Un fleac: îl dizolvăm!

Consilierilor PDL din Vulcan le stă în posibilităţi să provoace dizolvarea Consiliului Local. Cum? Foarte simplu! Nu trebuie decât să lipsească de la şedinţe timp de două luni. Pentru ca o şedinţă să se poată desfăşura este nevoie de prezenţa a cel puţin 10 din cei 19 consilieri în funcţie. Legea prevede posibilitatea dizolvării de drept a Consiliului Local dacă acesta nu se întruneşte timp de două luni. 

Calculul PDL Vulcan este simplu şi se bazează, complet eronat, pe două aspecte: convingerea că oamenii sunt prea ocupaţi cu grija zilei de mâine, cu lupta pentru găsirea sau păstrarea unui loc de muncă, pentru a mai fi atenţi la aceste detalii sau pun prea puţin preţ pe ele; perspectiva unei campanii mediatice foarte agresive şi costisitoare (asta ar fi ultima lor problemă) de promovare a propriei imagini dusă simultan cu alta, de desfiinţare/demolare a opozanţilor politici. 

 

Scurt exerciţiu de educaţie civică. De gimnaziu.

Aţi recunoscut, sunt convins, o reţetă întâlnită la toate dictaturile: oameni disperaţi, cultul personalităţii, eliminarea adversarilor politici. W. Wilson, preşedinte SUA şi laureat al premiului Nobel, spunea că „democraţia nu este atât o formă de guvernare, cât un set de principii”.  Abaterea de la aceste principii, ignorarea sau încălcarea lor duce la dictatură. Chiar dacă are pretenţii de politician versat, doamna Angela Stoica dovedeşte o dureroasă necunoaştere a acestora, deşi principiile democraţiei sunt material de studiu la orele de „Educaţie civică” din gimnaziu. Iată de ce trebuie să-i explicăm foarte repede (visează - Doamne fereşte! - la funcţia de subprefect, de pe care ar trebui să analizeze tocmai activitatea consiliilor locale) motivele pentru care este mai bine că o localitate este condusă de un consiliu şi nu de un primar. Adică, de ce e mai bine în democraţie decât în dictatură: pentru că, indiscutabil, gândirea colectivă este superioară celei individuale. Cu alte cuvinte, mai mulţi oameni gândesc mai bine decât unul, indiferent cât ar fi el de primar pentru că: diversitatea viziunilor, intereselor, dorinţelor dintr-o comunitate se abordează unitar, deschis, la aceeaşi masă, respectându-se dreptul la opinie diferită; toţi oamenii dintr-o comunitate au dreptul, chiar şi prin reprezentanţi, să participe la luarea deciziilor; există un control mai eficient asupra actului de administraţie publică, asupra modului de cheltuire a fondurilor publice, ceea ce îi deran­jează doar pe cei care au ceva de ascuns. Bineînţeles, democraţia costă. Este mai scumpă decât dictatura. Costă, spre exemplu, bani. Pentru alegeri o dată la 4 ani. Costă, de asemenea, timp. Deciziile se iau mai greu în grup decât de unul singur. Numai că, în dictatură, costurile se plătesc în vieţi sau în destine. Prin umilinţă, teamă şi opresiune. De ce e mai bine în democraţie decât în dictatură? Este greu de explicat un lucru atât de simplu. Este ca şi cum ai explica înţelesul expresiei: „Decât sărac şi bolnav, mai bine bogat şi sănătos!”.

 

Tinereţea e o trufie, rareori o valoare! (Marin Preda - Cel mai iubit dintre pământeni)

În urmă cu ceva timp, un prieten pe care zilele „pseudo-revoluţiei” din decembrie 1989  l-au găsit în postura de soldat al armatei române îmi spunea că memoria îi va fi chinuită toată viaţa de imaginea camarazilor din unitatea lui care au murit atunci în jurul său răpuşi de gloanţe, de imaginea sângelui tânăr pe zăpadă. S-a murit atunci pentru libertatea şi demnitatea noastră. Vă mai amintiţi cât de vârtos şi cu câtă speran­ţă ne-am scuturat atunci de dictatură? Vă mai amintiţi cu ce entuziasm descopeream, atunci, drepturi utopice într-o dictatură, dar elementare într-o democraţie? Pare de necrezut, dar iată, azi, un politician care nu avea vârsta majoratului în 1989 atacă în modul cel mai inconştient o instituţie de prim rang a democraţiei. Totuşi, să mai stabilim ceva: sunt de acord ca oricare dintre consilierii locali să fie analizat şi, eventual, pus la stâlpul infamiei pentru modul în care şi-a onorat mandatul primit! Pentru orice aspect care ar dezamăgi pe cei care l-au trimis, cu votul lor, în forul suprem al urbei. Pentru incompetenţă, pentru corupţie, pentru dezinteres, pentru minciu­nă etc. Repet: oricare dintre consilierii locali. Dar nu instituţia Consiliului Local! Sigur că unii au dreptate să se întrebe ce-i cu disperarea asta? Tot simplu: decât să-şi asume cel mai mic risc de a-şi pierde postul, Angela preferă să dizolve consiliul. Mai ales că nu trebuie să facă mare lucru pentru asta: doar să-i oblige pe consilierii PDL să lipsească de la şedinţa viitoare. Vă invit să fiţi de acord cu mine că refuzarea dreptului de a fi reprezentaţi ar fi o insultă prea gravă la adresa locuitorilor din Vulcan care au votat altceva decât PDL în 2008. Cineva trebuie să o aducă pe Angela cu picioarele - din aer - pe pământ. Integraţi-o, domnilor de la PDL, într-un program intensiv de alfabetizare politică! Intensiv, zic, pentru că nu mai este timp! Vin alegerile şi s-ar putea să fiţi uimiţi cât preţ pun, încă, românii pe valorile democraţiei. Nu-i subestimaţi. Ştiu şi ei că în absenţa democraţiei libertatea este doar o iluzie.

17.11.2011

Dorel Şchiopu