26.02.2019,  18:39:30 | 0 comentarii | 251 vizualizari
Cronica meseriaşilor şi negustorilor / Viaţa din spatele reclamelor (I)
de Marian BOBOC

Gheaţă pentru fabrici
Gheaţa din Valea Jiului a reprezentat nu doar o sursă de venit pentru negustorii care exploatau această resursă naturală, devenită marfă căutată în lunile călduroase, ci şi o preocupare sanitară a adminis­traţiei locale.
La 21 februarie 1921 Primăria Petroşani îl atenţionează pe medicul de circumscripţie despre situaţia gheţii din bălţile Livezeni, exploatată de negustorul Schäffer: „(...) Bine­voiţi a lua la cunoştinţă că mai multe plângeri a venit primăriei, din motivul acela că Dl. Schäffer şi ortacii au transportat ghiaţa din bălţile ce sunt pe câmpul Livezenilor, în care bălţi din partea oficiilor barometrice s-au trans­por­tat murdăriile din latrine. Vă rog binevoiţi a constata că acele bălţi din care sau transportat ghiaţa sunt curate adecă apa este limpede şi neinfectată prin murdării, ca ghiaţa adusă în gheţării să nu conţină microbi periculoşi pentru (...) în timp de vară”. 
O cerere adresată, la 25 ianuarie, primarului Petroşa­niu­lui de Adolf Muller confir­mă faptul că gheaţa reprezenta o marfă vandabilă şi în 1933, dar care necesita o autorizaţie din partea primăriei, care, după cum aţi citit mai înainte, gestiona alimentarea cu apă a oraşului: “Domnule Primar/ Subsemnatul Muller Adolf domiciliat în comuna Petrila-Lonea cu tot respectul Vă rog să binevoiţi a-mi da cuve­nita autorizaţie, ca să pot folosi apa din conducta comunei Petroşani pentru fabricarea de gheaţă, care gheaţă se va folosi în marea majoritate de comună neavând comuna gheţari (sic!)!”.
La 27 ianuarie, Comisia interimară a comu­nei urbane Petroşani pune în discuţie cererea lui Adolf Muller. După citirea cererii, secretarul primăriei comunică faptul că „mecanicul conductei de apă nu a obiecţionat nimica contra aprobării cererii din motivul că este apă suficientă şi nu se va folosi o cantitate mai mare de apă”. Prin urmare, membrii  comisiei interimare hotărăsc: „în unani­mitate eliberarea autorizaţiei pentru folosinţa apei la fabricarea de gheaţă, pe lângă plata sumei ce se va stabili de secţia financiară”. La 31 martie 1933, se stabileşte că fabricantul de gheaţă Muller va consuma 100 de metri cubi de apă şi va plăti 800 lei. Deci, în 1933 metrul cub de apă costa doar 8 lei! De reţinut...

Chetă pentru poliţişti
La 4 ianuarie 1922 Sfatul Negustoresc hotărăşte o colectă în folosul sergenţilor de stradă. „Graiul muncitorimei consideră că Poliţia Petroşani este foarte activă: „După isprăvile pe care le-am văzut săvârşite de această instituţie de Stat, slab plătită, ne bucurăm de omenescul decis, şi îi dorim reuşită deplină”. De aceea poliţiştii merită gratitudinea şi sprijinul societăţii: „După gloria faptei, să urmeze gloria răsplătirii”.

Ateliere în beznă
Una dintre firmele cu reclamă la ziar a fost Uzina electrică Petroşani, situată chiar la ieşirea din Petroşani spre Deva. „Gazeta Jiului” din 8 ianuarie 1922 comentează mai multe pene de electricitate întâmplate la începutul anului 1922: „Uzina electrică. În vreo câteva seri, nu ştim cine anume s-a amuzat ceasuri întregi cu stingerea şi aprinderea becurilor electrice din casele noastre. Lăsând la o parte că în multe locuri a fost stânjenită munca de atelier, credem că iluminaţia unei comune nu poate fi jucărie în mâna copiilor, în mâna oamenilor mari şi cu atât mai puţin”.

Negustori buni şi cu suflet mare 
La serbarea Pomului de Crăciun a anului 1922 organizată la şcoala primară de stat de sus din Petroşani, elevii săraci au fost cadorisiţi cu vestminte de iarnă şi încălţăminte. În afara societăţii miniere Petroşani care a donat 2.000 de lei, şi doi negustori petroşeneni au dovedit că au suflet mare: Pasztor (proprietarul magazinului de ghete Hungaria, a dăruit două perechi de ghete) şi Hercz (proprietarul prăvăliei La Barza).
Şi în 1923, negustorii şi meseriaşii petroşeneni pun sub Pomul de Crăciun al Şcolii primare de stat „Dr. P. Şpan” din Colonia de jos (actuala Şcoală generală nr. 2) vestminte pentru 55 de elevi şi prăjituri pentru toţi elevii. Mai concret, cadourile au constat în: 17 perechi de ghete, 10 costume pentru băieţi, material pentru 14 costume de fete şi 4 basmale. Dintre donatori amintim câteva firme, comercianţi şi meseriaşi: Cassa de Păstrare, Uzina Electrică, maior-aviator Peneş, F. Klüger, Banca „Ardeleana”, A. Löwy, Emil Pop, fraţii Klein, Târguliţă, Grausam, Heinczinger, B. Horvath, Federala Jiul, N. Vancu, E. Schwalb, O. Biber, „Transilvania”, I. Krausz, H. Hermann, S. Hirsch, Hammer, Martina, Pasztor, Jiul Cultural.
Şi meseriaşii lupenenii sunt oameni sensibili la necazul altora. Cu o săptămână înainte de sărbătorile pascale, celebrate în 1923 la 8 aprilie, meseriaşii lupeneni aranjează o petrecere în folosul copiilor săraci. Participanţii îşi dovedesc generozitatea, astfel că, după deducerea cheltuielilor de organizare, rezultă un venit curat de 2.642 lei, bani care sunt depuşi spre păstrare la Primăria Lupeni. Cel mai puţin a donat Alexandru Szilagyi - 5 lei, lista fiind deschisă de 4 domni lupeneni care au donat fiecare câte 100 lei. Dar iată întreaga listă a suprasolvirilor: „Nicu Lazăr, Ştefan Kelemen, Dr. Friedric Filts, Iosif Gyorgy, Emanuil Kocsis, Dionisiu Socol şi Ştefan Csakşani câte 100 Lei, N. Spriczer - 70 Lei, Teodor Rusu, Ioan Farkaş şi Ioan Corpadia câte 60 Lei, Victor Kolarini, Ladislau Szabo, Ştefan Szoke şi Ştefan Benczeparoch rom. cat. câte 50 Lei, Nicu Niciu, Iosif Babici, Alexandru Cuc, Iacob Zendea, Albert Vach, Ştefan Slavici, Vilhelm Csobanszki şi Ladislau Schweitzer câte 40 Lei, Gavrilă Dan, Paul Slavici II, Iosif Pocorny, Alexandru Salai, Leon Silberstein I., Nicu Vuia, Herman Reszler, Alexandru Molnar şi Iosif Cziller câte 30 Lei, Iosif Klemencz, Nicu Baciu, Emil Pogani, Alex Benko, Iosif Folker, Augustin Gunzel, Carol Graf II, Geza Babici, Hugo Schaffer, Anton Babici, Alex Vitan, Hugo Benini, Franc Buchmann, Frantesi Hering şi Zoltan Tarcsafalvi câte 20 Lei, Mihai Csontos, Francisc Rebendici, Menhar Perneszki, Friedrich Dorca, N. Varga, Alex Szabo, Armin Czimenti, Anton Remzso, Anton Kato, Visalon Cotcsel, Ioan Papp, Carol Satoszki, Iacob Daradici, Mihai Aradan, Dezso Aradan, N. Hartapeţ, Andrei Simon, Leorenţiu Balogh, Nicolae Haut, Iacob, Taborszki, Ştefan Szoke, Arpad Salamon, Ioan Berinde, Ioan Lankaf, Anton Bradi, Iosif Gedeon, Ioan  Balogh, Ştefan Sreiner, Mihai Acs, Ştefan Nehfor şi Ştefan Dreguş câte 10 Lei şi Alex Szilagyi - 5 Lei”.
În preajma sărbătorii Crăciunului, industriaşul Ion Farkaş, casierul Corporaţiei industriaşilor din Petroşani, şi-a „dat în scop de binefacere întregul său onorariu primit în 1928 de la numita instituţie, în sumă de Lei 6.000”. Suma donată a fost împărţită astfel în Petroşani: câte 1.000 de lei pentru bolnavii din spital, pentru muncitorii fără lucru şi pentru ucenici; câte 500 lei - bisericilor ortodoxe şi romano-catolice; câte 400 lei - bisericilor greco-catolice, reformate, unitare, evanghelice, evreieşti.
La 28 august 1935, „Avântul” consemnează o „Faptă bună”: „Domnul Petre Popescu, de fel din comuna Livadia (Hunedoara), încasator al primăriei pe piaţa Petroşani, a colectat suma de 1.050 lei de la comercianţii de pe piaţă spre a veni în ajutorul unui copil de ţăran din Arcani (Gorj), cu numele de Ion Raşoveanu, căruia i-a murit calul de o boală fulgerătoare, pe când se găsea în oraşul nostru cu zarzavat şi alimente pentru vânzare. Am văzut în această faptă, pe lângă bunătatea sufletului naţiei noastre, şi frăţietatea cea mai firească şi cea mai adevărată în care trăieşte şi este primit românul din Gorj de către vecinul său, românul din Hunedoara”. 

Naşterea oraşului Petroşani. Cererea negustorilor, bancherilor, meseriaşii 
La 9 august 1923 reprezentanţa comunală a Petroşaniului este convocată în şedinţă extraordinară. O şedinţă istorică, am putea spune, din moment ce reprezentanţa trebuie „să se rostească” asupra următoarei cereri redactate de deputatul Gheorghe Tătărăscu şi semnată de societăţile Petroşani, Jiul Cultural, Casa de Păstrare, de reprezentanţii tuturor breslelor şi de fruntaşii vieţii comerciale petroşenene:
„Subsemnaţii, contribuabili ai comunei Petroşeni, reprezentând mai mult decât jumătate din totalitatea contribuţiilor acestei comune, cu onoare vă rugăm să binevoiţi a face demersurile cuvenite pentru transformarea comunei noastre în comună urbană.   
Numărul locuitorilor comunei, care întrece pe acela al oraşului de reşedinţă al judeţului şi care sporeşte în fiecare zi, dezvoltarea sa industrială şi economică, care o face unul dintre centrele mari ale ţării întregi, precum şi gradul de propăşire culturală, la care a ajuns prin înrâurirea ce o exercită liceul local şi tot atâtea şcoli şi aşezăminte de cultură, ce s-au creat în ultimii ani, reclamă, toate, o nouă organizare şi o nouă viaţă administrativă, pe care nu le poate da decât transformarea comunei Petroşeni în oraş.
De aceea, în conformitate cu Legea comunală din 1886, Art. XXII paragraf 151, punct a, vă rugăm să binevoiţi a lua în considerare cererea noastră şi să faceţi demersurile legale spre rezolvirea ei”.
În cuvântul său, dr. Romulus Mioc, membru al reprezentanţei comunale, „a motivat pe larg temeinicia cererii făcute şi arată însemnătatea hotărârii ce urmează a fi luată de reprezentanţa comunală, rugând-o să adopte punctul de vedere al contribuabililor”. Latura juridică a cererii este lămurită de dr. Boeriu. 
Reprezentanţa comunală votează în unanimitate, hotărând trimiterea cererii la Prefectura Hunedoara, pentru îndeplinirea formalităţilor legale.

Societatea Funcţionarilor Comerciali
În pădurea de societăţi şi asociaţii din Valea Jiului, în după amiaza zilei de 24 februarie 1924, mai răsare una. La Cafeneaua „Minta” din Petroşani se întâlnesc funcţionarii comerciali. În afara discuţiilor pe marginea respectării Legii repausului duminical, cei prezenţi pun bazele Societăţii Funcţionarilor Comerciali - filiala Petroşani, alegându-l, cu unanimitate de voturi, ca preşedinte pe D.G. Andreescu. Se formează o delegaţie de 5 funcţionari comerciali, care e împuternicită să trateze aplicarea Legii repausului duminical cu Ion. P. Ioan (directorul Consumului Muncitoresc din Valea Jiului) şi cu Emil Pop (preşedintele Sfatului Negustoresc).
De-abia peste 7 luni, la sfârşitul lunii august, Consiliul oraşului Petroşani a decis introducerea integrală a repausului duminical. Astfel, de la 1 septembrie, prăvăliile şi bazarele de pe piaţă vor fi închise în toată Valea Jiului de sâmbătă seara (vara - de la orele 19,30; iarna - de la 19), până luni dimineaţa la ora 7. Brutarii, măcelarii şi frizerii vor putea presta mai mult, până duminică la orele 10. La fel şi bodegile, care mai au permisiunea să deschidă duminica după amiaza între orele 5-7. În schimb, chioşcurile de ziare, tutungeriile şi cofetăriile vor putea fi deschise toată ziua de duminică.
Dintre sărbătorile religioase şi naţionale vor avea regim de duminică, şi prin urmare se va respecta regimul repausului, următoarele: Anul Nou (Sf. Vasile, 1 ianuarie), Botezul Domnului (6 ianuarie), a doua zi de Paşti, Înălţarea Domnului (Ziua Eroilor), 10 Mai, Adormirea Maicii Domnului (15 august), Ziua I şi a II-a a Naşterii Domnului (25 şi 26 Dec.).
De reţinut că în 1924 vara era socotită de la 1 aprilie la 30 septembrie, iar iarna de la 1 octombrie până la 31 martie.
Peste un an, problema repaosului săptămânal este subiectul unei polemici în „Gazeta Jiului”. Care, la 4 octombrie 1925, scrie: „Tot mai sunt încă domni care nu înţeleg să respecte o lege intrată în vigoare de multă vreme (…). Dumineca trecută, când lumea ieşea de la biserică şi când nimic nu conturba sfânta linişte a unei dumineci solemne, şi un popor numeros gusta repaosul binefă­cător, în balconul casei lui Marcus Goldstein din strada principală, ca o stafie neaşteptată apare un zidar cu bidineaua şi începe a vărui pereţii acelei clădiri, sfidând dispoziţiile autorităţilor şi a publi­cului trecător”. La 5 octombrie, Goldstein se dezincriminează: „Subsemnatul aveam puţin de reparat la balconul casei din strada principală şi pentru aceasta am angajat un muncitor încă cu o săptămână înainte de întâmplarea publicată în gazeta D-Voastră. Nu i-am fixat ziua şi ora, când    să-mi facă acest lucru, dar în tot cazul cât mai repede. Lucrătorul, nu ştiu, intenţionat, ori din întâmplare, a ales să facă mica reparaţie tocmai Duminică dimineaţa. În acea vreme, eu eram dus de acasă şi la amiază, când m-am reîntors, aflând de cele întâmplate, am dezaprobat şi am protestat şi eu contra acestui lucru. Dar fapta nu se mai poate desface. Regret că s-a întâmplat astfel şi mărturisesc că a fost şi este departe de mine, chiar şi umbra gândului de a jigni sărbătorile statorite de lege, ori de a nu respecta dispoziţiunile autorităţilor locale”.
Repaosul duminical naşte şi polemici în presa Văii Jiului. La 1 Mai 1926 „Zsilvolgyi Napló” scrie că „în adunarea ce se va ţine duminică, 2 mai, comercianţii români din Valea Jiului care se adună la Reuniunea Peneş vor cere ministerului competent ca să schimbe opreliştea de până acum a vânzării alcoholului în dimi­neţile duminicilor - oh, Dumne­zeule, ce dorinţă de înălţare sufletească şi de conştienţă - şi să admită ca să se vândă băuturi spirtoase şi în decursul zilei de Duminică”. Cel amintit în arti­colul săptămânalului maghiar, Ştefan Peneş, este preşedintele Reuniunii comercianţilor, indus­triaşilor şi meseriaşilor români din Valea Jiului. În această calitate nu poate sta cu mâinile încrucişate la aşa afront şi răspunde în „Gazeta Jiului”: „În legătură cu aceste afirmaţiuni care privesc persoana mea, publicate fără ca să fiu întrebat, Vă declar că sunt nişte adevăruri scrise cu rea credinţă! Adevărul este următorul:  Reuniunea comercianţilor, industriaşilor şi meseriaşilor români din Valea Jiului constată că deşi cârciumarii de la sate, ca şi cei de la oraşe, sunt supuşi la contribuţii după aceiaşi cheie, celor de la oraşe le este permis să vândă beuturi spirtoase în după amiezile Duminecilor şi sărbătorilor, cât timp cârciumarilor de la sate le este interzisă vânzarea beuturilor. Fiind opreliştea aceasta o nedreptate pentru cârciumarii de la sate, Reuniunea va interveni la locurile de drept, ca pe viitor o astfel de dispoziţie să fie uniformă şi generală în întreaga ţară: ori este interzis atât la oraşe, cât şi la sate vânzarea de beuturi spirtoase în după amiezele duminicilor, ori va fi liberă vânzarea şi la sate asemenea ca la oraşe, precum este acum”. 
      
Casina meseriaşilor
La 16 ianuarie 1922, Corporaţiunea Meseriaşilor din Plasa Petroşani hotărăşte înfiinţarea unei casine (cerc cultural) la Petroşani. Scopul acestei instituţii este unul cât se poate de nobil: „educaţia şi dezvoltarea culturii tineretului meseriaş”. Nu doar membrii corporaţiunii pot participa la activitatea casinei, ci şi „toţi comercianţii şi calfele de meseriaşi şi comercianţi”, cu o condiţie. Achitarea unei taxe de înscriere de 10 lei şi a uneia de membri de 5 lei lunar.
Deschiderea oficială a Casinei meseriaşilor are loc la orele 16, la Restaurantul „Bristol”, în seara zilei de 26 februarie, la care participă 40 de meseriaşi. Fiind un eveniment important, participă şi I. Tocaciu, pretorul plăşii Petroşani.
Marian BOBOC (Din volumul ALFABETUL PUBLICITĂȚII ÎN VALEA JIULUI) 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 4 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter