27.10.2019,  20:08:32 | 0 comentarii | 202 vizualizari GALERIE:     FOTO    
Poeme de Anca Ciolca / Iubeşte şi scrie
de Ziarul Vaii Jiului

Metamorfoza
Obscur miraj, cu marginile ude
din care nu revin nicicând de tot
cu ce să-ți desfrunzesc opacitatea
când nici să-mi caut viața nu mai pot?

Cum să-ți absorb din curcubeie nude
lichidul unei stele spre abis
când umbra cabaretului din lună
mă spulberă spre șoapta unui vis?

Din transcendența cărui val de ceară
îmi ceri să-ți mai recit floarea de măr
când nu mai ești decât o mostră rece
și pescărușii-ți bântuie prin păr?

Și de voi curge mai spontan ca roua
să mă desfaci de crisalida unui nor
când obiectivitatea din culise
îmi va fura destinul mult prea gol.

Am debarcat din ultimul sărut
și-mi port alternativa spre peluză
cu fiecare scrin ce-și mai culege
o semiotică banală și confuză. 

Dorim spasmodic un ciorchine
cu basme vechi din noul dom.
Când am apus, cu ziua dinainte,
e prea târziu să răsărim în somn.

Din ce fragment să furi în pace
cutii cu fructe citadine
când valsul umbrelor de noapte
se-ndreaptă-alergic către tine?

Pământ de porțelan empiric
cum să dispari sub alveolă
când din fausta viselor complete
n-a mai rămas decât o proră?

Cum să mai contractăm hipnoze
în schimbul vieților de rând
când, din castani, eternitatea
se mai aude suspinând?

Te miră cum apar în avanposturi
bieți portocali, cu gustul lor marin,
când nu-ți găsești nici în zăpezi, iubirea
și nici în pasagerii care vin?

Înserate gânduri
Din câte infuzibile iubiri
ne-am reîntoarce pașii înapoi
știind că nuferii bolnavi din noi
sunt mult prea inocenți și inutili?

Și dintr-un mult prea cubic înserat
nu poți oricând să te ivești
și nici să-ncerci să știi că ești,
când simți concret, că te-ai uitat.

Perfid ecran cu parcuri fine
ne mai inundă visul fad.
E prea târziu să vreau să cad
când mult prea sus, e foarte bine.

Aici, în labirintul unei muze
din portul versului viabil,
se mai consacră permanent și imuabil
ecoul din tăcerile confuze!

Și roiuri albe de zăpadă
se zbat sub viețile de rând
și plâng ninsorile din gând
private mult prea timpuriu, să cadă.

Memento
Când ai pășit în noaptea sfintelor păcate
nu regretai amiezile de ieri
căci trebuia, în clipa fericirii,
să te desparți de primăveri.

Când luna își domnea eternitatea
te-ai despletit din voalul alb de crin,
te-ai zămislit din marea de iubire
și ți-ai umplut privirea de senin.

În baldachinul nopților, romantic,
eu te-am uitat îmbrățișată,
ca să te regăsesc, a câta oară,
cu maci de noapte, presărată?

Am evadat din lagărul iubirii
purtându-ți crinii albi, pe frunte.
Și azi îmi amintesc cum te iubeam,
te sărutam, te-mbrățișam în cele mai mici amănunte!

O clipă
Să nu invoci nici stelele albastre
să îmi sărute gându-n zbor
și nici să nu mă cauți printre frunze
ce toamna cad în suflete și dor.

După un vis incert de fericire
durat de noi, în orice clipă,
să mă transformi, în zorii zilei,
în zbor fecund de rândunică.

Iar dacă flori de ceară și cristale
se vor topi din blânda ei aripă,
dorește-mi să te întâlnesc, iubite,
în orice infinit, în orice clipă.

Grosso modo
Prozaic și angelic orizont
ni se așterne peste versul gol
când ne ivim cu fiecare ploaie
și ne sfârșim cu fiecare nor.

Așa cum suntem: prometeici,
cum suntem inutili și buni
ne temem că vom fi capabili
să ne ivim chiar din furtuni.

De unde ploi pentru iubire?
De unde scuze pentru nori?
Când soarele abia răsare
o dată, pentru patru zori....

Idei abstracte despre existență,
noțiuni rebele despre noi,
doi trubaduri îndrăgostiți, 
incandescenți, desculți și goi,

Un vis cu aripile frânte,
un anotimp privat de soare,
apuși prea timpuriu, dar martori
renașterilor viitoare.

E mult prea scumpă fericirea
de-a fi contemporan cu tine
când anotimpul vieții trece
și alt spectacol nu mai vine!

Sejur deportat
Cât orizont necuprins
între valuri și mare
și câtă miză riscăm
pentru un cerc de visare.

Eu te-am iubit atât cât valul
mi-a ruinat pasul stingher
și câte mări de neuitare
se află azi până la cer…

Câte catarge ancorate
la țărmul frântelor epave, 
când bustul nopții tropicale
colindă algele hulpave.

Am deportat cu nepăsare
noaptea sejurului marin 
pe sanctuarul incomplet
din subteranul unui spin.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 10 ori 6  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii

Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *

* * *










* * *

Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Catalog Display-uri
Publicitare 2019
0721 722227
Promoţionale 2019
office [at] confortmedia.ro
0721 722227






Publicitate
Newsletter