04.09.2019,  20:53:16 | 0 comentarii | 966 vizualizari
La curtea Ancăi
de Ziarul Vaii Jiului

Auzind că Anca a scris o carte și că eu mi-am băgat ochii prin ea, cineva mă întreabă: e bună? Cartea, desigur… Eu zic că da, îi răspund. De ce? Păi, poemele mi-au indus anumite stări, melancolii, nebunii… Și aici rezonez cu Ion Mureșan, un mare poet al țării noastre, care ne spune care sunt semnele unei poezii bune și cum o recunoști pe dânsa: „Dacă-ţi transmite ceva, atunci e o poezie bună. Poate avea o multitudine de semnificaţii în care cititorul să se regăsească. Dacă el se vede, mai ceţos sau mai limpede, atunci poezia e bună. Cititorul poate descifra mai mult decât autorul. Poate să-l surclaseze, să descopere mai multe sensuri”. Cred că Anca are destule poeme cu cheia în inima… cititorului. De ce în inimă? Simplu: versurile Ancăi sunt izvorâte din preaplinul trăirii, din cremenile inimii și de aceea sunt înțelese, în primul rând, de inimi, de suflet.
Într-o logică inversă, poezia proastă o recunoști prin faptul că nu te mișcă deloc. Citești, citești, dar nimic… Poezia proastă e asemănătoare întrucâtva mângâierilor unei femei antipatice de la natură… Sau, să nu fiu acuzat de misoginism, în cazul femeiesc: cu mângâierile unui bărbat urât și pe dinăuntru și pe dinafară, fie că e iarnă, fie că e vară, toamnă sau primăvară.
Când nu e prea vorbăreață, căci are și poezii destul de lungi spre prolixe (dar poezia nu e… lungă sau scurtă, groasă sau subțire, leneșă sau harnică…), ci doar poezie, deci când nu își risipește mesajul, nu își diluează cuvintele, poeta Anca e o femeie iubitoare. Iubitoare de multe, dar mai ales de sine și de bărbați. Oh, da… de bărbați. Fire discretă, nu le dă numele… Nici nu ar conta decât într-un registru personal, de trofee într-o panoplie cinegetică a amorului. Astfel, ei rămân în carte niște anonimi prestatori de servicii… la curtea poetei Anca. Niște armăsari, sau mârțoage, nu știu, oricum nu mai contează carnea și oasele lor odată ajunși cuvinte, căci cu toții sunt transformați în Pegași la vehiculul poeziei… Acum e drept că nu toate trăsurile ajung în Parnas... Poate să fie de vină gloaba, ori poate vizitiul care nu știe drumul ori nu cunoaște arta lucrului cu bidivii năzdrăvani…
Nu am tăiat iarba din curtea Ancăi, așa că am detașarea deplină să înțeleg viața de aici. Prin gaura din zidul castelului, căci am uitat să vă spun, Anca e castelană atunci când scrie poezii, o zăresc îmbrăcată țărănește cu ie și fotă, cu sânii dând pe dinafară de atâta prosperitate poeticească. O văd cum îi spune geamgiului să dea jos toate ferestrele castelului, ca să vadă realitatea așa cum este ea, nefardată de murdăria sticlei. O privesc cum în nopțile fără lună și stele, asistă la parcarea în beciuri întunecoase a butoaielor pline cu licori tainice și albe, adevărate viagre poetice. Căci, orice curte care se respectă are în dotare sa și astfel de muniții. Cum gustă cu polonicul din ciorba luuuuuungă de dragavei și ștevie a dragostei și cum îi mai spune ea bucătăresei: mai trebuie piper, mai trebuie sare, un morcov chiar și… carne. Da, carne, căci Anca este o poetă și a simțurilor. Senzualitatea ei debordantă, fără carne nu s-ar povesti….
Mă uit cu nerușinare, prin gaura… zidului, cum se spală ea, țărănește, într-o copaie, cum două țigăncușe îi toarnă apă fierbinte cu tiuga, cum o freacă pe spate cu un burete din iarba fiarelor și stelelor, cum un șarpe de spumă i se scurge printre sâni, cum balauri de săpun o păzesc de otrăvuri și vopsele stridente… Țigăncile astea îi mai freacă cu pietre ponce, cu voluptate ascunsă, și tălpile picioarelor. E un spectacol de zile mari. Mă bucur că am parte, chiar și așa prin gaura… zidului… Peste toată bucuria mea, simt o palmă, apoi un pumn, un șut în.., iar o palmă, chiar și o sticlă în cap. Ce cauți, bă, aici? Nu știi să citești? Nu ai văzut avertismentul? Năucit, mă întorc. Nu-l văd pe omul rău și negru, că doar un om rău și negru poate interveni atât de brutal în viața altui om mult mai bun și bucuros de ceea ce i s-a arătat prin gaura zidului… Citesc avertismentul cioplit în zidul de piatră: „Uitatul pe gaura zidului este interzis!”. Nu-l văd pe omul acela rău și negru, însă el mă împinge prin gaura zidului, îmi rupe hainele, îți zdrobește oasele, piatra zidului parcă e o rindea pentru pielea mea. Nu mă mai împinge, că nu am loc… O să mor… Termină cu văicărelile astea! Prin gaură ți-a plăcut să te uiți, așa-i? Prin gaură să te chinui, îmi spune omul negru și rău și mă împinge cu o forță nebănuită prin gaură, până cad jos în cap… Vai, vai, ce mă mai doare… Mă sparg ca un urcior… Cu greu, mă ridic… Nu mă așteptam să ajung în fața castelanei Anca în starea aceasta jalnică. Ea este învelită într-o foaie de hârtie albastră, din aceea care se pune în geamurile caselor de la țară, ca să oprească zăpușeala căldurii, adevărate capcane pentru muscoii satului la vremea amiezii. Anca are părul ud. Vrei să îl usuci? mă întreabă. Da, răspunde în locul meu omul negru și rău. Dacă ți-a plăcut să te uiți prin gaură, suflă, bă! Și am început să suflu. Îmi dau seama că nu e ușor să fii foehn, că sunt obiecte pe care nu punem nici un preț, pe care le folosim, trântim, dar pe care trebuie să le respectăm mult mai mult. Din cauză că suflu într-una, nu pot să-i mărturisesc sentimentele mele, să-i spun că mă bucur că o cunosc, că nu e vina mea că sunt în halul acesta de dezagregare în fața ei. Simt că nu mai pot… că mă asfixiez…. Suflă, suflă, bă, dacă ți-a plăcut să te uiți pe gaura cheii, nu te oprii! mă înghiontește omul negru și rău… Castelana își dă jos peruca și sub perucă, altă perucă… 
- Cine ești și ce vrei? mă întreabă castelana Anca, cu o voce tăioasă.
- Mă numesc Marian Boboc, scriu poezii și ode edilitare și necrologuri la ziare. Sunt cel mai important autor de necrologuri. Nu pot face față la câte comenzi am. E drept, locuiesc și pe o stradă care se învecinează cu moartea timpurie, dar frumoasă: pe strada Bețivilor… 
- Și vrei să-mi scrii și mie un necrolog?
- Nuuuuu, am auzit că lansezi o carte la Cenaclul BOEMA… Aș vrea să-ți iau un interviu, ca să afle și domnii/ doamnele prezente la Localul Românesc câte ceva despre o poetesă…
- Da, am scos o carte, dar mi-e nu știu cum să vorbesc cu tine… Parcă aș vorbi cu un cioclu de cuvinte, după câte mi-ai spus, necrologuri. Brrrrrr! Dar, hai, că închid ochii și o să răspund…
x x x
- Când ai scris prima poezie? Îți mai amintești ceva din acele timpuri?
- Când scrii te uiți în oglindă?
– Dacă ar fi să alegi între iubire și scris, pe care ai alege-o? O singură alegere…
- E mai frumoasă viața din poemele tale decât cea cotidiană?
– De ce și când scrie o femeie poezie?
– Ești născută în 69, cartea ta are 69 de poezii… De ce ai renunțat la titlu pe care ai vrut să-l pui cărții: „69”? Din pudoare? Din considerente de ordin social?
– Dacă ai fi bărbat ai prefera o femeie-poet sau o femeie gospodină, dereticând toată ziua?
– Crezi că poezia trebuie să sune bine? 
– Ești o cenaclieră disciplinată, nu ai lipsistă la nicio ședință a cenaclului Boema. Cum găsești atmosfera de aici? Ce îi lipsește?
- Ai un loc preferat în care scrii? Ai scris vreodată în cadă și pe urmă ai făcut din poemele tale vaporașe de hârtie, plutind, nerușinatele, printre valuri de spume?

P.S. Răspunsurile Ancăi la întrebările mele le puteți afla la… Ilie Pintea. Care a văzut, a filmat și a postat. Pe hd365.ro.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227







Publicitate
Newsletter