20.11.2011,  23:24:58 | 3 comentarii | 1042 vizualizari GALERIE:     FOTO    
În prezenţa primarului Tiberiu Iacob-Ridzi, / La Belgrad, legendarul Vuk Draskovic îl premiază pe scriitorul Valeriu Butulescu
de Marian BOBOC

 Sârbii - interesaţi de stadiul drumului Câmpu lui Neag - Herculane  Aforism şi crime  Este posibil ca Petroşaniul să se înfrăţească şi cu unul dintre oraşele sârbeşti Varvarin sau Cicevac  Cultura poate deschide uşile colaborării

În amintirea unui scriitor asasinat

Dragisa Kasikovic (scriitor şi aforist din diaspora sârbească) a fost un opozant redutabil al regimului titoist, fiind împuşcat mortal (1977) la Chicago de către agenţii securităţii comuniste. În amintirea lui, Fundaţia Culturală „Srpska Rec” („Cuvântul Sârbesc”), patronată de cunoscutul scriitor şi om politic Vuk Draskovic (personalitate emblematică a anticomunismului din Serbia), acordă anual Premiile „Dragisa Kasikovic”.
Anul acesta între cei patru laureaţi s-a numărat scriitorul român Valeriu Butulescu, răsplătit cu această importantă distincţie pentru cartea sa de aforisme „Pescane oaze”, publicată recent la editura belgrădeană „Alma” în traducerea scriitorului Goran Mrakic.
Juriul, în numele căruia a vorbit scriitorul Dragutin Minic-Karlo, şi-a motivat decizia subliniind curajul aforismelor lui Butulescu (majoritatea, fiind scrise în anii dictaturii şi publicate, ilegal, în Statele Unite, în 1989), dar şi amploarea lor internaţională fără precedent, fiind traduse în peste 40 de limbi. În acest sens, a citat din „Istoria Literaturii Române” a lui Alex. Ştefănescu, care afirmă că în materie de traduceri Valeriu Butulescu a stabilit „o performanţă nemaiîntâlnită la alţi scriitori români înaintea lui”.
La festivitatea de decernare a premiului au participat numeroase personalităţi, printre care scriitorii Vuk Draskovic, Dusan Puaca, Aleksandar Cotric, Donica Draskovic, ministrul Diasporei şi Cultelor - Srdjan Sreckovic şi primarul municipiului Petroşani - Tiberiu Iacob-Ridzi (invitat de onoare al organizatorilor sârbi).
 
„Dictaturile n-au avut niciodată simţul umorului…”
În discursul său, Valeriu Butulescu a vorbit despre viaţa grea a aforismului în trecut („Dictaturile n-au avut niciodată simţul umorului”). A afirmat că aforismul satiric a fost şi va rămâne o armă de temut. S-au speriat de tirul lor sarcastic, în primul rând regimurile totalitare. Dictaturile nu s-au sfiit, în anumite cazuri, să răspundă la arma satirei cu singura lor armă disponibilă: pistolul. Este, desigur, cazul aforistului Dragisa Kasikovic, asasinat de securitatea iugoslavă, departe, tocmai pe pământ american (că mâna „revoluţiei” e lungă).
Asasinatul politic are o bogată tradiţie în Balcani, şi nu numai. A făcut multe victime printre gânditorii progresişti, Iorga, Kostandinov, Markov sunt doar câteva exemple. Chiar şi eseistul Vuk Draskovic a scăpat, ca prin minune, din două atentate puse la cale de oamenii lui Milosevic, în ultimii ani ai regimului. La Budva, în Muntenegru, Vuk Draskovic a fost uşor rănit, dar şoferul său a fost ucis. Viaţa scriitorului îndrăzneţ comportă riscuri colosale în vremuri de tiranie.
Dar un lucru n-a fost înţeles de tirani. E inutil şi contraproductiv să ucizi un scriitor. Paradoxal, prin moartea acestuia, scrierile sale capătă vigoare, putere, forţă de pătrundere. În final, ideile unui scriitor ucis devin ucigătoare pentru tirani.
Valeriu Butulescu a subliniat rolul mobilizator, de adevărat detonator social al panseului satiric. În final, a demonstrat cele spuse încheindu-şi cuvântarea cu un scurt aforism, care a stârnit o explozie de aplauze.
 
„Butulescu între sârbi”
În partea a doua a programului a avut loc lansarea volumului „Pescane oaze”. Discuţiile au început sub genericul „Butulescu între sârbi”, care este chiar titlul eseului din prefaţă, semnat de Milan Bestic.
Aleksandar Baljak (cel mai prolific autor de aforisme al Serbiei) a vorbit despre universalitatea aforismelor lui Butulescu. Chiar dacă unele sunt scrise în anii ‘80, în timpul unui regim azi greu de înţeles, aforismele sale îşi păstrează prospeţimea şi acuitatea, fiind percepute de cititori de pe un spaţiu geografic extins, din Canada până în Vietnam, din Suedia până în Argentina. Aleksandar Baljak a exemplificat, citind din volum câteva zeci de aforisme care dovedesc elocvent frumuseţea şi vitalitatea acestei specii literare.
Scriitorul Goran Mrakic (omul care a tradus aforismele în limba sârbă) a amintit modul „accidental” în care a luat contact cu scrierile lui Butulescu.
Acum câţiva ani,  scriitorul macedonean Vasil Tolevski i-a solicitat aforisme româneşti pentru cartea sa „Antologia aforismului balcanic”. Căutând pe net a fost impresionat de numărul, dar şi de calitatea aforismelor semnate de scriitorul din Petroşani. Aşa a început colaborarea, deosebit de fructuoasă. Intrarea acestor aforisme în fosta Iugoslavie a trezit de la început ecouri. Să nu uităm că lui Butulescu i s-au mai acordat trei premii: „Cercul de Aur” (Belgrad 2010), „Premiul Domanovic” (Belgrad 2010) şi „Velika Plaketa” (Bilijnia, Bosnia şi Herţegovina, 2011).
La rândul său, scriitorul Deorde Otasevic (directorul Editurii „Alma”) a subliniat importanţa acestei cărţi, care vine să întregească seria autorilor valoroşi publicaţi de editura pe care o conduce. Chiar dacă în Serbia sunt preferate aforismele satirice, cartea conţine şi numeroase reflecţii morale profunde, scrise pe un ton serios, într-un limbaj nou, preponderent poetic.
La sfârşit, autorul a afirmat că „între sârbi” se simte ca între prieteni, adică excelent. A mulţumit colaboratorilor, deputatului Aleksandar Cotric („inima” acestei colaborări), dar şi primarului municipiului Petroşani, d-lui Tiberiu Iacob-Ridzi - care l-a onorat cu prezenţa la această manifestare.
 
Oaspeţii din Petroşani, invitaţi de onoare la Parlamentul Serbiei
Vizita la Parlamentul Serbiei (Skupsina) a decurs excelent. Oaspeţii din Petroşani s-au întâlnit şi au purtat discuţii interesante şi instructive (pentru ambele părţi) cu patru deputaţi: Aleksandar Cotric, Radovan Milovanovic, Ion Magda şi Viorel Zura (ultimii doi, de origine vlahă, buni vorbitori de limbă română).
Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi le-a vorbit despre potenţialul economic şi turistic al municipiului Petroşani, despre tradiţia noastră minieră, despre restructurare, despre caracterul multietnic al populaţiei. În toponimia locală a Petroşaniului figurează şi azi „cartierul Bosnia”, locuit pe la mijlocul secolului XIX de mineri sârbi.
O atenţie deosebită le-a trezit perspectiva noastră turistică. Au înţeles că odată finalizat proiectul „Domeniul schiabil Parâng” (finanţat de la bugetul central cu cca. 90 milioane euro), Petroşaniul poate deveni al doilea Predeal al României. Dacă nu chiar primul.
Serbia a investit şi ea în turismul montan. Pe vremuri, fosta Iugoslavie a fost o mare atracţie turistică. Pierzând accesul la Marea Adriatică, în urma unei absurde mutilări a hărţii politice, turismul Serbiei nu s-a predat. A mizat pe munte. Dar munţii lor nu au înălţimile Parângului. Iar clima de aici, mult mai blândă, scurtează mult sezonul sporturilor de iarnă. Evident, pot merge în Alpi, în Austria, Italia, Elveţia. Dar pentru sârbi aceste ţări sunt greu accesibile. Sunt scumpe şi cer viză de intrare. De aceea, România e mult mai atractivă.
Ideea înfrăţirii municipiului Petroşani cu un oraş similar din Serbia a prins contur. Deputatul Cotric s-a gândit la oraşul Varvarin, sau poate Cicevac, ambele situate în Centrul Serbiei, pe şoseaua care face legătura cu Kladovo - Turnu Severin.
Mai mult, ambele oraşe au tradiţia lor minieră. Au exploatat şi încă mai exploatează „cărbune negru”, adică huilă. De fapt, numele oraşului Varvarin vine de la Sfânta Varvara, patroana minerilor de pretutindeni.
Deputaţii au vorbit despre minoritatea română (vlahi) din Serbia, foarte numeroasă acum un secol (200.000 la recensământul de atunci). Apoi, speriaţi de dictatură, vlahii nu şi-au mai recunoscut identitatea etnică. Era mai sigur şi mai sănătos să se declare sârbi. În prezent, noul cadru legislativ permite libera exprimare a fiecărei etnii. Este de aşteptat ca la următorul recensământ numărul vlahilor să crească spectaculos. Sunt sate întregi de vlahi pe Valea Timocului. Prezenţa lor în administraţie, dar şi în corpul legislativ, este în creştere.
Parlamentarii sârbi şi-au reafirmat recunoştinţa faţă de atitudinea îndrăzneaţă a României privind nerecunoaşterea statului Kosovo. Drepturile minorităţii sârbilor din România sunt garantate, chiar dacă, numeric, această minoritate are cca. 20.000 de suflete.
Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a întrebat cum se simte Parlamentul Serbiei, aşa fără Senat. Răspunsul a fost sec: excelent! Sârbii socotesc sistemul bicameral drept absurd, costisitor, inutil şi contraproductiv. Ei au o singură cameră: a deputaţilor!
Iar alegerile parlamentare la ei vor coincide cu cele locale. Tot din considerente de buget. Nu-şi pot permite cheltuieli atât de mari.  Banul contribuabilului trebuie atent drămuit. Criza a afectat şi Serbia. S-au tăiat şi aici procente din salariile bugetare. A fost dureros, dar necesar. Oaspeţilor români li s-a explicat scurt: „Trai pe vătrai a fost cândva. Acum nimeni nu vrea să ajungă în postura de stat asistat social, asemenea Greciei”.
 
„România - cel mai bun vecin al Serbiei”
Dintre toţi vecinii, Serbia are cea mai lungă frontieră cu România. Şi o particularitate rară, pentru două state vecine: n-au fost niciodată în stare de război! Deşi, atât Serbia, cât şi România au avut conflicte militare cu toţi ceilalţi vecini! Dimpotrivă. S-a colaborat admirabil. La Nikopole, Mircea cel Bătrân a luptat alături de cetele cnejilor sârbi. Iar Iancu de Hunedoara a murit la Belgrad, în lupta împotriva turcilor.
Puterile occidentale au vrut în mai multe rânduri să ne încaiere. Banatul Sârbesc şi Banatul Românesc au fost folosite ca pretext. Le promiteau românilor o frontieră care să includă Vrsec şi chiar Novi Sad. În acelaşi timp, sârbilor le promiteau întregirea Banatului, inclusiv anexarea Timişoarei! Dar intrigile n-au mers. Frontiera a rămas acolo unde trebuie să fie.  Adică bătrâna Dunăre, Baziaş, Moraviţa, Jimbolia.
Poporul sârb este recunoscător românilor pentru atitudinea din timpul embargoului. Izolată etanş din toate părţile, în anii ’90 Serbia a intrat într-o criză fără precedent. În decurs de câţiva ani, salariile au scăzut incredibil, de la 1.500 mărci germane la… 20 de mărci pe lună. Spectrul foamei era vizibil. În ţară nu mai era pâine, nu mai erau combustibili.
Atunci, România, neoficial, dar discret, în stilul ei inconfundabil, a spart embargoul. Cantităţi mari de produse, vitale pentru poporul sârb, au fost trecute, mai ales noaptea, peste frontieră. Sârbii nu vor uita niciodată acea gură salvatoare de oxigen. I-a ajutat să supravieţuiască.
După cum nu vor uita refuzul clar al României în ce priveşte recunoaşterea statului Kosovo. Poziţia României nu a putut schimba acea decizie istorică, pripită şi nedreaptă. Dar a demonstrat consecvenţă, curaj şi demnitate în relaţia cu o ţară prietenă.
 
Sârbii, mai interesaţi decât românii de „Drumul lui Băsescu”!
Organizarea discuţiilor a fost perfectă. La câteva ore de la întâlnirea din Parlament, Zoran Milenkovic (primarul municipiului Varvarin) şi Dragan Capkunovic (preşedintele Consiliului Local din municipiul Cicevac) au fost prezenţi la întâlnirea de la Ministerul Diasporei.
Discuţiile au fost clare şi concrete. Sârbii doresc înfrăţirea cu un oraş apropiat, ca dimensiuni, tradiţii, preocupări, localizare geografică. Petroşani corespunde bine aşteptărilor lor, mai ales prin potenţialul său turistic. Există însă un mare inconvenient pentru turiştii sârbi: distanţa destul de mare. Fie că o iei prin Anina şi Reşiţa, fie că o iei prin Motru şi Târgu Jiu, sunt kilometri serioşi de parcurs. Iar avionul nu intră în discuţie.
Când primarul Tiberiu Iacob-Ridzi le-a arătat pe hartă „Drumul lui Băsescu” care scurtează considerabil distanţa dintre Valea Jiului şi Serbia, sârbii au făcut ochii mari. Ei văd în acest drum o şansă extraordinară, pentru noi, dar şi pentru ei.
Sârbii au întrebat când va fi gata „Drumul lui Băsescu”, dar n-au putut primi un răspuns precis. Ce puteau face delegaţii din Petroşani? Nu le puteau spune că în România există forţe politice care fac tot ce pot pentru a frâna acest proiect. Că există partide care chestionează sensul investiţiei „Domeniul Schiabil Parâng”. Că sunt cercuri de interese care abia aşteaptă să ia puterea pentru a bloca aceste investiţii, pe motivul că sunt iniţiate de adversarii lor politici. 
Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi a dat o explicaţie diplomatică: „Drumul lui Băsescu” nu s-a finalizat, din cauza crizei şi a lipsei de fonduri.
Sârbii au fost fermi. Criza e peste tot. Dar nu trebuie neglijate investiţiile privind infrastructura. Criza la ei e chiar mai profundă. Să nu uităm că Serbia a ieşit relativ recent dintr-un război nimicitor. Şi nu cu oricine. Dar drumurile şi podurile lor, bombardate fără milă de democraţiile occidentale, au fost reparate urgent. Drumurile Serbiei arată mai bine decât multe din drumurile din România.
Cei doi reprezentanţi ai administraţiei locale au invitat exponenţi ai municipalităţii din Petroşani să participe la Varvarin, la festivităţile din 16-17 decembrie. Va fi un bun prilej, în vederea unei mai bune cunoaşteri.
 
Primarul Tiberiu Iacob-Ridzi: / „A fost o vizită scurtă, dar instructivă şi reuşită”
Mulţumind gazdelor pentru programul oferit, primarul municipiului Petroşani, Tiberiu Iacob-Ridzi, a declarat: „A fost o vizită scurtă, dar instructivă şi utilă. Ca primar, am trăit bucuria de a vedea cum Valeriu Butulescu, un scriitor din oraşul nostru, şi totodată consilier local, a primit o înaltă distincţie literară. Cultura poate fi, într-adevăr, o manieră de abordare în viaţa politică.  De la tribună, numele de Petroşani şi România s-au pronunţat şi au fost aplaudate, în numeroase rânduri. Manifestarea culturală a fost un bun prilej de a întâlni şi purta discuţii cu oameni importanţi din Serbia: miniştri, secretari de stat, deputaţi, primari, consilieri. Discuţiile au pornit de la cultură, dar au atins şi alte obiective: administraţie locală, colaborare regională, dezvoltare turistică, minerit etc. Consider că putem face lucruri minunate împreună. Finalizarea drumului Petroşani - Băile Herculane - Porţile de Fier deschide perspective noi pentru relaţiile noastre. Acest drum poate deveni Porţile de Aur pentru turismul din Parâng. El face accesibilă zona noastră, prin Serbia, pentru toate celelalte state balcanice. De aceea colaborarea cu sârbii poate fi pentru noi importantă şi benefică”.


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Comentarii articol (3 )

#1 Independentu21.11.2011,  01:52:50
Bravo, Tibi! Aşa te vreau. Eşti un primar bun şi te voi vota. Ţine aproape de tine oamenii de valoare. Ieşi în faţă cu Butulescu, nu cu Paul Gherasim!
#2 nea mineru21.11.2011,  11:28:57
D-ul Butulescu,cat a fost in vizita cum a fost pontat la CNH,te pomenesti ca azi maine va iesii la pensie ca un miner obisnuit !
#3 X.x21.11.2011,  21:52:28
............................... si atit.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227








Publicitate
Newsletter