12.05.2019,  20:18:04 | 0 comentarii | 147 vizualizari
Mărturii ale românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului în urma Dictatului de la Viena (VIII)
de Marian BOBOC

În urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena) din 30 august 1940, România pierde cam jumătate din Transilvania. Ungaria câştigă astfel 43.492 km². La punctul 3 al documentului Dictatului se face referire şi la soarta românilor din teritoriile cedate: „Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor”. O parte a acestor români se refugiază în toate localităţile din Valea Jiului. Aici, refugiaţii români din Transilvania de Nord depun mărturie despre atrocităţile la care au fost supuşi de stăpânirea maghiară. Putem vorbi astfel de un veritabil memorial al suferinţelor românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului.
Am cercetat la Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale mai multe documente referitoare la acest subiect, păstrate în mai multe fonduri arhivistice. Astfel am parcurs câteva dosare care conţin tablouri-nominale despre locuitorii evacuaţi din teritoriile cedate Ungariei. 
Continui publicarea câtorva fragmente dintr-un volum aflat în lucru, cu speranţa că istoria nu se va mai repeta şi că, deopotrivă, maghiari şi români vom învăţa şi din acest documentar că toleranţa etnică, religioasă, sexuală etc. este cel mai bun atribut al unei bune convieţuiri. Sau ar trebui să fie. (Marian BOBOC)

Prislopan Alexandru (Sângeorz-Băi, jud. Năsăud):
„Românul a murit în postul de jandarmi din cauza bătăii…”

Subsemnatul Prislopan Alexandru, născut în comuna Sângeorz-Băi, judeţul Năsăud, refugiat din Ardealul cedat, în 29 Mai 1942, şi stabilit cu domiciliul în comuna Vulcan Str.Ciobanilor no.3/4, în legătură cu refugiatul meu declar următoarele:
Eu am fost concentrat 98 zile la lucru la calea ferată Sărăţel-Deda-Bistriţa, unde eram concentraţi 800 de români, unde mai lucrau două batalioane de evrei, evreii erau îmbrăcaţi militari, iar românii lucrau în hainele lor civile, ungurii nu erau la lucru decât supraveghetori.
La această lucrare ne dau 350 gr. pâine, dimineaţa cafea, la prânz o ciorbă, seara iarăşi cafea.
La lucru mergeam de la orele 6 dimineaţa până la ora 6 seara şi ne forţau să lucrăm şi nu puteam lucra cât pretindeau fiindcă eram flămânzi, iar dacă ieşeam pentru ceva la raport ne băteau. Pe mine m-au bătut pentru faptul că s-a distribuit nişte salam prin supraveghetori şi mie nu mi-au dat partea, cerând-o de la supraveghetor, pe care nu ştiu cum îl cheamă, nu a vrut să-mi dea porţia şi m-a scos la raport motivând că nu vreau să lucru.
Am mai văzut în luna aprilie 1942 tot la lucru la c.f când un plutonier ce era cu noi l-a bătut cu bota pe Prahati Gheorghe din Năsăud, ce era concentrat acolo, pentru motivul ca nu ar fi fost cărat cu roaba repede, strada unde locuieşte în Năsăud nu ştiu.
În Ardealul cedat au fost concentraţi toţi românii de la ctg.1931 până la activi, cu care au făcut 3 luni instrucţie, şi după aceea au fost trimişi pe front, iar ungurii nu i-au trimis pe front, adică ungurii din Ardeal.
Bonuri pentru procurat încălţăminte şi îmbrăcăminte nu am primit, deşi am făcut 2 cereri la primărie, iar la unguri le da când făceau imediat.
În comuna Şieuţ judeţul Năsăud, au fost cartiruiţi la un român nişte muncitori de la calea ferată unguri, şi aceştia au plecat de sărbătorile paştilor acasă. Românul unde erau cartiruiţi, în lipsa lor a văruit camerele locuinţei sale, şi s-a mutat în camera unde locuiau muncitorii, iar muncitorilor le-a rezervat camera unde locuia românul.
Când s-au înapoiat muncitorii, după sărbătorile Paştilor din acest an, l-au luat pe românul unde erau cartiruiţi la bătaie, l-au luat bătut atât pe proprietarul român, cât şi pe feciorul său pentru motivul că a îndrăznit să le ofere o cameră puţin mai mică pentru locuit.
După ce i-au bătut, aceşti muncitori unguri s-au dus la Postul de Jandarmi de care aparţinea comuna Şeiuţ şi au reclamat acest român unde au fost cartiruiţi. Jandarmii au mers şi l-au arestat pe român şi pe feciorul său pe care i-au dus la post si i-au bătut, încât românul a murit în postul de jandarmi din cauza bătăii, iar după cum am auzit ar fi murit după câteva zile şi feciorul acestuia tot din cauza bătăilor ce a primit.
Nu ştiu cum îl cheamă pe acest român, însă lucrul este adevărat şi se poate afla în comună fiindcă este comună mică şi tot satul ştie despre acest fapt.
17.VII.1942.

Cătana Lazăr (Moisa, jud. Mureş):
„A fost omorât învăţătorul român de ungurii din comună…”
Subsemnatul Cătana Lazăr, de ani 45, refugiat din comuna Moisa, judeţul Mureş, împreună cu soţia şi cu 6 copii şi stabilit în comuna Vulcan, Str. Dorobanţi no.7/ 4 declar:

Eu m-am refugiat din teritoriul cedat Ungariei pentru faptul că nu aveam ce să mâncăm şi nici unde să lucrăm ca să ne câştigăm existenţa.
Mi-au rămas în Ungaria casă, pământ şi pădure.
Primeam pe luna 4,400 kgr. de om.
În 16 octombrie 1940 locuitorii Olteanu Ioan al Văduvei, Rosoan Ioan, Rosoan Avram, Berna Ioan, Sabău Teodor, Bocicor Alexandru, Ceauşu Ioan şi alţi locuitori din comună s-au dus în comuna Culpiu după oile lor proprii, care erau acolo la păşune de vară, pentru a le aduce acasă, fiindcă ungurii din acea comună nu au vrut să le dea brânza ca li cuvenea după oi pe vară, şi ungurii din acea comună (…) s-au strâns şi i-au bătut foarte rău pe cei de mai sus, care sunt toţi din comuna Moisa.
Olteanu Ioan aşa a fost de rău bătut, încât a stat 10 săptămâni în spital.
Tot în comuna Culpiu a fost omorât învăţătorul român de ungurii din comună în ziua de 4 septembrie 1950 noaptea.
Din comună de la mine au fost duse 3 femei în spitalul maghiar din Târgul Mureş, unde, în urma unor operaţii, au murit toate trei, acestea sunt: Cătana Maria, Fărăgău Mariţa şi Bocicor Nastasia din comuna Moisa.
Au mai fost bătuţi foarte rău românii Ceauşu Gavrilă şi Oltean Ioan din comuna Moisa, care au fost după alimente la cooperativă, în Poca, şi la înapoiere i-au urmărit ungurii din Poca şi într-o pădure i-au bătut. Oamenii bătuţi în prezent se găsesc în Moisa, jud. Tg. Mureş.
Tot în comuna Poca, jud. Tg. Mureş, a mai fost un învăţător român şi în fiecare noapte ungurii din comună îl băteau cu pietre pe geam şi într-o noapte s-au dus ungurii din comună la el şi l-au obligat să semneze dovada că le lasă o vacă ce o avea ungurilor din comună, şi pe el l-au forţat sa părăsească comuna. Cum îl chema pe învăţător nu ştiu decât „Boer”.
În comuna Voiniceni, judeţul Tg. Mureş, au venit în trei rânduri maghiari din Tg. Mureş îmbrăcaţi militari şi au strâns pe vreo 60 de români, i-au dus la şcoală şi i-au bătut, între care erau şi preotul şi învăţătorul.
Pe părintele Protopop Bărdăşan Catol din Sâncrai, judeţul Tg.Mureş, l-au bătut soldaţii la ocupare dându-i 40 palme, iar pe D-na Preoteasa a internat-o 6 săptămâni în lagăr.
În primăvara anului 1941 ungurii din comuna Ditrău, judeţul Tg. Mureş, şi cei din comuna Pănet, judeţul Tg. Mureş, au stricat până în temelie bisericile ce erau construite şi acoperite numai să le tencuiască şi ungurii le-au  dărâmat.
La biserica comunei Ceuaş, judeţul Mureş, ungurii au pregătit loc pentru ca s-o arunce în aer, nu ştiu dacă au introdus şi explozivul sau nu, dar locul este făcut.
Părintele Protopop din comuna Râci a fost internat în Lagăr la Cluj aproape 2 luni, împreună cu D-na preoteasa, internarea s-a făcut în primăvară prin Martie 1942.
În toamna anului 1941 a venit o înştiinţare de la Episcop ca să se înscrie oamenii care vor la şcoala românească şi ne-am înscris aproximativ 80-90 capi de familie, rămânând numai 20 care nu s-au înscris şi au venit jandarmii şi au început să ne ameninţe cu bătaie, spunând că ce nu suntem mulţumiţi cu Ungaria şi ce ne trebuie şcoală românească, o să arate ei şcoala românească, şi în felul acesta au instalat şcoala maghiară, deşi nu este decât o singură persoană maghiară în comună, şi au adus în comună un învăţător şi învăţătoare fără ca să ştie româneşte şi îi  învaţă numai ungureşte.
17.VII.1942
(va urma)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 5  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!

* * *
Licitații


* * *
Publicitate


* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter