16.07.2019,  18:42:26 | 0 comentarii | 334 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Pribegii turistice (IV) / Drumul spre Moscova trece pe la... Sfântul Nicolae
de Marian BOBOC

Înainte de a ajunge la Biserica Sfântul Nicolae din Myra (la o aruncătură de kilometri de Demre), intru într-un magazin de icoane. Biserica are vechime. Magazinul nu. Strălucește de nou. Prima biserică a fost ridicată deasupra mormântului Sfântului Nicolae prin sec. VI. Biserica prin care îmi voi plimba gândurile - prin sec. VIII.  

O femeie tânără, frumoasă și, cu siguranță, credincioasă, mă introduce, într-o română cu accente slave, în tainele icoanelor cu Sfântul Nicolae (foto 1). În rame de argint Sfântul Nicolae e la loc de cinste. Pare mulțumit de cinstirea ce i se acordă. Rușii sunt principalii pelerini în aceste locuri, căci sfântul e și protectorul țării lor. Tot rușii sunt principalii cumpărători ai acestor icoane. Pe care, întorși în Rusia, le dăruiesc cu evlavie bisericilor ai căror enoriași sunt. La cât costă o icoană, aș putea nuanța afirmația: rușii cu bani. Ies din magazinul cu icoane și dau de magazinul cu… suveniruri. Unul dintre ele, că-s mai multe... Vreau să cumpăr un carnețel cu imaginea sfântului imprimată pe el, ca să scriu poezii și mai inspirate. Mă răzgândesc. Cumpăr trei iconițe „Sfântul Nicolae”, format calendar de buzunar, cu 15 euro… Sper ca și acest format mai pauper să mă inspire.
Într-o piațetă, asist la un număr de virtuozitate comercială. Un covrigar ambulant cu fes își etalează marfa pe… cap (foto 2). Un turn de covrigi ținut într-o perfectă echilibristică verticală. Când intru în curtea muzeului (din motive de intoleranță religioasă turcii îi spun „muzeu”, nu biserică; adică nu-l recunosc ca locaș de cult) (foto 3), măsuri de securitate (aproape) ca la… aeroport. Bagajele ne sunt scanate, telefoanele cercetate… Nu cumva să ai cine știe ce surprize la… purtător... Câțiva turci, în haine militare, par gata de orice.
Trec de filtrele dispozitivului de securitate. Pășesc în biserică. Sunt atenționat că nu am voie să aprind lumânări nici înăuntru bisericii, nici în afară, niciunde. Nu din motive de PCI, ci  de… intoleranță religioasă. Ziduri vechi (foto 0). Ici-acolo, mozaic colorat pe jos... Parcă mi-e milă să calc…. Aici Sfântul Nicolae și-a dormit somnul de veci câteva sute de ani. Parcă din 342 până în 1087. Când niște negustori italieni l-au luat pe Moșul din sarcofag și l-au dus spre venerare la ei, la Bari, unde se află și azi moaștele, la loc de venerare în catedrală. Ca orice poveste întâmplată în negura și praful istoriei și aceasta are misterul ei. Se referă la locul de veci de unde Sfântul Nicolae îmblânzea lumea cu bunătatea sa. Ei bine, la fața locului, am constatat că există… două locuri de veci. Fiecare cu povestea și doza sa de credibilitate. Unul este protejat de o sticlă. Aici am văzut pelerini ruși în genunchi, lansând slavă către Sfântul Nicolae. Poate acesta o fi cel adevărat? Eu m-am pozat lângă un sarcofag de marmură. Cine știe, poate chiar acesta e locul?! Dar nu vă luați după mine, biet poet păcătos… Se spune că prin spărtura aceasta (foto 4)  italienii i-au întrerupt somnul de veci Sfântului Nicolae, relocându-l în Italia. În marea sa bunătate, Sfântul Nicolae a continuat să facă minuni și de-acolo.
Calc cu gândul prin aceste locuri în care sfântul pe vremea când era episcop de Myra și-a purtat pașii. Îmi amintesc de o seară a Sfântului Nicolae din vremea copilăriei mele, din blocul 9, apartamentul 13, etajul 2, str. Vasile Roaită, Petroșani. Când mamarea se deghizează în… Sfântul Nicolae. Și bate la ușă cu un băț. Deschid ușa. Uimit, văd un Sfântul Nicolae, de înălțime mică, îmbrăcat mai zdrențuros, cu o broboadă care îi acoperă fața. În mână are o plasă cu dulciuri. „Aici stă vreun copil?”, întreabă Sfântul Nicolae serios. „Da”, spun eu, cu jumătate de gură, cu un ochi la plasă și altul la… joardă. Că pe vremea mea așa erau bunicile: sfinți Nicolae cu joardă…
…Ies din răcoarea bisericii Sfântului Nicolae, cu ochii împăienjeniți. Nu credeam să o întâlnesc, după atâta timp și la o asemenea distanță, pe draga mea mamare… plecată la Domnul de zeci de ani… Fac o rugăciune. Ca o reverență a copilăriei mele… Nu am văzut nici un panou cum că și rugăciunile ar fi interzise… La ieșirea din curtea muzeului-bisericii, un indicator îmi arată calea cea lungă: Moscova - 2244 km… (foto 6)



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter