În data de 14-11-2011 i-am adresat o scrisoare deschisă, prin intermediul ZVJ-ului, domnului primar al municipiului Lupeni, Cornel Resmeriţă, referitoare la situaţia gravă cu care se confruntă municipiul nostru, însă nu am primit niciun răspuns.
A venit iarna, iar locuitorii oraşului nostru nu au căldură în case. Problema gravă este că nu avem alternative. În campania electorală ni s-a promis introducerea gazului în apartamente, însă totul a rămas doar la nivel de promisiune. Acum, când gerul ne bate la uşă, am rămas şi fără agent termic, care prin „bunăvoinţa” edilului nostru a fost tăiat.
Vă întreb pe dumneavoastră: de ce trebuie să sufere câteva mii de suflete pentru prostul management practicat de primarul nostru?.
Mai ales că sunt familii care au dat în avans bonuri de cărbune, iar pentru aceste bonuri respectivii au plătit impozit la stat.
Mă adresez mai întâi dumneavoastră, domnule prefect Dezsi,pentru că sunteţi lupenean. Este posibil ca în secolul XXI, fiind membri ai Uniunii Europene, locuitorii
Lupeniului să ajungă la mila unui primar care nu a gestionat corect banii publici? Este corect ca bătrânii, care şi aşa duc o viaţă grea, şi copiii noştri să se îmbolnăvească? Eu cred că prevenţia este mai ieftină decât medicaţia - mai bine să prevenim aceste îmbolnăviri decât să mai umblăm la doctori şi să cheltuim puţinii bani care îi avem pe medicamente.
Domnule Moloţ, în calitate de alegător al domniei voastre, vă întreb dacă sunteţi de acord cu situaţia din municipiul nostru. Trăim într-un stat democratic, şi cu toate acestea suntem lipsiţi de anumite drepturi fundamentale. Căldura din case este un drept la o viaţă decentă. Puneţi-vă în situaţia noastră: cum aţi putea reacţiona sau gândi dacă, atunci când mâncaţi sau faceţi un duş, în casă temperatura este sub 18 grade, iar afară este cu minus?
Am început acest articol cu minunatele versuri ale Marianei Dobrin - „Indiferenţa”. Dacă nu ar fi existat acea indiferenţă faţă de semenul nostru poate nu s-ar fi ajuns în această situaţie. Dar cei cu bani şi cu funcţii sunt indife-renţi la lipsurile oamenilor de rând, pentru că ei au căldură în case, însă nu au căldură şi în suflete.
În speranţa că nu veţi rămâne indiferenţi la problemele locuitorilor municipiului Lupeni, închei cu certitudinea că orice problemă are rezolvare, dacă există bună-credinţă şi nu indiferenţă. Gândiţi-vă la copiii şi mai ales la bătrânii noştri care au muncit o viaţă întreagă şi care nu merită să aibă parte de aceste lipsuri. Ajutaţi-ne să avem căldură în case, dovedind că nu suntem înconjuraţi de o indiferenţă molipsitoare.
Cu respect,
VIOREL FILIP
Indiferenţa
de Mariana Dobrin
Mă-ntrebi de am sau nu prieteni? Păi nici duşmani eu nu mai am;
În jur e doar indiferenţă şi nu mai sper în ce speram.
Indiferenţa tuturora alăturată de a mea,
Rezultă una generală şi ne-am obişnuit cu ea.
Vezi oameni reci, nepăsători, ce trec pe lângă suferinţă,
Parcă-au uitat că sunt creştini, vorbesc în râs despre credinţă.
Mă înspăimânt când văd că lumea, aproape crede că-i normal,
S-audă zilnic despre drame, de parcă-ar fi ceva banal.
Au devenit indiferenţi, cu inima un sloi de gheaţă,
Nimic nu mai tresare-n ei, nu vezi o lacrimă pe faţă.
Şi ne-am îndepărtat enorm, chiar şi de rudele de sânge
Şi-atunci când moare câte-un om, aproape nimeni nu mai plânge.
