03.06.2019,  17:39:09 | 0 comentarii | 444 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Frații vor rămâne frați pe vecie! / Trista și incredibila poveste a fraţilor de cruce Nicolae Stoi și Pantelimon Hamz
de Ziarul Vaii Jiului

Interviul pe care l-a realizat scriitorul Ion Hirghiduș cu dl. Nicolae Stoi, martor-cheie la evenimentele din perioada 1941-1945, continuă seria mărturisirilor marca „Nicolae Stoi”, inaugurate de cunoscutul scriitor uricănean în „Ziarul Văii Jiului”. Venerabilul domn Stoi este printre ultimii cetățeni ai Uricaniului, cunoscător și chiar participant la evenimentul tragic prin care a trecut familia lui Hamz Ion din Cîmpu lui Neag în 1945. Este impresionant cât de viu povestește dl. Stoi, care, recent, a împlinit 90 de ani. Povestea, care reprezintă un crâmpei dramatic din viața comunității uricănene, ar trebui cercetată și în arhive. Se încumetă cineva? (M. BOBOC)

Ordinele de încorporare – în fața cârciumii lui Maxer Trifu
Ion HIRGHIDUȘ: Domnule Nicolae Stoi, dumneavoastră, în anul 1941, aveați vârsta de 12 ani. Cum vă aduceți aminte de evenimentele care au marcat intrarea României în război, știut fiind faptul că și locuitorii din Cîmpu lui Neag și-au trimis fiii pentru a lupta pe front?
Nicolae STOI: Cu mare emoție trebuie să merg înapoi în timp, în anii adolescenței, să privesc imaginea momentului 1941, când s-a dat semnalul mobilizării generale, începutul celui de-al doilea război mondial. Trăiesc și acum cu mare emoție și văd grupuri de tineri localnici din Uricani și Cîmpu lui Neag îmbrăcați în portul lor tradițional, însoțiți de părinți, frați, soții cu copiii lor, prieteni și toți localnicii cu sufletul îndurerat. Peste tot era jale, plânsete, îmbrățișări, urări după obiceiuri și datini. Îmi amintesc cu tristețe înnourată, îndoliată locul de adunare din centru comunei Uricani, în fața primăriei, jandarmeriei, prăvăliei, cârciumii lui Maxer Trifu, unde autoritățile locale eliberau ordinele de încorporare în armată pentru tinerii care aveau vârsta corespunzătoare.

Cu căruțele la Petroșani
Ion HIRGHIDUȘ: Atunci erau lucrurile diferite față de acum. Cât de ușor putea fi realizată deplasarea la Petroșani, unde era Centrul de încorporare? 
Nicolae STOI: Deplasarea spre Comisariat, Centru de Încorporare Petroșani, s-a făcut cu mijloacele locale: căruțele cu cai. La Petroșani s-a făcut repartizare pe unități militare.

Despărțirea de Pantelimon Hamz. Efuziuni prietenești 
Ion HIRGHIDUȘ: Ne puteți da mai multe informații? Ce v-a impresionat mai mult?
Nicolae STOI: Este greu să redau toate informațiile din acele vremuri, după o perioadă de aproximativ 70 de ani. Totuși, mai rețin și acum învălmășeala de atunci formată din tineri cu aspect fizic și comportament diferit. S-a remarcat un tânăr cu tânăr cu înfățișare plăcută, frumos, îmbrățișat de foarte mulți prieteni. El s-a remarcat printr-un comportament și o cultură locală aleasă, însoțit de părinții Hamz Ioan și Hamz Eva, surorile Ana și Mărioara. Alături erau părinții mei Nicolae Stoi și Maria Stoi. La vârsta mea de adolescent, elev în clasa a șaptea, am reținut cu mare atenție că între cele două familii era o mare prietenie. La inițiativa mea, am intrat între participanți și l-am luat în brațe pe tânărul Hamz Pantelimon, fiul lui Hamz Ion. L-am sărutat, i-am urat multă sănătate și i-am spus că am să mă rog la bunul Dumnezeu să-l apere și să-l ajute să se reîntoarcă acasă. Despărțirea de Hamz Pantelimon a fost emoționantă, cu lacrimi, dar și cu speranța că ne vom revedea în viitor.

