19.12.2018,  00:00:38 | 0 comentarii | 524 vizualizari GALERIE:     FOTO    
EVENIMENT EDITORIAL / Cartea de „istorii” nr. 37, semnată Marian Boboc
de Marian BOBOC

La începutul acestei săptămâni a ieșit de sub tipar „Alfabetul reclamelor în presa deveană. Viaţa din spatele reclamelor. Negustori şi meseriaşi”. Cartea, a 37-a pe raftul de cărți documentare și de „istorii” al lui Marian Boboc,  impune nu doar prin dimensiuni (532 de pagini, format A4), ci și prin conținut. Ca avanpremieră la lansare, care va avea loc anul viitor, am ales capitolul:

Strategii, tertipuri publicitare

Din arsenalul publicităţii: tare ca vidia e glonţul zvonurilor calomniatoare
  
Lupta pentru acapararea clientelei nu este tot timpul fair-play. Uneori, pentru a-şi înfrânge concurenţa, se apelează la cea mai bună armă: zvonul calomniator. Aşa i se întâmplă în primăvara lui 1927 meseriaşului Nicolae Bubarnik, pictor de camere şi firme, tapiţer şi vopsitor. Acesta, confruntat cu efectul devastator al zvonurilor, pune lucrurile la punct la 16 mai în „Gazeta Hunedoarei”: „În oraş circulă zvonuri tendenţioase referitoare la persoana mea şi atelierul meu, care probabil vin de la concurenţă, care astfel vrea să-şi câştige clienţi, nu prin muncă cinstită. Colportează că nu am muncitori şi că totul efectuez cu ucenici, ba încă şi aceea că nu mai cunosc meseria, că am abandonat-o. Dezminţind acestea în mod categoric, rog Onor Public, a nu da crezământ astfel de amăgiri. Eu numai în toamna trecută am fost nevoit din motive de boală a-mi întrerupe pe timp scurt conducerea personală, dar şi atunci clienţii care mi s-au adresat au fost serviţi prompt de către muncitorii mei bine organizaţi. Iar acum, cu putere nouă, cu ambiţie potenţială, stând iarăşi personal în fruntea atelierului, practichez toate ramurile meseriei mele, angajând şi lucrători specialişti. Totodată, avizez Onor. Public că m-am mutat din str. Călugăreni în str. Eminescu No. 4, în casa mea proprie (…), unde îmi este biroul şi atelierul. Binevoiţi a urmări anunţurile mele. Oricine se poate convinge că mă ocup intensiv de meseria mea şi fără a cruţa oboseală şi cheltuială, năzuiesc spre înlesnirea pretenţiunii clientelei mele”.
Într-adevăr, reclama sa pu­blica­tă în acelaşi ziar e pe deplin lămuritoare, dar şi foarte ofensivă, Bubarnik fiind hotărât să reteze capetele balaurului concurenţei: „Cine vrea să-şi picteze, ori tapeteze camerile, să-şi văpsească uşi, ferestre sau mobile în interesul său să nu dea altuia lucrul până nu-mi cere deviz şi mie, deoarece am luat lupta cu o societate incorectă şi efectuez lucrările necondiţionat mai ieftin, chiar şi cu plată în rată, garantând de calitatea lor. La dorinţă mă prezint la domiciliu în loc de ori provincie şi fac devize gratuite. Cu stimă, BUBARNIK NICOLAE, Deva, Str. M. Eminescu 4”.

Pilda poveştii ar fi: concurenţa e necruţătoare, fără milă; abia aşteaptă cel mai mic semn de slăbiciune şi acţionează. 

x x x

În aprilie 1928 geamgiul Jeremiás cade victimă şi el aceleiaşi maşini de dezinformare, care bombardează Deva cu ghiu­lele zvonurilor. În disperare de cauză, geamgiul devean precizează în ziarul local: „Deoarece în oraşul nostru circulă zvonul că atelierul meu de geamgerie şi încadrarea de tablouri ar fi susţinut de D. Bela Gal numai până la terminarea procedurii de faliment, care este în curs în contra lui, declar că atelierul este exclusiva mea proprietate şi nu stă în nici un fel de relaţie cu Dl. Bela Gal. Cu toată stima: Eugen Jeremiás”.   

Turcul de la… „Crucea Albă”

Inspirându-se după modelul oraşelor mari, Iosif Roth, chiriaşul restaurantului şi cafenelei „Crucea Albă”, în luna noiembrie 1930 apelează la serviciile unui turc specializat în prepararea şi servitul cafelei. Roth consideră că reconfortanta băutură are gustul original numai dacă este preparată de un turc veritabil.
„Iubitorii de cafea turcească şi Marghiloman vor fi atraşi de această inovaţie, care nu este numai chestie de costumaţie, ci şi de gust”, notează „Gazeta Inidoarei”.

Nu este reclamă, e realitate… Adică, tot reclamă… 

„Nu este reclamă, e realitate” arată faptul că reclama exagerează virtuţile unui produs, obiect ori serviciu şi că tot realitatea, adică doar performanţele şi calităţile reale ale obiectului ale cărui calităţile sunt lăudate, contează. Paradoxal, „nu este reclamă, e realitate” ascunde chiar… o reclamă. Iată cum este folosită în noiembrie 1930 de către un comerciant devean: „Nu este reclamă, e realitate! Că vând cu preţurile cele mai reduse, pentru a-mi introduce firma. Ceasuri, bijuterii, articole de argint şi opticărie în cel mai mare asortiment. Alex. Klein, ceasornicar, bijutier şi optician, Deva. Casa Dr. Moţiu, vis-a-vis de Teatru”.

Sistemul ABC

O interesantă idee comercială este promovată publicitar de „Poporul” în primăvara anului 1933.
La 27 aprilie 1933, „Poporul” atrage atenţia cumpărătorilor printr-un „AVIZ!”: „Un grup însemnat de comercianţi şi meseriaşi deveni au înfiinţat o societate numită ABC, care are de scop să vină în ajutorul onor. public şi să acorde avantajii până acum neexistente onor. clienţi. Avantajul constă în acordare de obiecte valoroase cumpărătorilor în condiţiuni cu mult mai favorabile decât cele acordate de alte societăţi similare. Acţiunea va începe în decurs de 3-4 zile, iar obiectele se vor expune la văzul onor public în vitrinele Fraţii Hirsch. Este deci în interesul tuturor de a face cumpărături în magaziile unde este introdus sistemul ABC”.
La 4 mai 1933 aflăm în ce constă mişcarea ABC „îmbucurătoare a industriei şi comerţului din Deva”: „În numărul nostru din săptămâna trecută a apărut un aviz scurt despre aceea, că o parte însemnată dintre comercianţii şi industriaşii din Deva, sub denumirea ABC, pornesc o acţiune avantajoasă de vânzare, şi de atunci prin afişe şi reclame de Cinema, adesea întâlnim denumirea ABC. Ne-am interesat de chestiune şi am cercetat conducerea ca să aflăm că de fapt ce însemnează acest ABC? Am primit următoarele desluşiri: Comercianţii şi industriaşii din jurul ABC-ului, la fiecare cumpărător care cumpără de la ei în numerar cel puţin în valoare de 25 lei, primesc de la ei în valoare de 3 procente după suma plătită mărci ABC, iar contra acestor mărci primesc de la Centrala ABC cadouri în obiecte valo­roase în mod gratuit. Obiectele vor fi expuse în galantarul prăvăliei Fraţii Hirsch. Conducerea prezentându-ne obiectele, într-adevăr ne-a surprins bogatul şi preţiosul acestora. După cum ne-am informat, biroul ABC este mult mai avantajos ca celelalte instituţiuni asemănătoare (…), obiectele sunt în permanenţă expuse şi obiectul ales se eliberează clientului contra mărcilor în prezentare. Este avantajos pentru cumpărători şi din motivul că ABC a strâns în jurul său nu numai comercianţii, ci şi toate breslele de industriaşi, împrejurare care uşurează mult publicului adunarea mărcilor. Se observă un mare interes faţă de ABC, aşa încât în scurt timp îşi va extinde activitatea în întreg judeţul”. În aceeaşi ediţie este publicată şi reclama la acest ingenios sistem comercial: „Cumpăraţi numai în prăvăliile unde vedeţi afişat pe uşă şi vitrină acest semn (…)”. Semnul pus pe prăvăliile devene care participă la acest sistem comercial este un triunghi, în interiorul căruia este semnul exclamării, !, şi literele ABC.

Pentru a preîntâmpina posibilele disfuncţionalităţi ale sistemului, la 18 mai, Biroul central „A.B.C.” apelează la seriozitatea comercianţilor şi la vigilenţa cumpărătorilor: „Conducerea A.B.C. (Fraţii Hirsch, magazin de manufactură Deva), aduce la cunoştinţă şi pe această cale onor. Public cumpărător, că toţi comercianţii grupaţi în asociaţia ABC sunt obligaţi a preda fiecărui cumpărător, în raport cu valoarea târguielii, timbre ABC. În legătură cu această dispoziţiune, rugăm onoratul Public ca în eventualele cazuri de reclamaţiuni să binevoiască a se adresa conducerii asociaţiei, care va da orice lămurire ce i se cer”.
După puţin timp, a încetat reclama în „Poporul”. Semn că sistemul ABC nu a rezistat prea mult. Însă, peste ani şi ani, sistemul Fraţilor Hirsch este reluat de comercianţi. Aşa se face că în 2017, la ora scrierii acestei cărţi, suntem contemporani cu acest sistem. Care, dacă ar mai fi trăit Fraţii Hirsch, s-ar fi numit XYZ….         

Motocicleta „Diamant”…

Un anume P. Mihuţ organizează pentru ziua de 2 iulie 1933 o tombolă dotată cu un premiu consistent, ce n-a văzut până atunci Deva: o motocicletă „Diamant”. Din păcate, tombola nu are succesul scontat. Astfel, P. Mihuţ este nevoit să avizeze poporul (chiar în… „Poporul”) să-şi ia gândul de la tombolă (şi implicit de la motocicletă):
„Se aduce la cunoştinţă celor interesaţi că tragerea la sorţi a Motocicletei Diamant care a fost fixată pe 2 Iulie a. curent nu s-a putut ţinea din motivul că nu s-a vândut decât 120 bilete din cele 800, aşa că parte din valoarea biletelor am restituit-o personal.
În interesul bunului mers şi pentru evitarea eventualelor reclamaţiuni ce s-ar ivi din această cauză, rog pe toţi acei domni, care au cumpărat bilete şi nu li s-a restituit contra-valoarea, să se adreseze în Deva, strada. Gh. Lazăr, No. 7, pentru  a-şi primi bani, până la data de 15 Octomvrie 1933, de la care dată nu-mi însumezi nici o răspundere pe mai departe”.
Din păcate nu avem cum să ştim de ce pentru o tombolă anunţată la 2 iulie, organizatorul P. Mihuţ reacţionează tocmai în octombrie. Poate până atunci să se fi folosit de banii strânşi din vânzarea a 120 de bilete la tombolă?... O variantă de lucru…

„Reclamă isteaţă”

Sub acest titlu, „Solia Dreptăţii” povesteşte un tertip publicitar de pe meleaguri austriece: „La Viena a venit din Berlin o muzică să concerteze. Cu câteva zile înainte a apărut deodată în ziare o ştire, că o văduvă tânără şi bogată doreşte să facă cunoştinţă cu un domn, spre a lega împreună prietinie. La acest anunţ s-au înştiinţat mai bine de 200 de tineri, trimiţând fiecare răspuns la ziarul respectiv. După aceasta s-a trezit fiecare cu o scrisoare de la văduva aceea tânără şi bogată prin care domnul era încunoştinţat că va fi aşteptat la concertul muzicei din Bremen, doamna aflându-se la acel concert în rândul prim al scaunelor cu un buchet alb în mână. Astfel toţi tinerii au alergat la acel concert. A fost o adevărată bătaie pentru locurile dintâi. Şi astfel s-au văzut adunaţi la un loc mai mult de 200 de tineri chipeşi din Viena, dornici fiecare să câştige pentru ei pe văduva bogată. Ea însă nu s-a arătat nicăieri. Unul, supărat, a scos atunci scrisoarea s-o mai cetească odată, să vadă că nu cumva s-a înşelat. Vecinul, văzându-l, s-a mirat că şi el are o scrisoare la fel. S-au întrebat şi s-au lămurit. În urmă s-a văzut că ei au fost cu toţii jertfa unei reclame f. isteţe pentru a fi aduşi la concert, făcând astfel ca biletele să fie cumpărate. Sfârşitul a fost, că lumea s-a supărat foc pe muzicanţii din Berlin şi i-a fluierat şi huiduit. Poliţia din Viena face astăzi cercetări pentru a afla pe vinovaţi”.
Ţinând cont că varianta în limba română a „reclamei isteţe” vede lumina tiparului în ianuarie 1929, este posibil ca aceasta să fi fost o poveste de iarnă a „Soliei Dreptăţii”…

Întrebări cu un singur răspuns

„Atenţiune! Atenţiune”. Aşa începe o reclamă din „Solia Dreptăţii”, publicată în aprilie 1926. Până aici, nimic deosebit, şi alte reclame atrag la fel clientul… După atenţionare, urmează potop de întrebări:
„CARE ESTE hotelul, restaurantul şi cafeneaua din cel mai frecvent loc din Orăştie?
UNDE ÎŞI DAU întâlnire toţi voiajorii comerciali din ţară?
UNDE SUNT aranjate din nou 22 camere curate, fără insecte, pentru primirea oaspeţilor?
UNDE SE CAPĂTĂ mâncări bune şi gustoase, vinuri ardelene şi renumita bere Czel, de Cluj?
URSUS şi HERCULES, desfundată proaspăt în fiecare zi!
UNDE SE POATE abona ieftin dejun, prânz şi cină?
UNDE CÂNTĂ în toată seara taraful cel mai bun Pişta Vilmoş, cu plăcutul şi vestitul lui celist?
UNDE SE ŢIN banchete, cununii, reprezentaţiuni şi altele?
UNDE SE AFLĂ omul servit după calapodul oraşelor mari?
UNDE DESCIND cei din jurul oraşului cu trăsurile şi căruţe?
UNDE ARE să tragă tot Românul?
UNDE? UNDE? UNDE?”
Bineînţeles că toate întrebările enumerate sunt tot atâtea… afirmaţii publicitare, fiecare întrebare este enunţul unei oferte din… marea ofertă, o invitaţie pentru toate lumea (de la voiajori la căruţaşi), un îndemn la cazare, mâncare, băutură, taraf…   
Bineînţeles, toate interogaţiile reprezintă un joc publicitar, având un singur răspuns: Hotel „Central”. Care încadrează reclama. Şi onorează factura la ziar…
(va urma)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter