11.02.2019,  18:05:57 | 0 comentarii | 460 vizualizari
Scurtă călătorie în Ungaria şi Ardeal în primăvara anului 1862 (I)
de Ziarul Vaii Jiului

Valea Jiului • Vulcan şi Pasul Vulcan • Cele două râuri şi traseul lor prin munţi • Zăcământul de aur şi zăcământul de cărbune • Văile învecinate Jiului

O vale încântătoare şi interesantă - sau, mai bine zis, un sistem de văi - este cea a Jiului. Este formată din două braţe total separate; unul care vine dinspre nord, dintr-un ţinut stabilit demult ca aparţinând Ungariei, numit Jiul Maghiar; celălalt venind dinspre Vest, prin zona de graniţă dintre Valahia şi Ungaria, adesea sub ocupaţie turcească, şi denumit Jiul Valah.
Cele două cursuri au aproximativ aceeaşi mărime; iar după ce fac joncţiunea la extremitatea sud-estică a unui bazin muntos triunghiular, curg împreună printr-o trecătoare foarte îngustă, romantică şi aproape inaccesibilă în Valahia, aproape în linie dreaptă spre sud, în Dunăre, mai jos de Craiova. Jiul este cel mai puţin însemnat dintre cele două râuri (Oltul, sau Alutus, fiind cel de-al doilea) care străbat Carpaţii Meridionali, ambele curgând de-a lungul unor văi care traversează lanţul muntos la unghiuri drepte. Deşi mai mic, Jiul nu este nicidecum neînsemnat, chiar şi atunci când iese de pe teritoriul Ungariei; şi este un râu mare când scaldă câmpiile Valahiei.

Invaziile turcilor
Denumirea „Jiu” este o modificare a termenului latinesc Julia, iar semnificaţia sa, provenind de la numele împărătesei romane omonime, este lesne de înţeles. Se pronunţă Jil. Deşi, cu toate că, acest râu ne poartă înapoi în timp, prin denumirea sa, în perioada Imperiului Roman, este suficient să priveşti la o perioadă mult mai apropiată celei în care trăim, pentru a descoperi aspecte extrem de interesante în privinţa sa.
S-a scurs mai puţin de un secol de când turcii, mergând în marş în amontele Jiului, şi-au stabilit tabăra în această vale. Dar atunci Semiluna a fluturat pentru ultima oară peste aceste meleaguri creştine. Turcii au intrat în vale prin Pasul Vulcan şi s-au stabilit pe dealurile de pe latura nordică. 
Fortificaţiile de pământ ce înconjoară această ultimă tabără turcească încă există şi porumbul flutură în vânt peste redutele părăsite, unde musulmanii - atunci, pe atât de orientali prin port şi comportament pe cât sunt astăzi prin simţăminte - deţineau un loc fruntaş printre Puterile Europene şi ameninţau să răstoarne imperiul Austriac.
Prin împrejurimi nu s-a dat vreo bătălie mai însemnată, nici nu există vreo consemnare a prejudiciului cauzat. Prezenţa unei armate ostile este, cu toate acestea, un rău prea serios pentru a fi dat uitării cu uşurinţă; iar chiar aspectul modern vizibil în toate clădirile vorbeşte destul de răspicat despre lipsa unei populaţii stabilite şi statornicite. Dar, în afară de fortificaţiile de pământ, există şi alte semne ale vecinătăţii turcilor. 

Carantină la Vulcan
La poalele Pasului Vulcan şi în apropiere de satul Vulcan, dar pe cealaltă parte a râului, se găseşte un ansamblu de clădiri părăginite  odinioară o colonie de leproşi. Aici călătorii ghinionişti care poate au plecat de acasă, din vreun oraş al Ţării Româneşti, perfect sănătoşi - care poate nici măcar nu au auzit de o molimă ce făcea ravagii în Turcia -, erau închişi la înghesuială cu alţii şi aproape otrăviţi timp de două sau trei săptămâni, uneori mai mult, în funcţie de caz; aceştia erau expuşi pericolelor, mai curând din cauza asociaţilor lor decât din cea a unei predispoziţii.
Oamenii erau eliberaţi atunci când era mai probabil că vor muri de tifos decât din cauza vreunei alte boli contagioase. 
Regulile de carantină, totuşi, dăinuie încă şi în cazul vreunei epidemii grave în estul Europei, aceste colibe melancolice vor fi, poate, încă o dată, date în folosinţă. Cu adevărat nefericită ar fi soarta călătorilor condamnaţi la aşa ceva, deşi aerul de munte se poate dovedi un inamic puternic chiar şi pentru vaporii infecţioşi născuţi în câmpiile şi mlaştinile estice. Mărturisesc că nu aş putea trece de aceste colibe fără un fior, cauzat, poate, atât de propria mea experienţă într-o colonie de leproşi, cât şi doar de simpla compasiune pentru vecinii mei.
Valea Jiului are mai multe sate, distribuite mai ales în apropierea râului, atât pe braţul ungar cât şi pe cel valah. Cea mai mare parte a văii este vizibilă cel mai bine de pe înălţimile părţii nordice; şi puţine peisaje similare sunt mai năucitoare. Parângul în Est şi Retezatul spre Vest, închisă în râul valah şi, conectaţi de o impunătoare linie de munţi intermediari, atât la nord cât şi la sud de râu. Cei doi versanţi înalţi erau acoperiţi cu un strat gros de zăpadă în luna mai şi se estimează că îşi vor păstra acoperământul dalb până în luna august. Sunt, într-adevăr, munţi semeţi şi merită mai multă atenţie din partea turiştilor decât au primit vreodată. 

Originea denumirii Vulcan
Vulcan este capitala Văii Jiului. Când, de ce şi de cine a fost botezat nu am reuşit să aflu, în ciuda eforturilor intense depuse. Cu siguranţă, nu este vulcanic, pentru că toate rocile din zonă sunt conglomerate, roci sedimentare şi lut; şi, deşi, înapoia sa se înalţă munţi semeţi, având în structură materie stratificată şi, mai departe, granit. Nu are însă legătură cu fierul, întrucât marii zei ai fierarilor latini ar fi trebuit să se deplaseze atât de departe pentru materia brută, încât cu greu s-ar fi stabilit aici în lipsa unor factori propice desfăşurării acestei meserii. Ajunge să spunem că denumirea este aceasta şi satul este mult mai decent decât s-ar aştepta cineva într-o asemenea zonă. Este un sat de graniţă amplasat la poalele Pasului Vulcan ce duce în Valahia şi este centrul administrativ al ţinutului. 
Printre vastele păduri virgine de dincolo de Jiul există un ţinut destul de sălbatic. Într-adevăr, nu prea umblate pentru că, în timpurile de demult, romanii şi, după amintirile persoanelor în viaţă, turcii au năvălit cu oameni şi echipamente de război şi s-au baricadat în fortificaţii care şi astăzi arată la fel de proaspete  ca şi când ar fi fost construite cu nu mai mult de zece ani în urmă.

Sălbaticii chiriaşi ai pădurii
Sunt multe semnele ocupaţiei turce în toate districtele adiacente. Pe dealul din partea opusă satului Vulcan, aproape de vechea colonie de leproşi, despre care am făcut referire, şi nu departe de redute, se află câteva dintre satele lor. Deşi cartierul este vechi, şi dezvoltarea/ civilizarea nu a început în timpurile moderne, nu prea sunt case ori colibe de vreun fel care să aibă o vechime mai mare de jumătate de secol. Fie că privim acest aspect drept o dovadă a distrugerii tuturor lucrurilor existente de către armatele invadatoare, fie ca dovadă a faptului că Valea a fost la acea vreme părăsită şi doar de atunci încoace locuită, este cert că niciuna dintre casele şi celelalte construcţii ce sunt acum locuite nu arată semnele decât ale câtorva ierni. De aceea, interesul pentru acest ţinut se limitează, în principal, la caracteristicile fizice şi la locuitorii ei de toate felurile.
O vizită în pădurea din spatele satului Vulcan ar fi o delectare pentru un sportiv conştiincios. Marele urs brun este atât de întâlnit, încât caii sunt adesea atacaţi de el. În mijlocul lunii mai, în timpul vizitei mele, cu toate că sezonul era destul de înaintat şi hrana proaspătă abundentă, într-o dimineaţă am fost anunţaţi că, pe timpul nopţii, un cal a fost atacat şi rănit grav.
Aceşti urşi sunt extrem de puternici şi înşelători şi nu se sperie uşor. Lynx-ul (râsul) este, de asemenea, întâlnit adesea.
Au fost ucise animale puţin inferioare leopardului în mărime şi ferocitate -  animale magnifice, mai plăcut a fi văzute în muzeu decât noaptea în pădure, neînarmat.
Multe alte animale de pradă nu numai că îţi ies în cale, dar sunt foarte numeroase în vastele păduri şi în sălbăticia aproape neatinsă de om din această partea a Carpaţilor. Lupii, în număr incredibil de ridicat, coboară în haită chiar şi vara. 
Traducere de Ivona BERCEANU
(Capitolul IV, „A short trip in Hungary and Transilvanya in the spring of 1862”, profesor D.T. Ansted, London, printed by Woodfall and Kinder, Angel Court, Skinner Stree)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

Licitații

* * *








* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter