10.10.2019,  18:18:16 | 0 comentarii | 80 vizualizari
„Poetul postmodernist în formula lui Gilbert Danco nu suportă stridenţele, prostia, veselia primitivă, scursurile umane”
de Ziarul Vaii Jiului

Dincolo de ambiguitatea poate involuntar indusă în titlul acestui volum, poemele lui Gilbert Danco ca mod de a se situa în lume, ca atitudine în faţa sensului pe care-l poate primi extazul ori blestemul existenţei, este, cum singur desluşeşte, o sinuoasă înfruntare între viaţă ca adevăr şi orizont al muritudinii, pe de o parte, şi pe de altă parte, o artă, ca mască, în sens nietzscheean desigur, masca fiind o marcă salvatoare de inform. Confruntându-se cu Nietzsche, voind o realitate a ficţiunii ca frumuseţe trăită, poetul nu poate fi decât un estet refugiat în viaţă, cu toate neputinţele ei, cu frumoasele ei oaze de linişte, cu împăcările ei, cu abandonul în visare, cu neîncrederea în zădărnicii, cu încântările ei („tu cânţi frumos la pian” îi spune fiicei sau poemul în care femeia e privită ca cea mai frumoasă poezie creată). Aşadar, versul mult aşteptat, cel care-ar fi asemenea cu accidentul final, cu apocalipsa, nu poate fi decât presimţit în pulsaţiile diverse ale vieţii, ale singurătăţii crâncene, netulburată şi asumată ca un scut, dar şi pulsaţiile ce vin din contemplaţie, din nelinişte, din durere ori seninătate, din iubita artă a vieţii, din întoarcerea în casa vocaţiei „sunt un om fericit// sunt poetul care s-a întors acasă” (p. 67). 
Un alt vers revelator, în contratimp cu titlul, „oricum/ a venit iarna/ dar nici eu/ nu cred în realitate”, justifică opţiunea acerbă pentru potenţialul esteticului, resimţit ca o nevoie de surâs interior, ca o muzică mântuitoare („melodiile sunt ale noastre”, cele zece poeme intitulate „Jazz”). „Arta vieţii” fiind un adăpost catharsic, este pentru Gilbert Danco o casă năpădită de poeţi: „În casa mea au năvălit poeţii/ prin uşi, prin geamuri chiar şi prin pereţi” şi această ambianţă devine o necesitate, martor e ultimul vers al poemului, trimis la note, printr-un procedeu voit degajat, în locul unui vers la care este invitat cititorul să-l adauge: „eu trebuie să năvălesc”. Mi se pare că o atare oportunitate apare poetului ca imperioasă, precum este pentru călugării din buddismul tibetan îndelunga, permanenta meditaţie care promite surâsul misterios al eliberării de orice dorinţe. Realitatea care nu trebuie crezută este, în viziunea poetului Gilbert Danco, adevărul ei crud în stare să ucidă fragilităţile şi sensibilităţile omeneşti, tot în sens nietzscheean desigur, dar periculoasa adversitate a vieţii sufleteşti a omului, mie îmi pare bine exprimată şi într-o sursă de inspiraţie citată de Matthieu Ricard în „Arta meditaţiei”: „Încercând să scăpăm de suferinţă/ Ne adâncim adesea în tumultul ei/ Dorim fericirea, dar cu nebunia noastră,/ O distrugem ca pe un nevrednic duşman”. 
Ceea ce mi-a sugerat asocierea aceasta se ancorează mai ales în gândul că scopul, miza, urmărită de poetul Gilbert Danco şi anume liniştea, marea linişte uneori („mi-e dor de linişte/ de liniştea pe care o voi avea/ odată”, afină cred cu „setea de repaos” din Luceafărul eminescian, dar mai ales cu implorata „linişte de veci/ pe noaptea [...] de patimi” din ruga finală a celui ce a fost Cătălin). Cea mai adâncă aspiraţie a poetului, dornic să facă din viaţă o sărbătoare, o artă eufonică atât cu durerea, cât şi cu bucuria, este însă liniştea, liniştea ca supremă dorinţă, eliberarea de toate trăirile, de angoase, de încântări, de muzici alinătoare: „Uneori moartea are gustul murelor coapte // [...] scriu şi poeme despre trecerea timpului/ schimb tot pentru linişte/ pentru linişte/ linişte” (p. 86). Corolarul poeziei, a certitudinilor si a sensului adânc nu poate fi decât singurătatea asumată cu liniştea ei, iar titlul unui text este revelator, ca şi versurile: „De aceea iubesc poezia/ când sunt singur/ sunt sigur/ şi când sunt sigur/ sunt singur” (p. 29). Atmosfera de „linişte crâncenă” face să învie din străvechime „şoaptele descântecelor” şi „eutanasia” devine “RITUALUL SINGURĂTĂŢII” (p. 83).
De asemenea, o anume damnare tragică care marchează cu certitudine rostul poeziei – chiar dincolo de dramatismul în notă ironică a speranţei de celebritate – transpare din Ars poetica: „Geniul cuvântului mi-a răpit trupul/ l-a aruncat într-o gară îndepărtată/ fără program/ fără călători// aici/ e posibil să-ţi ucizi mama/ iubita fratele/ să surprinzi noaptea/ tăindu-şi venele peste calea ferată/ e posibil aici/ să simţi moartea cum îţi devorează răbdătoare/ firele de păr până la piele/ şi mai ales/ e posibil să taci// dar nicidecum/ nicidecum poetule/ nu e posibil să te sinucizi/ aici/ să te sinucizi/ nu e posibil/ doar doar/ va sosi şuierând un tren alienat/ cu destinaţia: CELEBRITATE// la sfârşitul acestui poem/ vine un impiegat profesionist/ şi-ţi lipeşte pe frunte o pancartă: DEFECT”.
 Tonul cinic din această artă poetică este mai ales grav, poetul post-modernist în formula lui Gilbert Danco nu suportă stridenţele, prostia, veselia primitivă, „scursurile umane”. 
Comuniunea acceptată de singuratecul poet este, pe de altă parte, tovărăşia poeţilor, care simbolic îi ocupau spaţiul locuirii, cu „prietenii poeţi” rămâne şi „după visare”, cu ei călătoreşte în trenul fantomatic care nu se opreşte „nici după visare”, cu ei  va face „noua politică a decontaminării”. În rostul «poeţilor în cetate» se simte Gilbert Danco a fi implicat, cu ei toţi consumă viaţa dorită şi acceptată de el, precum spunea mai demult Lucian Blaga despre „poporul de poeţi”: „Poeţi toţi sunt un unic/ neîntrerupt popor”.        
Rodica MARIAN



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 2 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *
Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.2

Anunt GAL Cheile Sohodolului- prelungire apel selectie MCS 7.4

Anunt GAL Cheile Sohodolului - prelungire MCS 7.2-15.04.2019

Anunt de selectie 7.4 simplificat 2019 - prelungire

Anunt de selectie MCS 7.2 simplificat prelungire mai 2019

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter