13.05.2019,  18:10:50 | 0 comentarii | 165 vizualizari
Mărturii ale românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului în urma Dictatului de la Viena (IX)
de Marian BOBOC

În urma Dictatului de la Viena (Al doilea arbitraj de la Viena) din 30 august 1940, România pierde cam jumătate din Transilvania. Ungaria câştigă astfel 43.492 km². La punctul 3 al documentului Dictatului se face referire şi la soarta românilor din teritoriile cedate: „Toţi supuşii români, stabiliţi în această zi pe teritoriul ce urmează a fi cedat de România, dobândesc fără alte formalităţi naţionalitatea ungară. Ei vor fi autorizaţi să opteze în favoarea naţionalităţii române într-un termen de şase luni. Acele persoane care vor face uz de acest drept vor părăsi teritoriul ungar într-un termen adiţional de un an şi vor fi primiţi de România. Ei vor putea să ia, fără nicio împiedicare, bunurile lor mobile, să lichideze proprietatea lor imobilă, până în momentul plecării lor, să ia cu ei produsul rezultat. Dacă lichidarea nu reuşeşte, aceste persoane vor fi despăgubite de Ungaria. Ungaria va rezolva într-un mod larg şi acomodant toate chestiunile relative la transplantarea optanţilor”. O parte a acestor români se refugiază în toate localităţile din Valea Jiului. Aici, refugiaţii români din Transilvania de Nord depun mărturie despre atrocităţile la care au fost supuşi de stăpânirea maghiară. Putem vorbi astfel de un veritabil memorial al suferinţelor românilor din Transilvania de Nord refugiaţi în Valea Jiului.
Am cercetat la Direcţia Judeţeană Hunedoara a Arhivelor Naţionale mai multe documente referitoare la acest subiect, păstrate în mai multe fonduri arhivistice. Astfel am parcurs câteva dosare care conţin tablouri-nominale despre locuitorii evacuaţi din teritoriile cedate Ungariei. 
Continui publicarea câtorva fragmente dintr-un volum aflat în lucru, cu speranţa că istoria nu se va mai repeta şi că, deopotrivă, maghiari şi români vom învăţa şi din acest documentar că toleranţa etnică, religioasă, sexuală etc. este cel mai bun atribut al unei bune convieţuiri. Sau ar trebui să fie. (Marian BOBOC)

Ilieş Gheorghe (Ortelic, judeţul Sălaj):
„Au omorât-o şi pe soţia unui agronom, rămânând 2 fetiţe mici, care au scăpat de moarte  la intervenţia unei unguroaice…”
Subsemnatul Ilieş Gheorghe, refugiat la data de 15 Maiu 1942, din comuna Ortelic, judeţul Sălaj, şi stabilit în comuna Vulcan, judeţul Hunedoara, str. Dorobanţilor no.5/ 2 declar:
Eu m-am refugiat din teritoriul cedat împreună cu soţia şi cu 6 copii, lăsându-mi casa şi tot ce am avut pentru faptul că muream de foame fiindcă autorităţile maghiare nu se interesau să ne dea făină sau porumb. Socrul meu, Unguruşan Ioan, s-a spânzurat din cauză ca nu a avut ce sa mănânce.
Aproape în fiecare săptămână ne scoteau pe români câte 3 zile la lucru la drumuri, unde ne forţau cu baionetele la spate să lucrăm mai mult decât ne erau puterile, întrucât noi nu aveam ce să mâncăm, şi acestea le lucram fără plată deoarece spuneau că se pregătesc de război că trebuie să meargă până la Bucureşti, aceasta spunea armata.
Când au ocupat comuna ungurii la cedare, au venit şi au înconjurat comuna cu tunuri, mitraliere şi cu armele, au fost şi din Zalău civili care atunci cutreierau comuna.
În anul trecut au arestat jandarmii din Ortelic pe Caba Gheorghe şi Cărpinean Nicolae, pe care i-au adus la post, şi de la post într-o pădure unde i-au bătut foarte rău.
După ce i-au pus în libertate, la aproximativ o săptămână, din nou i-au căutat jandarmii ca să-i bată, şi Cărpinean Nicolae, ca să nu mai ajungă în mâinile jandarmilor să-l chinuiască, s-a spânzurat într-o pădure, unde fugise de jandarmi, iar Caba Gheorghe a fugit tot de jandarmii unguri şi a trecut in România.
La cucerirea comunei Moigrad din judeţul Sălaj au fost 2 fraţi agronomi pe care soldaţii unguri i-au omorât la ocupare, la fel au omorât-o şi pe soţia unui agronom, rămânând 2 fetiţe mici, care au scăpat de moarte  la intervenţia unei unguroaice.
La fel au mai omorât-o şi pe soţia d-lui Prunea, de la care a rămas o fetiţă, acesta tot din comuna Moigrad, iar dl. Prunea a scăpat cu fuga şi a trecut la români. Pe cei 2 agronomi nu-i ştiu cum îi cheamă, însă în comună ştie tot satul de aceasta întâmplări.
Când mergeam la depozit după făină stau poliţiştii care strigau: Hatro roman! Hatro Olah, şi intrau numai unguri, iar pe sfârşit spuneau că s-au gătat şi ne trimiteau acasă, au fost cazuri când am aşteptat câte 3 zile până primeam.
Primeam 130 kg. făină de om pe zi, însă nici aceasta nu o primeam regulat, trecea câte o lună şi nu primeam nimic.
În comuna Ortelic, deşi sunt numai români care au cerut să le aprobe şcoala românească, totuşi nu li s-a aprobat şi au făcut şcoală ungurească aducând învăţători maghiari fără ca să ştie ungureşte fără să înveţe nici o oră pe zi româneşte. La şcoală, în faţă, aveam o cruce cu Isus Hristos şi au dat-o jos.

