Articole de acelasi autor

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

Pentru capturarea escrocului Augustin Hila, alias „Vasile Cornea”, / Presa petroșeneană a pus la bătaie o recompensă

Muncitorimea minieră în urmă cu un secol / „Croncăne corbii deasupra stârvului din Valea Jiului”

Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Cum vă place scăldatul: / La putină sau la cadă?

Marian Boboc vă prezintă / La 3 luni după revolta de la Lupeni, vizita-revanșă fără glorie a lui Nicolae Ceaușescu

Marian Boboc vă prezintă: În urmă cu un secol – Valea Jiului sub ape

Marian Boboc vă prezintă / „Mine” clandestine interbelice din Valea Jiului

Primul fotograf petroșenean

1924-2024. Petroșani 100 / Conferința „Petroșaniul – de la Iacob la Iacob” (IV)

Probabil că în țara noastră încă mai există anunțuri „cumpăr mașini de cusut Singer”, în urma cărora vânzătorul devine… cumpărător fraierit. Și în loc să-și vândă Singerul cu zeci de mii de euro, așa cum a fost „ofertat”, cumpără el o rablă de mașină cu 1.000-1.500 euro. Bineînțeles nu e vina mașinii inventate în urmă cu 150 ani… Însă, mai la vale e vorba de o „aplicație” mai plăcută a venerabilei mașini de cusut.

Pribegind prin cartierul evreiesc din Cracovia, într-o seară ploioasă de toamnă, de nu-ți vine să scoți afară (din nuvelă) niciun Sobieski, dăm de niște mașini de cusut pe… trotuar. Măi, să fie, o fi vreun atelier de croitorie între atâtea și atâtea localuri care mai de care... Intrăm. Înăuntru - tot mașini de cusut „Singer”. Însă, în locul cusătoarelor stau la taclale gureșe femei - englezoaice și franțuzoaice -, iar mai încolo câteva domnișoare poloneze. În cealaltă încăpere, gălăgie la maxim, un lot mixt de turiști sărbătorește ceva.
În locul noxelor industriale înecăcioase ce mă așteptam să le aflu într-o atelier, mirosuri plăcute de parfum, alcool, boemă. Aici e de noi, zicem. Servirea se face la bar. Cerem votcă și bere. Votcă și bere ni se dă. Ne așezăm la o masă. Pardon, mașină de cusut. Și, ce să facem, n-avem încotro și ne dăm după obiceiul locului: începem să tragem la mașină. Cum s-ar spune, ne alăturăm și noi, cu toată competența noastră de români, hărniciei consumatorilor. 
Lumânările, combinate cu ploaia care mângâie lasciv ferestrele, dau localului un aer romantic. Mileurile par grațioase desuuri ale secolului trecut. Oglinzile ne arată, căci acesta e rostul lor, că la barul „Singer” consumatorii nu îmbătrânesc oricât de mult s-ar privi în oglindă, că timpul stă în loc stană încâlcită de clipe și ore.
Băutorii de votcă&bere au atenție distributivă. Dacă nu posezi așa ceva, nu ai ce căuta, în grupul acesta select de consumatori, într-o mână cu paharul cu votcă și în cealaltă cu halba cu bere. E drept că uneori, după un îndelungat uz, atenția îți mai ațipește. Însă, la „Singer” există leac pentru asta. Când simți că cercetașii somnului se cațără pe pleoapele tale, atunci dai din… picioare. Nu în gol, ci la pedala mașinii de cusut. Așa se face că la „Singer” nu am văzut consumatori doborâți de Morfeu. Mișcarea verticalizează și jocul băutorilor, ar spune cu un aer doct nea Cornel Dinu, finul lui nea Fănuș Neagu, regele metaforelor.
Fiind o atmosferă propice artelor, nițel cam chioară pentru ochișorii mei, scot cartea, cu titlul atât de adecvat, „str. bețivilor. poeme de amor”, și, cu o pălărie de paie pescuită din cuier, citesc câteva poeme. Recunosc că e pentru prima dată când citesc la o mașină de cusut. Deși mesenii de alături, care gânguresc într-o limbă parcă dispărută într-o burtă de rechin, nu înțeleg ce va să spuie poetul în limba aia lui ciudată, au dat vorbirea mai încet spre tăcere. Asta arată puterea poeziei. Astfel că în „Singerul” cracovian, preț de câteva minute, s-au auzit doar poemele mele dansând pe ritmuri evreiești. Și la „Singer” m-am convins de latura universală a „străzii bețivilor”. În orice cârciumă am citit în Europa, poemele au ajuns în paharele în formă de inimă. Când ies din local, mașinile de cusut de pe trotuar, manipulate de invizibile croitorese, fac un zgomot dulce-acrișor. Acele lor cos tivul unei povești de toamnă…
Și în încheiere o observație: „Singerul” creează dependență. Și cum, deocamdată, nu mă pot muta la Cracovia și nici nu am spațiu în casă pentru un „Singer”, îmi voi păstra dependența, dobândită în Polonia, la Lupeni. „Baby”, mama soacră, are în camera sa o mașină de cusut „Singer”. De acum înainte eu numai la ea voi trage la mașină… votcă&bere.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.