03.03.2019,  11:34:30 | 0 comentarii | 229 vizualizari
Cronica meseriaşilor şi negustorilor / Viaţa din spatele reclamelor (IV)
de Marian BOBOC

Cum de la medicamente la pompe funebre nu este decât un pas, cronicarul „Avântului” comentează cu cinism şi publicitatea funerară: „Nu m-am putut împăca niciodată cu reclamele atât de mieroase ce le fac negustorii de cărăuşie în eternitate, din care unii sunt în stare să te asigure că-ţi lasă cel mai mare rabat în caz de… recidivă. Aşa că, pe cât mă pot abţine în viaţă, îl ocolesc cu multă precauţiune. Iată, însă, că fără voie am surprins şi o notă glumeaţă în textul convocatorului unei societăţi de înmormântare, pe care l-am citit într-un ziar arhicunoscut în Valea Jiului: MEMBRII CIMITIRULUI S.A.R. pe acţiuni pentru asigurări şi înmormântări din Lupeni SUNT INVITAŢI A SE ÎNTRUNI la adunarea generală ordinară etc. Ştiam până acum că membrii unui cimitir sunt respectivii din sicriu, de sub glie. Apoi că sunt întruniţi acolo pe veşnicia toată. În sfârşit, că oricât i-ar convoca cineva pe adormiţii întru Domnul, aceştia vor rămâne nepăsători şi reci. Cum dracu’ va reuşi On. Comitet să le aducă scheletele în biroul macabru al Cimitirului, e greu de închipuit. În orice caz, dacă se vor întrebuinţa mandate de aducere împotriva celor aliaţi în concediul nelimitat al morţii, autorii vor suferi rigorile legii pentru profanare de morminte”.    
Nu ştim cine se ascunde sub pseudonimul Ion Lainici, însă este un redactor cu simţ de observaţie la… purtător. Iată roadele culese în urma unei plimbări prin urbe, publicate în „Avântul” nr. 10/15 martie 1938:
„În Petroşani, în fiecare an, aceleaşi enorme, emanate de la aceleaşi firme şi scrise rău româneşte, anunţă des­faceri de mărfuri, şi publicul, acest binevoitor lesne de indus în eroare, se îmbulzeşte să cumpere mărfuri excepţional de… proaste cu preţuri care sfidează… obraznic orice concurenţă. Desfacerile totale aduc un câştig bun, fiindcă numai astfel se vând toate resturile de marfă, şi aceasta din cauză că negustorul necinstit n-a avut prevederea care se cere într-o atare întreprindere. Ce poate fi mai imoral decât o desfacere totală după care firma continuă să rămână neclintită la locul ei, nestânjenită de nimeni, sub numele unui aceleaşi oarecare negustor, cum de ex.: La Kipeş, La Gardul lui Dolfy etc. Această desfacere e curată obrăznicie, ca să nu zicem altfel!
xxx
Ce-ar fi dacă s-ar interzice cu desăvârşire firmele sau reclamele care sunt în violentă contradicţie cu estetica, cum de ex. pantalonii de Ştein ai domnului Gold, etalaţi indecent, ba chiar pe o pânză, încât îţi face impresia de orice, numai de reclamă, nu?!
xxx
Cetesc într-o vitrină un afiş care anunţă că o Reuniune oarecare dă un Bal Dansant. Nimic mai mult decât atât!
La altă vitrină: În seara aceasta pomana porcului. Considerând după afiş, crezusem c-a murit patronul…
xxx
Cutreierând oraşul, mai găseşti încă pe ziduri tăbliţe ca: Raktar-Utca, Malea-Utca, Kertez-Utca etc. Aceasta, după 20 ani, ca un refren al dulcei Serenade din trecut. Semnalăm toate acestea şi suntem siguri că autorităţile de resort îşi vor spune cuvântul aşa cum trebuie”. 

Ceva e putred în regatul calapoadelor şi cel pingelelor 
În 1922, dar şi mai încolo, Societatea minieră Petroşani, cel mai important agent comercial din estul Văii Jiului, avea prevăzuţi în organigrama sa şi pantofari. Aceştia se ocupau cu reparaţiile bocancilor muncitorilor societăţii. Până aici nici o problemă. Însă, domnii pantofari, în dorinţa suplimentării câştigurilor, mai prestau în timpul şi cu sculele şi materialele societăţii şi diferite reparaţii externe fişei de lucru. Mai pe şleau, ciubucăreau. Această ciubucăreală se făcea la scară mare, din moment ce îi afectează pe pantofarii comunei neangajaţi ai societăţii Petroşani. Prin intermediul Gazetei Jiului aceştia „roagă Direcţiunea Soc. Petroşani să nu permită în atelierele sale reparaturi de ghete pentru particulari, căci face imposibilă existenţa pantofarilor din loc. De altfel, pantofarii se obligă a face reparaturi la preţuri cele mai reduse. Sperăm că Direcţiunea minieră va ajunge la o înţelegere cu ei”.
Plângerea pantofarilor este citită şi de Corporaţiunea meseriaşilor, care se delimitează de aceasta, precizând că pantofarii în cauză nu sunt membrii săi. Cu toată atitudinea corporaţiei, se va dovedi că nu iese fum fără foc. O adresă a lui Ştefan Lugosi, directorul minelor Vulcan, publicată în presa locală, arată că ceva este putred în regatul calapoadelor şi pingelelor (desigur, nu pielea încălţărilor…) şi că pantofarii au avut dreptate în plângerea lor:
„D-lui Antonie Rotter, şef al secţiei alimentelor Vulcan,
Direcţiunea Minelor este informată aşa prin conştiinţa publică, precum şi prin plângerile din partea muncitorimei, că în atelierul pantofarilor societari se lucrează mai scump ca la meseriaşii externi. Pe lângă acestea, ne-am informat şi despre aceea că în atelierul sus amintit se lucrează nu numai pentru personalul societar, ci şi pentru persoane străine.
Motivul acesteia este că muncitorimea având la acest atelier favorul de avans, bucuroasă plăteşte un preţ mai înalt, numai ca să nu fie silită a achita în numerar.
Dovada, că maeştrii pantofari îşi fac un venit foarte considerabil, este împrejurarea că măeştrii susmenţionaţi figurează în scurt timp ca proprietari de căşi”.
Directorul Lugosi, văzând că nu este vorba de o ciubucăreală „de-o bere”, ci de ceva mult mai grav, ia următoarele măsuri „pentru sistarea acestei situaţii”:
„1. În atelierul pantofarilor societari se vor executa de azi înainte numai lucrări de reparare. În privinţa ghetelor noi, Consumul va decide.
2. Având în vedere că pantofarii societari beneficiază foarte mult din partea societăţii (…), ordonăm ca taxele tuturor lucrărilor la atelierul nostru să fie micşorate cu 20%.
3. În sensul acestui ordin, se reduce imediat efectivul pantofarilor cu 25% , mai târziu cu 25%, adică din colectivul pantofarilor vor fi aplicaţi numai atâţia de câţi va fi nevoie pentru persoane străine.
4. Este strict interzis a se lucra în atelierul societar pentru persoane străine”.  
De fapt, directorul Lugosi, pentru a reinstaura normalitate, taie în carne vie. Aşa cum taie pantofarii pielea încălţămintelor.

Petrecerea „împreunată” a meseriaşilor
În curtea Cinematografului „Apollo”, Corporaţiunea meseriaşilor de Petroşani organizează la 18 august 1922 o reuşită petrecere de vară. Petrecerea, „împreunată cu jocuri artificiale, confetti, serpentine şi întrecere de frumuseţe”. Preţul de intrare a fost 15 lei, iar suprasolvirile au fost donate Casinoului Meseriaşilor.   

Adunare Cooperativa „Munca”
Acţionarii cooperativei „Munca” participă, la 17 septembrie 1922, la adunarea generală extraordinară. Aceasta are loc la Petroşani, în localul „Kekkel” de pe strada Lungă.     

Nereguli negustoreşti în reprezentanţa comunală
În 1922, echivalentul consiliului local de astăzi era reprezentanţă comunală. Mai mereu, şedinţele reprezentanţei au înscrise pe ordinea de zi chestiuni referitoare la reglarea vieţii comerciale a Petroşaniului. O astfel de şedinţă are loc la 12 septembrie 1922. Din aceasta reţinem intervenţia lui Romulus Miocu, viitor primar al Petroşaniului şi prefect al judeţului Hunedoara, consemnată de „Gazeta Jiului”: „D-sa întreabă primăria, că de ce firma Klein Iosif este în restanţă de sute de mii Lei din dare şi nu este executată, dând astfel motiv şi altor contribuabili să nu-şi plătească impozitele prevăzute? Arată că primăria suferă pagube însemnate din cauza acestei acuze. În continuare acuză primăria că nu a executat decisurile anterioare ale reprezentanţei comunale, în ce priveşte încasarea chiriei pentru localurile arendate de Klein şi Löwy”. Miocu - care este preot greco-catolic şi, prin urmare, are şi un rol de menţinere a moralităţii în comunitate - întreabă: „De ce pe strada principală tot a doua casă este cârciumă, şi în acelaşi timp funcţionarii de stat nu au locuinţe şi localuri necesare pentru birou? Cine a eliberat atâtea certificate pentru brevetele de băuturi? Cere revizuirea acestora şi pe viitor să nu se mai dea curs acestor fel de cereri”. 

Cărţile înapoi, vă rugăm!
Negustorilor din zilele noastre le poate părea incredibil faptul că o organizaţie de breaslă, Sfatul negustoresc, avea în dotare o bibliotecă. Trebuie spus că în acele vremuri, nu doar Sfatul era dotat cu aşa ceva, ci majoritatea organizaţiilor culturale, profesionale, sindicale aveau biblioteci, prin lectură acestea urmăreau propăşirea culturală a membrilor lor. Că exista o strictă evidenţă a cărţilor o dovedeşte şi apelul conducerii Sfatului negustoresc lansat către membrii-cititori de a înapoia cărţile împrumutate de la fosta Casină maghiară (Petroszény Casino). Restituirea are şi un termen: 8 zile de la data anunţului (24 septembrie 1922). În zilele noastre e mai simplu pentru comercianţii petroşeneni: nu au nici organizaţie, nici bibliotecă…
Marian BOBOC 
(Din volumul ALFABETUL PUBLICITĂȚII ÎN VALEA JIULUI)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter