01.11.2018,  15:20:05 | 0 comentarii | 549 vizualizari
Ovidiu Rizopol: „Petroşaniul începe să figureze tot mai tare pe harta brâncuşologilor din ţară şi din străinătate” (II)
de Corneliu BRAN

- Să ne întoarcem la colocviul internaţional. Legat de Petroşani, ne-aţi spus că pentru prima oară s-a discutat mai intens rolul important legat de crearea Coloanei Infinite... Ne puteţi detalia?
- Da. Eu am asistat pentru prima oară în cei 10-12 ani de când particip la astfel de reuniuni la discuţii serioase legate de Petroşani şi de importanţa celor de la Atelierele Centrale, echipei de-acolo, în frunte cu inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan, la apariţia acestei adevărate minuni sculpturale. Petroşaniul începe să figureze tot mai tare pe harta brâncuşologilor din ţară şi din străinătate, fiindu-i recunoscut aportul la crearea capodoperei universale Coloana Infinită. Cel puţin, aşa am constatat după această întâlnire, pentru prima dată de când particip. Din păcate, în cartea reprezentantului Centrului Pompidou referirea făcută la Coloană este cam în modul următor: după ce Brâncuşi a turnat Coloana, ea a fost montată la Tg. Jiu... Păi, cum aşa? Să-mi fie iertat, dar Brâncuşi n-a turnat nicio Coloană! Brâncuşi, în 31 august, după ce a fasonat în lemn de tei faţeta unui modul, a plecat la Paris, iar lucrătorii de la Atelierele Centrale Petroşani (ACP) au dus greul, începând lucrarea, turnând ulterior Coloana şi transportând opera de artă la Tg. Jiu până înainte de 15 noiembrie din acel an, oraş unde apoi au şi montat-o. Deci, în afară de faptul că această Coloană Infinită s-a realizat la Petroşani, ceea ce mai este de subliniat este faptul că Societatea Anonimă a Cărbunelui din Petroşani, alţi agenţi comerciali din zonă au pus la dispoziţie mijloace de transport al acestei opere, iar Petroşaniul, prin toţi aceştia, a plătit integral tot costul Coloanei! Cost care se ridica la 2.500.000 lei, bani foarte mulţi la vremea respectivă. Aceste lucruri au fost spuse de doamna Sorana Georgescu-Gorjan la colocviu, mulţi din sală auzind pentru prima dată toate acestea! Străinii din sală au fost de-a dreptul impresionaţi de toate acestea. Vedeţi dumneavoastră, mulţi brâncuşologi străini s-au ocupat mai mult de operele lui Brâncuşi în sine, de atelierul său de la Paris, de altele, mai puţin de alte aspecte, precum e cazul Coloanei Infinite, când trebuie pus în lumină faptul că fără ACP şi Societatea Anonimă a Cărbunelui Petroşani, plus implicarea altor câţiva politicieni ai vremii, această capodoperă n-ar fi putut fi realizată atunci.

- Dumneavoastră ce aţi făcut în a o sprijini pe doamna Sorana şi imaginea Petroşaniului în tot acest context de care vorbiţi?
- Chiar dacă de data aceasta nu am luat cuvântul, m-am dus acolo cu foarte multe caiete Petro Aqua, mai exact cu Caietul nr. 12, realizat în 2016, unde prezint istoria realizării Coloanei Infinite la Atelierele Centrale Petroşani. Au putut găsi acolo scrisorile trimise de Brâncuşi către inginerul Ştefan Georgescu-Gorjan şi viceversa, sau fotocopia după devize estimative ale lucrării, inclusiv scrisori în limba franceză, scrisori primite de inginerul Gorjan de la colaboratori, chestiuni legate de suferinţele Coloanei, cum am intitulat eu un capitol, participanţii la realizarea Coloanei, cu nume şi prenume, funcţie etc., forurile de decizie care au sprijinit lucrarea, amănunte legate de constructorii Coloanei, precum şi amănunte legate de Atelierele Centrale Petroşani. Poate mă voi gândi ca pe viitor să traduc acest caiet în engleză şi franceză, astfel ca informaţiile să ajungă mai bine peste tot prin lume, dar, mai ales, în lumea celor care-l studiază pe Brâncuşi şi arta în general. Nu de altceva, dar Petroşaniul, echipa ce a lucrat Coloana, comunitatea locală de la noi, în general, merită asta. Rolul Petroşaniului în tot acest context nu trebuie minimalizat, din contră, trebuie ca toată lumea să ştie şi să dea cuvenitul respect!

- Spuneaţi că la realizarea Coloanei a fost vorba şi de puţin noroc. Oare?
- Da, şi vă şi spun de ce... A fost vorba de un fel de aliniere a planetelor, ca să nu-i spun neapărat noroc. Construcţia Coloanei Infinite a început datorită iniţiativei soţiei prim-ministrului de-atunci, Aretea Tătărescu. Dar să vedeţi cum nimic pe lumea asta nu-i întâmplător! Brâncuşi a fost susţinut când şi-a făcut studiile la Craiova la Şcoala de Artă şi Meserii, fiind chiar găzduit de tatăl inginerului Ştefan Georgescu-Gorjan. Brâncuşi a locuit acolo chiar alături de Ştefan Georgescu-Gorjan, cel care ulterior i-a făcut proiectul tehnic la această Coloană. Ştefan avea doar 4-5 ani în vremea aceea, Brâncuşi era deja un om matur, dar e important că s-au cunoscut de-atunci, ulterior lucrurile devenind simple. Alt element foarte important a fost faptul că Gheorghe Tătărescu a fost un jurist consult la Societatea Lupeni, fiind angajat pe un salariu foarte bun la vremea respectivă chiar de Ioan Bujoiu, cel care apoi a ajuns directorul general al Societăţii Petroşani, de care aparţinea şi ACP. Ei, şi atunci, sigur că s-au legat lucrurile! După ce Gheorghe Tătărescu a ajuns prim-ministru, fiind şi prieten de familie la acea oră cu Ioan Bujoiu (acesta ajungând ulterior, în perioada liberală, de două ori ministru în Guvernul Tătărescu), a putut intermedia finanţarea costului Coloanei Infinite.

