Articole de acelasi autor

Înaintea meciului Energeticianul- Chindia Târgoviște

Primim la redacție, / Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă

Primim la redacție / Neputinţă sau rea-voinţă?

Primim la redacție, / Scrisoare Deschisă adresată Doamnei Lia Olguța Vasilescu

Primim la redacție / Cine dijmuieşte pensiile bătrânilor

SCRISOARE DESCHISĂ adresată membrilor Consiliului Local Petroşani, domnului Butulescu Valeriu, Ziarului Văii Jiului şi tuturor locuitorilor din Valea Jiului

Primim la redacție / Ilegalități pe bandă rulantă ale președintelui Consiliului Județean Hunedoara, Mircea Bobora, în colaborare cu toată conducerea Spitalului Județean de Urgență Deva

Primim la redacţie / Soţia lui Andronache, preşedintele PRM Hunedoara, abuzată de poliţişti?

Primim la redacţie / În atenţia city managerului Marian Popescu

Râsu’-plânsu’ sau sfârşitul lumii e aproape

Au trecut cinci decenii și jumătate de când 55 de tineri absolvenți ai Facultății de Mine a Institutului de Mine din Petroșani (așa se numea atunci actuala Universitate), au părăsit porțile acestei unități de învățământ, intrând în producție la diferite întreprinderi miniere ale țării. Anii au trecut atât de repede de parcă au zburat și iată că acum cei care mai sunt în viață sunt oameni în vârstă, sunt bunici și străbunici.

Dintre tinerii absolvenți de atunci, numai patru dintre ei au reușit ca în urmă cu câteva zile să se reîntâlnească aici la Petroșani. Aceștia sunt: Burețea Ion și Danciu Ion veniți de la Târgu Jiu, Drăgan Vasile din Petroșani și Modoi Gheorghe de la Cluj. Își mai anunțase participarea Aurelian Braicu și Mircea Ulmamei de la București și Ion Bârdac de la Reșița, însă din diferite motive nu au putut ajunge la Petroșani. Cei prezenți au avut onoarea de a se întâlni și cu domnul profesor universitar dr.ing. Lucian Bolunduț care le-a dăruit una din cărțile scrise de domnia sa, Odiseea Buciumanilor. La rândul său și Ion Burețea le-a dăruit colegilor și domnului profesor din cărțile sale (Jurnal din vizuina șacali, Pierduta mea comoară și altele). De remarcat că absolvenții învățământului superior din Petroșani au avut funcții cu responsabilități, conducând unități și sectoare miniere ale țării. Este de apreciat munca depusă în producție de fiecare coleg în parte. În toată această perioadă, activitatea s-a desfăşurat în condiţiile vremii de atunci, bune sau mai puțin bune, la diferite mine sau alte instituţii ale ţării, unde şi-au făcut datoria cu responsabilitate şi conştiinciozitate, dăruindu-se în munca lor pentru binele mineritului şi a altor ramuri ale economiei naţionale. Aşa de pildă, amintim pe unii dintre cei prezenţi şi unele funcţii şi responsabilităţi pe care le-au avut după efectuarea perioadei de stagiatură: ing. Ion Burețea a lucrat la minele Moldova Nouă, Baia de Aramă și Schela Gorj, mine unde a îndeplinit funcții de conducere a acestor unități, cu mari responsabilități, de adjunct șef de sector, șef sector, inginer șef și director de mină, ing. Ion Danciu a lucrat la Mina Schela din Gorj și mulţi ani ca inginer şef la Banca de Investiţii din Târgu Jiu, ing. Vasile Drăgan a lucrat numai la mine din Valea Jiului ca şef de sector şi şef de serviciu salarizare la minele Dâlja, Livezeni, Petrila şi Câmpul lui Neag, precum și ca inginer sef mină şi inginer şef securitate minieră la Mina Petrila, iar ing. Modoi Gheorghe şi-a desfăşurat activitatea aproape în totalitate la Mina Lupeni unde a îndeplinit succesiv funcțiile de şef de sector şi inginer şef producţie, apoi director al Minei Bărbăteni. Fiecare participant la această sărbătoare a expus pe scurt despre activitatea desfăşurată în producţie, responsabilităţile şi riscurile avute, precum şi realizările pe plan familial. S-a discutat și despre profesorii şi asistenţii pe care i-au avut în facultate, subliniindu-se faptul că aceştia le-au fost alături pe perioada celor cinci ani de studii, cei prezenţi exprimându-şi recunoştinţa, respectul şi omagiul pentru aportul şi efortul depus pentru pregătirea lor profesională. A fost evocată de colegii prezenți și de domnul profesor Lucian Bolunduț dăruirea colegului lor ing. Ion Burețea, care s-a dedicat scrisului încă din anii studenției, scriind poezie și proză, mai ales după ieșirea la pensie. Domnia sa a prezentat colegilor săi o parte din scrierile sale, printre care: Jurnal din vizuina cu Șacali, Siluete în amurg, Colinele cu liliac, Pierduta mea comoară și altele.
 Ajunși la o vârstă respectabilă, printre lacrimi și emoții, foștii colegi și prieteni și-au depănat cu nostalgie, amintiri dintr-o perioada dragă fiecăruia. Cu capul nins, cu feţele blajine brăzdate de scurgerea anilor, acei foști studenți, cu peste cinci decenii în urmă îşi începeau o nouă perioadă a vieții, sub îndrumarea unor dascăli experimentați, care aveau să le şlefuiască caracterele pentru ai pregăti în domeniul mineritului și a scoate la iveală toate acele calităţi care i-au făcut mai apoi să devină buni conducători în procesul de producție și ca oameni. Între timp lumea s-a schimbat şi lucrurile au acum un alt sens, dar mulţi dintre cei care au cunoscut Petroșaniul în urmă cu peste cinci decenii au rămas cu el în suflet. Şi asta pentru că oraşul de la poalele Parângului li s-a lipit de inimă în cei mai frumoși ani ai tinereţii lor, atunci când păşeau cu speranţe în suflet pe cărările vieţii.     Acei tineri de atunci, în urma unui sever concurs de admitere au intrat ca studenți pe porțile Institutului de Mine din Petroșani, tineri care și-au făcut „botezul” în minerit cu o practică în producție de zece luni în subteranele Minei Lupeni. Aici, în mină la Lupeni s-a făcut o primă preselecție, deoarece numai o parte dintre ei au rezistat eforturilor și pericolelor existente în mină. Ei, studenţii de atunci, lucrau în tură, pe schimburi, alături de mineri și cei care au rezistat eforturilor din mină, în anul universitar următor au continuat cursurile de zi ale Institutului. Deși, de la absolvire, perioada este lungă, acum li se pare că timpul a trecut foarte repede, cu bune și cu mai puțin bune, cu greutăți și cu responsabilități. Anii care au trecut de la absolvirea facultăţii au făcut ca numărul colegilor să se împuţineze considerabil, astfel că nu se cunoaşte soarta la mai mult de jumătate dintre colegi.
Pentru ca revederea să fie una deosebită, întâlnirea a continuat cu o masă festivă la un local din localitate, ocazie cu care sărbătoriții zilei au depănat amintiri și întâmplări care le-au marcat anii de studenție și de viață. Întreaga sărbătoare s-a desfășurat într-un climat de voioșie și prietenie.    
Vasile Drăgan, participant la reîntâlnire

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.