Chiuian Vasile (Cuzdrioara, jud. Someş):
„Notarul din comună ne-a făcut propunerea să ne botezăm toţi unguri, căci ne va da pământ şi servicii, însă nu s-a botezat nimeni…”
Subsemnatul Chiuian Vasile, refugiat din comuna Cuzdrioara, la data de 22 Maiu 1941, şi stabilit în comuna Vulcan, Str. Ciobanilor, Nr.3/4 declar:
Eu m-am refugiat din teritoriul cedat pentru faptul că muream de foame dacă mai stam. Am primit în luna aprilie 1942 3 kg. făină de grâu de persoană şi în luna Mai tot 3 kg. de persoană, cu care nu puteam să mă ajung.
Cam la o săptămână după ce au ocupat ungurii comuna, au arestat jandarmii pe Ilieş Gheorghe şi pe Şuvagău Simion, pe care i-au dus la post şi i-au bătut rău, pe motiv că Şuvagău ar fi avut un frate legionar.
Numiţii sunt din comuna Cuzdrioara, judeţul Someş.
Cam la 2 săptămâni după ocuparea teritoriului cedat a venit un camion cu nişte soldaţi şi l-au arestat pe preotul nostru gr.cat. Brăharu Tedor, cu preoteasă cu tot şi i-au dus fără să mai ştie cineva de ei.
Nu le-au dat voie să-şi ia absolut nimic, decât cu ce au fost îmbrăcaţi. Au avut vite şi avere şi casă, şi care le administrează notarul comunei. Când l-au arestat pe părintele, a rămas un frate al său în casă, pe care l-au dat afară prin luna Maiu, şi a luat în primire notarul care şede în casele preotului şi foloseşte locul şi vitele.
De când l-a dus pe părintele Brăharu nu mai avem preot în comuna, ci vine din altă comună şi face slujba.
Notarul din comună ne-a făcut propunerea să ne botezăm toţi unguri, căci ne va da pământ şi servicii, însă nu s-a botezat nimeni.
În iarna trecută a bătut cu toba în comună, că cine merge la primărie să vorbească numai ungureşte, întrucât româneşte nu mai este permis, dacă nu vorbesc ungureşte, nu au după ce merge, căci nu vor fi serviţi.
Aceasta îmi este declaraţia care declar că susţin şi semnez.
17.VII.1942

Pop Filip (Lăpuşul Românesc, jud. Someş):
„Au găsit un portmoneu în care era o bucată de tricolor românesc de vreo 20 cm., şi atunci m-au luat la bătaie…”
Subsemnatul Pop Filip, de ani 25, refugiat la data de 1 Iunie 1942, din comuna Lăpuşul Românesc, judeţul Someş, şi stabilit cu domiciliul în comuna Vulcan, Str. Ciobanilor, Nr.3/2:
Eu m-am refugiat cu soţia pentru faptul că în 6 mai 1942 au venit nişte soldaţi şi mi-au făcut percheziţie domiciliară cu scopul ca să găsească cereale, şi într-o ladă au găsit un portmoneu în care era o bucată de tricolor românesc de vreo 20 cm., şi atunci m-au luat la bătaie, după ce au rupt acest tricolor, m-au bătut cu ciomagul, cu pumnii şi cu picioarele, de faţă fiind şi subprimarul comunei Vima Mare jud. Someş cu numele de Oniga Grigorie, care a sărit în ajutorul meu şi a intervenit să mă lase, aşa am scapăt de nu m-a omorât.
În toamna anului 1941, prima luna noiembrie, mi s-au rechiziţionat toate cerealele, lăsându-mi numai 20 kg. mălai, iar grâu nu mi-a lăsat nimic, ridicându-mi aproximativ 400 kg. grâu şi porumb, fără ca sa-l cântărească decât după aproximările lor. De la data rechiziţionării mi s-a dat numai câte 4 kg. făină lunar de persoană.
Am fost nevoit să părăsesc două case pe care le aveam, 4 vite, pământ în întindere de 37 jugăre pentru că încontinuu eram supravegheat şi urmărit şi ştiam că, dacă nu plec, iar voi fi bătut şi poate omorât.
Părintele din comuna Lăpuşul Românesc, cu numele de Nichita Nicolae, a fost internat în lagărul din Gherla, la vreo 3 luni de zile de la ocupare şi l-au ţinut 3 săptămâni în lagăr.
În luna aprilie 1942, fostul plutonier din armata română Cazan Vasile şi Buda Gheorghe, ambii din comuna Lăpuşul Românesc, au fost arestaţi de jandarmii din Lăpuşul şi bătuţi în faţa lumii şi la post, unde au fost reţinuţi o zi şi o noapte, după care le-a dat drumul. Aceştia au vrut să reclame, şi atunci au fost ameninţaţi de jandarmi că dacă încearcă să reclame, vor fi expulzaţi, şi aceştia au rămas in Lăpuşul.
În luna August 1941, jandarmi l-au arestat pe Pop Grigorie din comuna Lăpuşul Românesc pe care l-au dus la post şi într-o noapte, toată noaptea l-au bătut pe motiv că ar fi vorbit în favoarea României. Acesta se afla tot în comună, şi în prezent dl. Pop Nicolae, fost perceptor în Lăpuşul Românesc, s-a refugiat înainte de ocupare şi i-a rămas în casă o sobă şi un aparat radio care au fost sechestrate de jandarmii maghiari şi ridicate. Românii merg cu copii, femei şi bătrânii la Pretură şi se roagă plângând să ne dea făină, şi pretorul le spune că să meargă să pască, daca nu au ce să mănânce. (…) În ziua de 7 Maiu 1942 am fost cu nişte registre la Percepţie în comuna Târgul Lăpuş, şi am mers cu autobuzul, şi după ce m-am urcat în autobuz, (…) nefiind loc în autobuz au venit 2 jandarmi din Lăpuşul Românesc şi au întrebat că noi suntem „Olah” şi li s-a spus că da, atunci ne-a dat jos pe noi şi a urcat pe jidanul ce era jos şi pe 3 unguroi, şi au rămas şi cei 4 jidani ce erau în maşină. Românii ce au fost daţi jos cu mine din autobuz sunt: Pop Ioan lui Nicolae şi Paşca Ioan lui Gheorghe din comuna Lăpuşul Românesc, Paşca este cantonier de şosea.
În comuna Lăpuşul Romanesc au murit vreo 30 de copii şi 4 femei de foame, numai români, lucru ce este dovedit că ungurii sunt aprovizionaţi cu făină pe ascuns, deoarece ei nu au ce să mănânce, şi nu auzi nici unul plângându-se de foame.
Cam prin luna ianuarie 1942, jandarmii din Lăpuşul Romanesc au confiscate aparatele de radio de la dl. învăţătorul Iliuţ Ioan, părintele Nichita Nicolae, de la Toma Ioan – comerciant, şi Buda Ioan.
Aceasta îmi este declaraţia care declar susţin şi semnez.
(va urma)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 3 ori 3  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *








* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter