18.07.2019,  16:56:13 | 0 comentarii | 272 vizualizari
Din volumul / „Schimbarea ești tu” de Avram Iancu (III)
de Ziarul Vaii Jiului

Un mesaj scris…
Pe tot parcursul zilei, echipa de suport îmi trimite mesaje scrise cu ajutorul unui bloc de desen. Mesaje care mai de care mai năstrușnice, care au menirea să mă scoată din rutină și să mă ajute să mă concentrez. Au fost multe astfel de mesaje, dar ultimul mesaj este unul sec, dar cu totul deosebit în percepția mea, scris de soție: „TE ROG, ÎNOATĂ”. Aflat între ghilotina epuizării și dorința biruinței, cu un astfel de mesaj scris în fața ochilor mei, trăiesc ceva deosebit: ochelarii ce sunt proiectați pentru a proteja ochii de apa ce vine din afară, își pierd rațiunea de a fi. Ochii mei sunt inundați de „apa” ce năpădește din interior. Instantaneu îmi dau lacrimile! Mesajul acesta este tradus de mintea mea cam așa: „Avrame, de 5 zile suntem în cort, dacă până deseară nu vii cu căprioara în spate, mă vei găsi și pe mine și pe cele trei fetițe moarte de foame”. O „traducere” destul de patetică, recunosc, dar mobilizatoare...

Mistrețul cu colți de argint…
Caut din nou, cu privirea, malul francez. Farul de la Cap Gri Nez, lucește, lucește a „colți de mistreț”. Potrivesc cu grijă „săgeata de foc” în arcul voinței ce este încordat la maxim. În momentul culminant al concentrării, într-o fracțiune de secundă, mintea îmi este invadată de toți „isteții”, „îndrăzneții”, „batjocoritorii”. În acel moment, nu mai contează pentru mine decât „Mistrețul cu colți de argint”. Apropo, cu o zi înainte, în aceeași probă, un înotător englez și-a pierdut viața, la doar 2 km de malul francez. „Mistrețul cu colți de argint” poate ucide! Trecuse cu doi ani înainte, blindat în costum de neopren. Acum a vrut să intre în elita înotătorilor, fără costum de protecție. Diferența între folosirea sau nu a costumului de protecție este de viață și de moarte. A trebuit să lupt și cu gândul morții.

Paralel cu țărmul…
După o altă oră de înot, ridic din nou capul. Mă aflu la aceeași distanță de țărm. Farul de la Cap Griz Nez, rămâne mult în partea dreaptă. Acum am în față luminile de la o altă localitate. Întreb cât mai am. Observatorul îmi dă răspunsul corect: KEEP SWIM! Înot paralel cu țărmul. Nimic nu poate să fie mai năucitor, pentru un om extenuat, decât să realizeze că este un Sisif. Oricât înot, nu mă pot apropia de țărm, „grație” acelui curent marin, blestemat, care îmi va prelungi efortul cu 5 ore.

Din nou frisoane…
Soarele m-a prăjit toată ziua. Acum înot în bezna și frigul nopții. Pielea mea arsă, percepe acum, într-un mod sensibil, temperatura scăzută a apei. Pur și simplu, am frisoane. Uitându-mă în viitor, realizez că la următoarele mele aventuri acvatice va trebui să mă orientez, foarte serios, către o cremă de protecție împotriva arsurilor solare. Este cumplit! Într-o pauză de alimentare strig: „Dacă nu-mi ziceți cât mai am, ies acum din apă”. Cristi îmi zice că mai am… 100 de metri. La așa răspuns, exclam: „Mincinosule!!!”... După care încep să zâmbesc… Primisem încă un răspuns de nota zece de la o echipă de nota 10.

Spre capătul puterii… Drapelul
Câteva ore de agonie. Drapelul patriei noastre flutură în bătaia vântului, la catargul ambarcațiunii englezești „Sea Leopard”. Acea fluturare a drapelului înseamnă pentru mine o întreagă identitate națională, care apasă pe umerii mei. Și, contrar legilor fizicii, deși apasă pe umerii mei, acea apăsare mă ridică la linia de plutire și chiar dincolo de ea. Tot atunci realizez că o eventuală reușită va aduce un plus acelei identități naționale. Acela a fost  punctul culminant al încărcării cu o energie „nucleară”.

Umărul stâng mă lasă...
Înaintarea este din ce în ce mai grea. Spre final, umărul stâng mă doare atât de tare, încât brațul stâng face o mișcare de rotație doar de formă… Nu mai pot să trag apa cu putere.

„Sea Leopard”… se oprește
Copilotul și observatorul se aruncă în barca de rezervă. În acel moment, știu că sunt foarte aproape de țărm. Este doar o altă iluzie. Apa, în acel loc, este foarte mică. Mai sunt, totuși, câteva sute de metri până la mal. Cu ultimele puteri, urmăresc lumina puternică a farului bărcii de rezervă. Un braț, încă unul… Și încă unul și alte câteva sute. Malul nu se vede, chinul liber consimțit nu se mai termină. Strig către cei din barca de salvare: „Băi, mai este mult?”. Mai târziu aveam să-mi dau seama că, aflat la capătul puterilor, n-am mai realizat că respectivii erau englezi și că n-au înțeles o iotă din ceea ce i-am întrebat. E interesant de știut cum or fi perceput ei acel strigăt de agonie. Îmi amintesc că ei spuneau încontinuu: „Keep Swim, keep swim”. Asta și fac! La un moment dat, farul bărcii se îndreaptă către înapoi. Atunci zăresc silueta țărmului francez. Nu mai sunt 200 de metri. Mai înot puțin, și barca de rezervă se oprește și ea. Apa este prea mică și pentru ea. Îndrăznesc să caut cu piciorul pământul. Surpriză maximă! Piciorul stâng atinge pământul și mă trezesc în picioare, cu apa până la brâu. Un strigăt de eliberare sfâșie liniștea nopții. O voce din barcă îmi spune: „Avram, you must go out from water”. Mă uit către barcă, și cu privirea mea încețoșată zăresc doar o licărire a reflectorului. Zâmbesc! Oare, credeau ei că odată ajuns acolo nu mai sunt în stare să ies din apă? Mai sunt 60-70 m până la nisipul țărmului. Încep să merg spre țărm și, spre surprinderea mea, fiecare val ce vine cu putere din spate, mă trântește jos.
Mă ridic, mai fac câțiva pași. Povestea se repetă... Mă ridic de câte ori este nevoie și, într-un final, ies cu totul din apă. Ating ținta după 62 de kilometri și 17 h și 54 minute. Cronometrul se oprește. Este dimineața zilei de 30 august 2016. Ar fi hilar să încerc să descriu sentimentul și trăirile din acel moment. Sunt trăiri unice, pe care le păstrez cu drag în tezaurul amintirilor mele.

Deasupra euro tunelului…
Săgeata de foc și-a atins ținta. Acolo își are sălașul mistrețul meu cu colții de argint, deasupra Eurotunelui, la Sangatte. Mă voi întoarce într-o zi în acel loc, de unde am luat o piatră ca amintire, cu ultimele puteri.

Un război câștigat…
În ciuda faptului că am pierdut trei bătălii, nu am încetat o clipă să cred în câștigarea războiului. Pierzi un război doar când încetezi să lupți.

Puțină statistică
Prin cele patru tentative de traversare am acumulat: 41 h 21 minute de înot oficial în Canalul Mânecii; 161 de kilometri înotați în mod oficial în Canalul Mânecii; 4 luni de ședere în Dover, în vederea antrenamentelor; 500 de kilometri înotați în locul denumit „Între ziduri”.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 9 ori 8  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter