un interes general prin asigurarea unor relaţii sociale bazate pe respect reciproc.
Apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei unei persoane aduce în prim plan noţiunea de informaţie lezantă, care raportat la conţinutul legilor şi a normelor de convieţuire socială contribuie la ştirbirea onoarei şi reputaţiei unui individ.
Prin urmare, în speţă pentru ca informaţia publicată în articolele încriminate să fie lezantă şi astfel să antreneze mecanismele de protecţie a dreptului la onoare, demnitate şi reputaţie este necesar ca aceasta să aibă caracter defăimător, să fie adusă la cunoştinţa cel puţin a unei terţe persoane şi să nu corespundă adevărului.
Astfel, se poate reţine că jurnalistul este cel care trebuie să facă selecţia informaţiilor primite, să discearnă care dintre aceste informaţii este de interes public sau nu, să elimine sau cel puţin să facă foarte puţin vizibile aspectele care privesc viaţa privată şi de familie a persoanelor la care se referă informaţiile şi, în final, să le îmbrace într-o formă publicabilă şi care, în acelaşi timp, să atragă atenţia celor cărora li se adresează.
La fel ca şi în cazul altor valori ocrotite de art.8 din Convenţie şi în cazul onoarei, reputaţiei şi demnităţii. în analizarea existenţei sau nu a unei încălcări, se iau în considerare interesul public. Interesul general în cazul persoanelor publice are un rol esenţial în fixarea
limitelor vieţii intime, în sensul că tot ce este sau poate ii determinant pentru eficienţa funcţiei trebuie cunoscut de cetăţeni.
Astfel, cel care a săvârşit ilegalităţi şi ocupă o funcţie publică, nu le poate acoperi invocând necesitatea apărării demnităţii, reputaţiei, dreptului la respectul vieţii private.
Pe de altă parte, garanţia oferită jurnaliştilor, prin instrumentele juridice naţionale cât şi internaţionale în materia drepturilor omului. în ceea ce priveşte afirmaţiile privind subiecte de interes general, este subordonată condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună-credinţă. furnizând informaţii exacte şi demne de crezut, cu respectarea deontologiei jurnalistice.
Buna-credinţă de care trebuie să dea dovadă jurnalistul în exercitarea dreptului la libertatea de opinie presupune legitimitatea scopului urmărit, obiectivitate, măsură şi decenţă în expresie şi respectarea principiului nevinovăţiei.
Pentru a se putea aprecia existenţa sau nu a unei încălcări a valorilor ocrotite de art. 8 din Convenţie, instanţa va avea în vedere jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a stabilit atât limitele libertăţii de exprimare în raport cu apărarea onoarei. demnităţii şi reputaţiei, folosind drept criterii: distincţia între persoanele publice şi cele obişnuite, distincţia dintre fapte şi judecăţi de valoare şi contribuţia la dezbaterea unor chestiuni de interes general cât şi criteriile pentru a face posibilă sancţionarea unui ziarist pentru încălcarea dreptului la onoare, demnitate şi reputaţie, ca fiind dovada că afirmaţiile publicate sunt false, dovada că la data publicării, jurnaliştii! cunoştea că aceste afirmaţii sunt false şi dovada că jurnalistul nu a verificat veridicitatea informaţiilor publicate.
Cu privire la problema îndatoririlor şi responsabilităţilor ce le revin jurnaliştilor se mai impune a face observaţia că acestea se extind şi asupra editorului sau ale directorului publicaţiei. Astfel, Curtea Europeană a decis, cu valoare de principiu, că, dacă este adevărat că editorul nu se asociază întotdeauna, în mod obligatoriu, opiniilor exprimate în lucrarea sau în articolul publicat, nu mai puţin adevărat e şi faptul că prin punerea la dispoziţia autorului a suportului publicării unui text, el participă la exerciţiul libertăţii de exprimare, astfel că, indirect, editorul este ţinut de aceleaşi îndatoriri şi responsabilităţi pe care însăşi autorul şi le asumă prin difuzarea opiniilor sale publicului (C.E.D.H., Hotărârea din 8 iulie 1999 dată în cauza Surek contra Turcia).
Aceste repere fixate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului cu privire la răspunderea jurnaliştilor în exercitarea libertăţii de exprimare se regăsesc şi în reglementarea cuprinsă în Constituţia României care, în art. 31 al. 4 prevede că „mijloacele de informare în masă publice şi private sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”, iar în art. 30 alin. 8 instituie răspunderea juridică a celor care asigură suportul informaţiei transmise.
Prevederea conţinută în alin. 4 al art. 31 din Constituţia României pune în valoare imperativele care trebuie respectate în domeniul informaţiilor difuzate şi anume: exactitatea, onestitatea, discreţia şi corectitudinea.
Pe de altă parte se reţine că libertatea de exprimare beneficiază de a poziţie specială într-un stat de drept şi democratic. Potrivit opiniei Curţii Europene a Drepturilor Omului, libertatea de exprimare constituie „fundamental esenţial al unei societăţi democratice şi una din condiţiile primordiale ale progresului şi împlinirii fiecăruia”.( C.E.D.H. hotărârea din 7 decembrie 1976 dată în cauza Handyside contra Regatul Unit)
Astfel, domeniul de aplicare al libertăţii de exprimare se cantonează în jurul noţiunii de „informaţii şi idei”,asimilate faptelor şi a noţiunii de „opinie” asimilată judecăţilor de valoare şi a „mijloacelor de exprimare a acestora.
Referitor la distincţia care se face între fapte şi judecăţi de valoare şi care vizează, în principal, libertatea de exprimare prin presă, analiza jurisprudenţei relevante în acest sens, permite identificarea criteriile pe baza cărora se operează o astfel de distincţie : limbajul, contextul, gradul de exactitate. Astfel, limbajul exact, clar, care se referă la situaţii concrete, este asociat faptelor, în timp ce limbajul confuz, evaziv, cu utilizarea unor figuri de stil (parabole, hiperbole, metafore), este asociat opiniilor. Concluzia este că opinia are un sens tranzitoriu, pe când faptul implică o anumită doză de exactitate, ceea ce determină ca veridicitatea opiniilor să nu poată fi dovedită, în timp ce adevărul faptelor poate fi şi trebuie să fie dovedit.
In această privinţă, Curtea a statuat că intră în sfera de protecţie a art.10 nu numai informaţiile sau ideile primite favorabil sau considerate ca inofensive ori indiferente, ci şi cele care lovesc, şochează sau neliniştesc (cauzele: Brasilier contra Franţa sau Piemont contra Franţa). Totodată. în jurisprudenţa Curţii Europene, s-au inclus în sfera de protecţie a art.10 din Convenţie şi informaţiile obţinute în activitatea de cercetare şi anchetă a unui jurnalist, deşi acesta nu publicase informaţiile respective (C.E.D.H., hotărârea din 25 aprilie 2006, pronunţată în cauza Damann contra Elveţia).
Referitor la opiniile care intră în domeniul de aplicare al libertăţii de exprimare, instanţa apreciază că , că libertatea de exprimare protejează opiniile exprimate, aduse la cunoştinţa altor persoane, ca judecăţi de valoare în legătură cu diverse subiecte.
Către acest înţeles se îndreaptă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului care, de exemplu, în cauza Lingens contra Austria (hotărârea din 8 iulie 1986), a arătat că judecăţile de valoare ca opinii sau păreri personale ale indivizilor, sunt protejate de art.10, sub condiţia ca ele să se bazeze pe nişte fapte adevărate sau să fie susţinute de o argumentare logică a autorului lor.
Opiniile exprimate într-un limbaj insinuant sau exagerat sunt de asemenea protejate, gradul de protecţie depinzând de conţinutul şi scopul criticilor aduse. (C.E.D.H, hotărârea din 25 iunie 1992 dată în cauza Thor Thorgeirson contra Islanda).
De asemenea utilizării acestui tip de termeni în exprimarea opiniilor, Curtea le acordă o protecţie şi mai mare în cazurile în care aceştia sunt folosiţi ca şi replică la provocare. (C.E.D.H., hotărârea din 28 septembrie 2000, dată în cauza Lopes Gomes da Silva contra Portugaliei şi hotărârea din 23 mai 1991, dată în cauza Oberschlick contra Austria)
In privinţa celorlalte criterii de apreciere a existenţei unei încălcări a valorilor ocrotite de art. 8 din Convenţie, Curtea de la Strassbourg face o distincţie, pe de o parte, între personalităţile publice (oameni politici, în special) sau alte persoane care ocupă funcţii de demnitate publică sau funcţii publice şi particulari pe de altă parte.
Referitor la oamenii politici şi personalităţile publice, printr-o jurisprudenţă constantă, instanţa de contencios european al drepturilor omului a decis că „limitele criticii admisibile sunt mai largi în privinţa unui om politic, care acţionează în această calitate, decât în privinţa unui particular. Omul politic se expune, în mod inevitabil şi conştient, unui control atent al faptelor şi gesturilor sale, control ce este exercitat atât de ziarişti, cât şi de masa cetăţenilor. El trebuie să dea dovadă de o mare toleranţă, mai ales atunci când face declaraţii publice care se pretează la critici.
Pentru a justifica aceste limite largi ale criticii adresate unui om politic. Curtea a pus accentul pe dreptul opiniei publice de a fi informată cu privire la chestiunile ce prezintă un interes public. ( C.E.D.H.. hotărârea Marii Camere din 17 decembrie dată în cauza Pederssen şi Baadsgard contra Danemarca şi hotărârea din 21 decembrie 2004 dată în cauza Busuioc contra Moldova).
Trebuie menţionat şi faptul că, în jurisprudenţă sa, Curtea nu face distincţie după calitatea persoanei, în ce priveşte protecţia oferită, prin intermediul art.K) din Convenţie, celor care-şi exprimă liber opiniile cu privire la oamenii politiei, aceeaşi proiecţie fiind oferită atât jurnaliştilor, cât şi altor persoane care îşi exprimă opiniile prin intermediul mass-media.
In ce priveşte protecţia jurnaliştilor profesionişti, în cauza Lopes Gomes da Silva contra Portugalia, din 28 septembrie 2000, în care un ziarist a fost condamnat penal pentru defăimare, datorită expresiilor pe care le-a utilizat -„grotesc, necioplit, grosolan” - la adresa unui om politic. Curtea a constatai o încălcare a art.10 din Convenţie.
In motivarea deciziei, Curtea a arătat că proferarea de către ziarist a expresiilor respective avut loc în cadrul unei dezbateri de interes general, iar expresiile utilizate pot fi considerate polemice, fără a constitui un atac gratuit la persoană, deoarece autorul le dădea o explicaţie obiectivă şi, într-un asemenea domeniu, invectivele se răsfrâng şi pe plan personal. Curtea a apreciat că ziaristul a exprimat o opinie generată de poziţiile politice ale celui ofensat, el însuşi comentator de presă şi, chiar dacă opinia în discuţie, în absenţa oricărei baze faptice, a fost excesivă, Curtea a reamintit că libertatea jurnalistică include posibila recurgere la o doză de exagerare sau chiar de provocare, astfel că nu se justifică sancţionarea penală a reclamantului pentru opiniile astfel exprimate.
In ce priveşte protecţia jurnaliştilor, trebuie însă făcută precizarea că, pe lângă punerea în balanţă a două interese contrare (dreptul ziaristului de a se exprima, pe de o parte, şi interesul statului de a limita libertatea de exprimare pentru a atinge scopurile legitime enumerate de paragraful 2 al art.10, printre care un rol aparte îl ocupă necesitatea de a proteja reputaţia persoanelor vizate de discursul critic, pe de altă parte), intervine în cazul libertăţii presei şi un al treilea interes, cel al societăţii de a exercita un control eficient asupra acţiunilor personalităţilor aflate în poziţii de conducere. Deoarece acest control se realizează, într-o mare măsură, prin intermediul presei, jurisprudenţa Curţii de la Strassbourg a considerat că aceasta joacă un rol esenţial pentru existenţa şi buna funcţionare a unei democraţii transparente.
Având în vedere aceste considerente, instanţa va analiza articolul de presă încriminat, urmând a aprecia în concret în ce măsură informaţiile, ideile şi opiniile prezentate sunt sau nu adevărate şi demne de încredere,dacă au fost verificate anterior publicării, dacă au fost prezentate cu bună-credinţă şi cu respectarea deontologiei profesionale şi dacă acestea sunt lezante pentru  onoarea, demnitatea şi reputaţia reclamantului Bobar Gheorghe. 
În fapt, se reţine că la data de 11.03.2015 în cotidianul în format electronic “Ziarul Văii Jiului” a fost publicat la rubrica “Primim la redacţie” un articol intitulat “CAR Petrila – Practici neortodoxe impuse de preşedintele Bobar” prin care un grup de cititori semnalează opiniei publice o serie de pretinse neregularităţi în acordarea creditelor de către CAR Petrila, girate de președintele acestei instituţii de credit – reclamantul Bobar Gheorghe (f. 12 – 13).
Articolul cuprinde atât o serie de aprecieri generale negative la adresa caracterului reclamantului insinuându-se că acesta ar fi “un lup deghizat în blană de oaie”, “simbol al rapacităţii şi lăcomiei nemăsurate”, că „trage spuza la turta lui”, că e „profitor”, pe care instanţa, raportat la limbajul evaziv şi la utilizarea figurilor de stil folosite, le apreciază ca intrând în categoria judecăţilor de valoare, cât şi o serie de acuze, cum ar fi: încălcarea cu ştiinţă a obligaţiei acordării împrumuturilor, dispunerea în mod discreţionar de fondul social al CAR-ului, practicarea de către CAR Petrila a unor dobânzi cămătăreşti, mai mari decât cele ale altor CAR-uri din zonă, că reclamantul şi familia sa s-ar fi îmbogăţit pe seama veniturilor obţinute de la CAR Petrila. Aceste ultime acuze la adresa reclamantului instanţa le apreciază ca fiind fapte, pe care le-a verificat sub aspectul veridicităţii lor conform probatoriului administrat după cum urmează:
Astfel, în ceea ce priveşte afirmaţia că reclamantul în calitate de preşedinte al CAR Petrila ar fi încălcat cu bună ştiinţă obligaţia acordării împrumuturilor, ignorând disproporţia dintre valoarea împrumutului acordat şi nivelul veniturilor beneficiarilor, se reţine că nu corespunde adevărului, câtă vreme conform declaraţiei martorei Vladu Lăcrămioara (f. 109) cererea de acordare a împrumutului se analizează în cadrul unui comitet de împrumut format din Preşedintele CAR, directorul economic şi două contabile.
Acolo se analizează calitatea de membru al solicitantului, capacitatea de rambursare a împrumutului, capacitatea de garantare a împrumutului  şi documentele care însoţesc cererea de credit. Astfel acordarea creditelor se face cu respectarea normelor de creditare, fiecare din membrii comitetului având un  vot egal în privinţa aprobării sau nu a cererii de împrumut. Se mai arată în  declaraţia martorului audiat că se respectă o proporţie ca rata cu dobânda creditului să nu depăşească jumătate din venitul solicitantului (f. 109 verso).
În ceea ce priveşte afirmaţia că reclamantul în calitate de preşedinte al CAR Petrila ar dispune discreţionar de fondul social al CAR Petrila, se reţine că nu este adevărată, întrucât pe de o parte fondul social al instituţiei este bine administrat, nefiind critici în acest sens în cadrul conferinţelor periodice care se organizează, iar pe de altă parte  anual CAR Petrila este supus controlului auditului intern unde nu s-au semnalat deficienţe majore (f. 109). Acest aspect este confirmat şi de raportul Uniunii Teritoriale a Caselor de Ajutor Reciproc ale salariaţilor – for tutelar al CAR Petrila

 (f. 127 – 149). Se mai reţine că, în ceea ce priveşte veniturile obţinute de CAR Petrila, după ce se scad consumul de utilităţi, salarii şi alte cheltuieli administrative, veniturile rămase se reîntorc în fond, fiind repartizate pe capitalul propriu şi pe beneficiile membrilor CAR (f. 109 verso).
Referitor la afirmaţia din articolul incriminat cum că CAR Petrila sub conducerea reclamantului ar practica dobânzi cămătăreşti, mult mai mari decât a altor instituţii financiare de acest gen, se reţine că nu este adevărată, întrucât dobânzile, fiind de 14% pentru împrumutul ocazional, 10% pentru împrumutul tradiţional şi 8% pentru cel promoţional, sunt apreciate ca fiind printre cele mai mici în raport cu alte CAR-uri din judeţul Hunedoara, aşa cum rezultă din declaraţia martorilor Vladu Lăcrămioara (f. 109), Petreanu Paul Florin (f. 153) şi Simion Ion Vasile (f. 260).
În ceea ce priveşte afirmaţia că reclamantul în calitate de preşedinte al CAR Petrila s-ar fi îmbogăţit din veniturile CAR Petrila, se reţine că nu corespunde adevărului, câtă vreme acesta nu poate utiliza discreţionar fondurile CAR-ului, întrucât acesta e condus de un consiliu director, care hotărăşte în ceea ce priveşte buna funcţionare a instituţiei, iar integritatea patrimoniului CAR şi modul de constituire şi utilizare a fondurilor acestuia este una corectă, aşa cum rezultă din raportul de audit întocmit de UTCARS – Regiunea de Vest (f. 127 – 149) şi din declaraţiile martorilor audiaţi (f. 109, 260). Mai mult, reclamantul realizează venituri şi din alte surse, fiind pensionar de la mină, membru în Consiliul de Administraţie al Societăţii Naţionale de Închideri Mine Valea Jiului SA (f. 175) şi Consilier local din partea Partidului Social Democrat din anul 2012 (f. 172).
În ceea ce priveşte afirmaţia din articolul incriminat cum că CAR Petrila ar avea debite în curs de executare silită de aproape 800.000 lei, instanţa constată că aceasta corespunde adevărului, aşa cum rezultă din declaraţia directorului executiv al UCARS – Regiunea Vest (f. 153), dar aceste debite se situează sub media debitelor restante pe Unirea CAR-urilor.
În concluzie, raportat la afirmaţiile cuprinse în articolul incriminat, instanţa constată că majoritatea faptelor de care este acuzat reclamantul de către autorii articolului nu corespund adevărului.
Se mai reţine că, referitor la celelalte criterii de analiză avute în vedere de instanţă, informaţiile publicate de pârâţi în Ziarul Văii Jiului sunt unele de interes public general pentru comunitatea localităţii Petrila, raportat pe de o parte persoana reclamantului, care este o persoană publică, şi om politic, ocupând o serie de funcţii importante ca aceea de Consilier local în cadrul Primăriei Petrila, Preşedinte al organizaţiei orăşeneşti Petrila din cadrul Partidului Social Democrat, Viceprimar al oraşului Petrila (f. 102), Preşedinte al CAR Petrila în perioada 2002 – 2015, iar pe de altă parte la numărul mare de  cititori care au vizualizat articolul incriminat (3.423 de vizualizări) după cum se arată chiar în acţiune.
În ceea ce priveşte îndatoririle şi responsabilităţile ce revin jurnalistului şi respectiv editorului publicaţiei, ca participant la exerciţiul libertăţii de exprimare, se reţine că pârâtul Docea Cătălin a îndeplinit doar în parte aceste obligaţii, în sensul că la data recepţionării articolului incriminat de la autorii acestuia, a fost convins că cele relatate corespund adevărului din percepţia personală (f. 15), ca membru al comunităţii locale din Petrila şi ca membru al CAR Petrila, neputându-se reţine reaua-credinţă a acestuia în publicarea articolului, aşa cum rezultă din interogatoriul luat acestuia (răspunsul la întrebarea 6, f. 157).
Pe de altă parte pârâtul a dat posibilitatea reclamantului de a-i publica în acelaşi cotidian în ediţia următoare un drept la replică, drept de care reclamantul nu a înţeles să uzeze, considerând că acţiunea jurnalistică a pârâtului are ca scop discreditarea sa în raport cu alţi adversari politici, conform răspunsului la interogator (f. 111, 154).
Cu toate acestea pârâtul Docea Cătălin, prin publicarea articolului incriminat, fără să verifice toate afirmaţiile autorilor articolului şi din alte surse independente, a încălcat deontologia jurnalistică. Astfel, aşa cum rezultă din declaraţia martorului Boboc Marian înainte de publicarea articolului nu s-a luat legătura cu reclamantul pentru a-i cere opinia vis-a-vis de cele scrise pe seama sa şi nu s-a verificat din alte surse independente veridicitatea celor semnalate (f. 152).
Totodată instanţa mai reţine faptul că şi alte publicaţii ca Ziarul Hunedoreanului şi Mesagerul Hunedorean au mai scris la adresa reclamantului şi a CAR Petrila articole cu caracter negativ (f. 281 – 288).
În ceea ce priveşte pretinsul prejudiciu de imagine adus reclamantului Bobar Gheorghe prin publicarea articolului incriminat, instanţa reţine că acesta nu a fost dovedit. Astfel din declaraţia martorei Vladu Lăcrămioara se reţine că nimeni nu i s-a plâns că ar fi nemulţumit de prestaţia reclamantului ca preşedinte al CAR Petrila, CAR-ul cunoscând o evoluţie pozitivă constantă atât sub aspectul performanţei financiare cât şi sub aspectul numărului de membri care s-a triplat. De asemenea aceasta a apreciat ca fiind corespunzătoare activitatea de management a reclamantului, iar din punctul său de vedere publicarea articolului în ziar nu a dus la scăderea stimei de sine a colegilor reclamantului faţă de acesta (f. 109 - 110).
De asemenea martorul Petreanu Paul Florin arată că nu are cunoştinţă ca vreunul din membrii CAR Petrila să se fi plâns de activitatea profesională a reclamantului, iar el personal nu şi-a schimbat părerea bună faţă de reclamant după citirea articolului incriminat. Acesta a mai arătat că nu cunoaşte ca alte persoane din anturajul său sau al reclamantului să îşi fi schimbat părerea faţă de acesta (f. 153).
Că este aşa rezultă şi din faptul că în continuare reclamantul ocupă toate funcţiile pe care le-a deţinut în comunitate, aşa cum confirmă şi martorul Simion Ion Vasile (f. 260 verso).
Prin urmare se reţine că prin publicarea articolului incriminat reclamantului nu i s-a produs vreun prejudiciu de imagine care să-l afecteze fizic, psihic sau social.
Cu toate acestea pentru a fi aduse la cunoştinţa comunităţii oraşului Petrila faptul că cele semnalate în articolul de presă incriminat nu corespund adevărului, instanţa apreciază că se impune ca pârâtul SC Ziarul Văii Jiului SRL să publice pe prima pagină a cotidianului  „Ziarul Văii Jiului” prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă a acesteia.
Faţă de aceste aspecte şi luând în considerare faptul că reclamantul este o persoană publică şi om politic, admiţând că limitele criticilor admisibile sunt mai largi în privinţa unui politician decât în privinţa unui simplu particular, instanţa apreciază că în speţă este păstrat echilibrul între libertatea de exprimare a pârâtului Docea Cătălin şi dreptul reclamantului la onoare şi demnitate.
Aşa fiind în raport de dispoziţiile art. 70, art. 72 şi art. 75 din Noul Cod civil constatând că faţă de pârâţi nu sunt întrunite condiţiile angajării răspunderii civile delictuale, faţă de lipsa prejudiciului produs prin fapta acestora, instanţa în temeiul art. 1357, art.1528  şi următoarele din Noul Cod civil va admite doar în parte acţiunea reclamantului Bobar Gheorghe în sensul celor de mai sus, respingând ca neîntemeiat capătul de cerere în pretenţii, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 453 alin. 2 NCPC instanţa va dispune compensarea în totalitate a onorariilor justificate de părţi, raportat la partea din acţiune admisă.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE

Admite în parte, acţiunea civilă formulată de reclamantul Bobar Gheorghe, CNP …., cu domiciliul în Petrila, str. …, nr. …, judeţul Hunedoara în contradictoriu cu pârâţii SC Ziarul Văii Jiului SRL Petroşani, cu sediul în Petroşani, str. N. Bălcescu nr.2, et.1, judeţul Hunedoara şi Docea Cătălin, cu domiciliul în Petroşani, str. …, bl…., ap. …, judeţul Hunedoara şi în fond:
Obligă pe pârâtul SC Ziarul Văii Jiului SRL să publice pe prima pagină în Cotidianul Regional „Ziarul Văii Jiului”, prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă. 
Respinge în rest acţiunea în ceea ce priveşte capătul de cerere privind pretenţii în sumă de 300.000 lei, cu titlu de daune morale.
Fără cheltuieli de judecată după compensarea în întregime a acestora.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Tribunalul Hunedoara.
Pronunţată în şedinţa publică, azi 6 octombrie 2016.
Preşedinte,
I. I. E.
Grefier,
T. A.-A.

Citiți continuarea AICI (click pe link)

 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 8 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Licitație apartament Vulcan
Publicitate
Newsletter