- Din câte aţi vorbit şi în alte ocazii, Coloana nu putea fi făcută la vremea respectivă decât la Atelierele Centrale din Petroşani. Explicaţi-ne încă o dată şi de ce, ca să înţeleagă şi cei ce aud, poate, pentru prima dată acest lucru.
- Este foarte bună remarca dumneavoastră şi acest lucru l-au auzit pentru prima dată şi mulţi dintre cei prezenţi la colocviul internaţional. Nu putea fi făcută pentru că proiectantul era de aici şi era şeful Atelierelor Centrale Petroşani, vorbesc de domnul inginer Ştefan Georgescu-Gorjan. Apoi, aceste ateliere de care vorbim erau printre cele mai bine dotate din ţară la vremea respectivă, sau hai să zicem din Transilvania! Aici a fost cheia! Demn de remarcat este şi pregătirea de excepţie a echipei tehnice de-acolo. De altfel, unul din marii critici de artă ne spune că în afara faptului că aceasta, Coloana Infinită, este o capodoperă artistică, ea este şi o capodoperă de inginerie tehnică. Soluţia tehnică aleasă de inginerul petroşenean a fost cea mai bună, în timp verificându-se fără doar şi poate acest important aspect. Pe de altă parte, la Petroşani, fonta a fost adusă de la combinatul din Hunedoara, deci de foarte aproape şi tot din judeţ! Iată de ce putem spune că materialul din care e făcută opera, proiectul şi realizarea Coloanei, finanţarea lucrării, sunt în proporţie de 100% ale judeţului Hunedoara, preponderenţa având-o Petroşaniul! Nu e o laudă sau ceva, e purul adevăr şi vrem ca Petroşaniul şi judeţul Hunedoara să fie puse pe harta brâncuşologilor din ţară şi din lume! Aşa s-ar respecta adevărul. Să nu uităm că greutatea totală a Coloanei este de peste 30 de tone. Greutăţi foarte mari au fost întâmpinate la transportul acesteia de la Petroşani spre Tg. Jiu. În dreptul Mănăstirii Lainici camionul Societăţii Petroşani s-a rupt efectiv în două din cauza tonajului. Ce se întâmpla dacă Coloana se făcea atunci la Malaxa? Deşi, nu ştiu cine o proiecta? Dar să zicem că se făcea acolo... Cum ar fi fost transportată? Deci, ca o concluzie, Petroşaniul a fost singurul oraş unde se putea turna Coloana şi de unde ea putea fi dusă mai uşor la Tg. Jiu. Regina pe tabla de şah, în acest context, este Petroşaniul!

- Care ar fi concluzia legată de Coloana Infinită?
- Vreau să vă spun aşa: e una dintre puţinele situaţii din istoria artei în care artistul vine, îşi exprimă concepţia artistică, genială e drept, iar apoi îşi face bagajele şi pleacă, în timp ce cei rămaşi, muncitorii, inginerii îi desăvârşesc opera, aducând-o la perfecţiune! Brâncuşi n-a mai venit la Petroşani după ce a plecat. A venit în septembrie 1938, inaugurarea s-a tot amânat, a parcurs împreună cu Ştefan Georgescu-Gorjan Calea Eroilor din Tg. Jiu, după care a plecat la Paris şi n-a mai venit niciodată să-şi vadă operele de-acolo. Eu vreau să mai concluzionez, cu riscul că mă repet, că judeţul Hunedoara a avut un aport foarte mare în realizarea Complexului sculptural din Tg. Jiu. Şi să o luăm pe scurt: realizarea Coloanei la ACP, cu fontă de Hunedoara şi cu finanţare de la Petroşani, operă proiectată de inginerul şef al ACP; piatra, travertinul din care e făcută Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii, este luată din cariera de lângă Simeria, judeţul Hunedoara; atât Poarta Sărutului, cât şi Masa Tăcerii au fost sculptate în formă brută de muncitorii pietrari din Deva, conduşi de un renumit maistru al vremii, Maier; cele 44 de scaune au fost comandate de către Brâncuşi la firma Pietroasa din Deva, care le-a executat şi le-a trimis apoi la Tg. Jiu. Deci, în proporţie de 90%, judeţul Hunedoara a contribuit la realizarea întregului ansamblu sculptural de la Tg. Jiu. Credeţi-mă, chiar dacă ar vrea, nimeni nu poate contesta aceste chestiuni. De altfel, Constantin Brâncuşi a fost chiar el conştient de asta. De aceea nu înţeleg de ce azi sunt „uitate” toate acestea. Dar nu-i nimic, de asta suntem noi, cei de-aici: ca să le reamintim! Mulţumesc Ziarului Văii Jiului, în numele meu şi al comunităţii petroşenene, că mi-a dat această posibilitate să arăt adevărul istoric al realizării acestor opere de artă universale.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.


Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  Cât fac 10 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Anunț
Publicitate
Newsletter