Lăsarea la vatră
Ion HIRGHIDUȘ: Văd că sunteți stăpânit de emoții puternice, mai ales de contextul în care Hamz Pantelimon, prieten și frate de cruce cu dvs., a plecat pe front. Cum s-a produs mai clar această despărțire?
Nicolae STOI: Cu emoție și durere sufletească, despărțirea s-a produs. Drumul vieții și-a urmat cursul și pentru cei care au mers în fața gloanțelor și își numărau zilele și pentru cei care au rămas acasă. Am trăit clipe de emoții puternice, am așteptat mereu cu sufletul la gură informațiile anunțate în presă și la primărie în care era redate rezultatele de pe linia frontului cu morții și răniții. Emoții puternice erau și în familia lui Hamz și în rândul prietenilor celui mai iubit fiu, Hamz Pantelimon, în tot timpul cât a durat războiul împotriva Rusiei Sovietice. Dar cu ajutorul și speranța în Dumnezeu, timpul s-a scurs repede și a venit momentul schimbării de la 23 August 1944. Armistițiul cu Guvernul sovietic, semnat de Regele Mihai, a însemnat întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste, dar și hotărârea ca o parte a tinerilor care au luptat împotriva Rusiei sovietice să fie lăsați la vatră. Printre acești tineri care au fost lăsați la vatră s-a aflat și Hamz Pantelimon. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Hamz Pantelimon s-a întors în localitatea natală, Cîmpu lui Neag, la familia sa. Întoarcerea lui a produs o mare bucurie în familie și în rândul prietenilor apropiați și s-au pus mari speranțe în activitatea lui din partea familiei și a comunității Cîmpu lui Neag. 

De la oaste în garda națională
Ion HIRGHIDUȘ: Cum s-au desfășurat evenimentele la nivelul localității Cîmpu lui Neag imediat după întoarcerea armelor împotriva Germaniei hitleriste, mai ales în destinul tragic al lui Hamz Pantelimon?
Nicolae STOI: În comunitatea Cîmpu lui Neag, Hamz Pantelimon a fost apreciat pentru comportamentul său respectos, dând dovadă de o aleasă moralitate. La nivelul localității au fost dizolvate posturile de jandarmi care au asigurat ordinea publică de-a lungul timpului și au fost înființate gărzile naționale formate din tineri aleși pentru calitățile lor deosebite. La începutul anului 1945, Hamz Pantelimon a fost selecționat și angajat în serviciul de pază și păstrare a ordinii publice în localitatea Cîmpu lui Neag, fiind dotat cu echipamentul și armamentul adecvat. Tânărul Hamz Pantelimon a fost bine apreciat de comandantul gărzii naționale și de primarul localității. I-a fost repartizat ca sector de serviciu, pentru patrulare, zona Cîmpu lui Neag – Buta.

Împușcat în gură
Dar marea bucurie a familiei Hamz Ion și Eva s-a spulberat în momente dramatice. Vestea tristă și plină de durere sufletească s-a extins cu repeziciune în toată comunitatea. Hamz Pantelimon, angajat al Gărzii Naționale, aflându-se la datorie în zona de patrulare, pe traseul Cîmpu lui Neag – Buta, însoțit de paznicul de vânătoare, la intersecția cu Lazăru, a observat pe partea opusă, spre malul Jiului, o persoană suspectă. L-a somat și la chemat să-și prezinte actul de identitate. Persoana suspectă a venit până la o distanță apropiată, a băgat mâna în buzunar după acte, dar cu o mișcare rapidă a scos pistolul și l-a împușcat pe Hamz Pantelimon în gură, după care a luat-o la fugă. Paznicul de vânătoare (numele acestuia nu este cunoscut), care era aproape, l-a împușcat pe fugar. Intervenția de salvare pentru transport la Spitalul din Lupeni a durat mult pentru că nu existau la acele vremuri mijloace de transport în afară de căruța cu cai. La spital s-au încercat toate posibilitățile, dar tânărul Hamz Pantelimon nu a mai putut fi salvat. 

Criminalul – un prizonier rus
Ion HIRGHIDUȘ: Acest eveniment a fost tragic atât pentru comunitate, cât și pentru dvs. Dar, cum s-a produs mai precis acest eveniment?
Nicolae STOI: Data de 5 septembrie 1945 a însemnat lovitura de grație pentru familia Hamz Ion și pentru toți cei apropiați acesteia, ca și pentru întreaga comunitate din Cîmpu lui Neag. A fost o zi neagră, plină de durere, ziua în care Hamz Pantelimon a fost ucis în confruntarea armată cu prizonierul rus. Din informațiile la nivel local se pare că prizonierul a fugit din lagărul amenajat pentru prizonierii ruși, de la Dâlma Căzută, unde prizonierii lucrau la exploatarea pădurii din Arcanu. 

În groapă cu… fratele de cruce ucis
Ion HIRGHIDUȘ: Înțeleg faptul că între cele două familii, Hamz și Stoi, au existat legături de prietenie foarte puternice, ceea ce a însemnat întrajutorare în toate momentele... În ce constă, în mod esențial, legătura numită „frați de cruce” dintre dvs. și regretatul Hamz Pantelimon?
Nicolae STOI: Vă spun cu mare emoție și am să încerc să redau o a doua parte a evenimentului istoric din data de 5 septembrie 1945. Între familia lui Hamz Ion și familia lui Stoi Nicolae s-a păstrat prietenia de familie și colaborarea gospodărească, creștinească din timpuri mai vechi. Încă înainte de război, în perioada interbelică, cele două familii se vizitau și participau împreună la toate evenimentele, la sărbători, la muncile din gospodărie. După tragicul eveniment, am devenit martor la ceremoniile evenimentului. Astfel că, în momentele de jale și lacrimi, cele două familii, prietene de o viață, au stat împreună la priveghi unde își împărtășeau durerea. Au pus împreună la cale să se încheie un act creștinesc, tradițional, adică actul spiritual al fraților de cruce. Având la bază păstrarea amintirii celui mai iubit fiu al familiei Hamz Ion, s-a luat în discuție faptul că între mine și Hamz Pantelimon există o asemănare fizică foarte mare. Cu mare emoție, am să vă explic care a fost procedura de încheiere a acestui act creștinesc sub denumirea de „frate de cruce”. Tatăl meu a spus că este foarte bună propunerea ca eu și Pantelimon să fim declarați frați de cruce pentru că nu mai aveam alți frați. Păstrez în memorie amintirea ceremoniei de înmormântare, unde a venit multă lume din localitate, oameni îmbrăcați în costumele tradiționale. Chiar și eu eram îmbrăcat în costumul național, după portul popular al localității. După slujbă, ritual oficiat de doi preoți (nu le mai rețin numele), cortegiul funerar s-a deplasat la cimitir. Și acum, atenție: după ce a fost lăsat în groapă coșciugul, cu trupul neînsuflețit al regretatului Hamz Pantelimon, cu mari emoții și spaimă a trebuit să intru în groapă. Am fost scos apoi afară de familia lui Hamz și văd și acum imaginea celor patru mâini ale surorilor Hamz Ana și Hamz Mărioara care m-au ridicat la suprafață, încărcat de fiori reci. După această dată istorică memorabilă, 5 septembrie 1945, relațiile dintre cele două familii s-au schimbat respectând datinile, ca relații de rudenie, conform arborelui genealogic nou creat între cele două familii. Este greu să mărturisesc că de la tragicul eveniment și până azi au trecut 74 de ani și cei care am rămas, călătorind pe drumul vieții, am respectat gradul de rudenie între membri celor două familii. Este greu să cred acum că fratele meu de cruce, Hamz Pantelimon, a trăit doar 26 de ani, pierzându-și viața într-un eveniment tragic pentru apărarea comunității din care făcea parte. Am povestit aceste întâmplări care mi-au marcat viața pentru a lăsa o mărturie istorică și pentru ca generațiile care vin să nu-l uite pe cel care și-a dat viața eroic. 

Comemorare de Înalțare
Ion HIRGHIDUȘ: Domnule Nicolae Stoi, vă mulțumesc pentru timpul acordat și vă promit că aceste mărturisiri ale dvs. le voi face cunoscute cititorilor „Ziarului Văii Jiului”, cât și celor care sunt interesați de istoria vie a acestor locuri. 
Nicolae STOI: Propun ca evenimentul din 5 septembrie 1945 să fie comemorat în ziua Înălțării Domnului, sărbătoare creștină și, totodată, Ziua Eroilor Neamului. Frații vor rămâne frați pe vecie! Închei această mărturisire cu mesajul meu: NIHIL SINE DEO! 



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 8 ori 4  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter