27.04.2020,  19:28:01 | 0 comentarii | 988 vizualizari
98 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră din istoria Văii Jiului
de Marian BOBOC

Astăzi se împlinesc 98 de ani de la cea mai mare catastrofă minieră din istoria Văii Jiului. Nenorocirea s-a întâmplat la 27 aprilie 1922 la Mina „Aurelia” din Lupeni, pe str. 13, Bl. 5 și s-a soldat cu 82 de morți, careau lăsat în urma lor 67 de văduve și 94 de orfani. Pentru a retrăi dramatismul acelor clipe negre, vă propunem câteva declarații. Povestea acestei catastrofe am publicat-o în volumele-document „Ultimul șut/ Cartea neagră a exploziilor din mineritul Văii Jiului de până la 1946” și „După 90 de ani. Lupeni 27 aprilie 1922. Mina Aurelia. Cea mai mare catastrofă minieră din Valea Jiului”.

 

Ştaigherul Cozac Ferencz:

„Am ieşit afară din mina Aranka pentru a mă duce în mina Carolina (…) şi am văzut că iese din mină un fum vânăt vâjâind. (…) Mergând pe galeria principală, am găsit 34 de morţi.”

 

Declaraţie

Subsemnatul Ştaigher Cozac Ferencz, de 35 de ani, căsătorit, cu un copil, de fel din comuna Salgotarjan (Ungaria), domiciliat Lupeni, Col. Lopştain 44, despre cele ce sunt întrebat declar următoarele:

În ziua de 27 Aprilie 1922, dimineaţa la ora 8.30, am intrat în mina noastră pentru a vizita lucrurile ce decurgeau în mină şi aerul dacă este suficient sau nu. Am mers cam 300 de paşi până la echipa lui Skopy care era ocupată cu facerea legăturii electrice între găurile care erau umplute cu dinamită. După ce mi-au spus că ce se face, am plecat mai departe spre echipa Clemenţ. Ajungând acolo, mi s-a raportat că nu este gaz metan şi aerul este suficient. M-am convins şi eu. De aici

m-am dus la echipa Kovaci, unde mi s-a raportat că este puţin gaz metan în locul lor de lucru, am constatat că de fapt a fost gaz metan cam 2.5 procente, deci le-am dat ordin să nu puşte până când nu va dispare acest gaz şi nu va fi aerul curat. De aicea, plecând, am vizitat locul de lucru a lui Skoromsley, cam la 40 de paşi de Kovaci, aici mi s-a raportat că gaz metan este în cantitate ca în zilele trecute adică 2,5 procente. De aici m-am dus la locul de muncă al lui Kalman Ioan, unde mai târziu s-a produs explozia, ajungând aici am văzut că ventilatorul stă, am întrebat pe şeful echipei Edveşi Ioan de ce nu funcţionează acest ventilator, mi-a răspuns că aerul este curat, gaz metan nu este şi deoarece au lipsă de aer comprimat l-au oprit, atunci eu am vizitat câte procente de gaz metan sunt şi am constatat un procent de gaz metan, deoarece în acest loc era o cantitate mare de praf de cărbuni am ordonat şefului echipei ca să pună imediat în funcţie ventilatorul pentru a extrage praful ca să rămână aer curat şi apoi am plecat. În drum, m-am întâlnit cu Mog Mihail care mi-a spus că-l căuta pe Forhayer (puşcaş) ca să împuşte în locul de lucru al lui Kovaci. Şi pe acesta

l-am făcut atent ca să nu puşte până ce nu s-a curăţit aerul de gaz metan, apoi mi-am continuat drumul până la echipa lui Ghergey Ion unde Forhayerul Venţel Kalman chiar luase dispoziţiuni pentru a puşca, am rămas acolo până s-a puşcat. După detunătură, am zis că această puşcătură nu a avut succes deoarece a fost prea tare, apoi s-a dus la locul acela doi oameni, care nu peste mult timp au venit înapoi şi ne-a raportat că numai o patroană de dinamită a explodat şi nu a avut efect. Apoi, s-au luat măsuri pentru a împuşca din nou. Atunci i-am spus Forhayerului Venţel că după ce a puşcat aici să ducă la Kovaci să puşte şi acolo, însă l-am făcut atent că acolo este gaz metan în cantitate de două procente, deci să nu împuşte până când nu va fi dispărut gazul metan şi aerul este curat. De aicea, am plecat şi am vizitat locurile de lucru a lui Ţura, Drăghici, (…), unde nicicând nu a fost gaz metan şi nici atunci nu am găsit. Am mers mai departe, până la locul de muncă a lui Sapinsky unde am găsit totul în ordine. După aceea am ieşit afară din mina Aranka pentru a mă duce în mina Carolina, afară am mai dat ordin la fierar ca să pregătească un tub şi când am plecat de acolo am văzut că iese din mină un fum vânăt vâjâind. Văzând aceasta am priceput imediat că s-a întâmplat ceva în mina Aranka. Imediat am raportat prin telefon maestrului de mină că s-a întâmplat o nenorocire în mina Aranka, iar eu m-am dus până la ascensorul din mină, unde prin telefon, am întrebat dacă mai este cineva în viaţă în mină, însă nu mi-a răspuns nimeni deoarece era ruinat şi aparatul. Imediat a sosit şi Dl. Prim Inginer Lehotky Ion, Dl Oberstaiger Filingher şi maistru de mină Pak. După ce am probat ascensorul dacă funcţionează, eu cu Dl. Prim Inginer Lehotky, am intrat în mină văzând la primul pas ruine. Imediat am întâlnit pe Satmari Albert, Popa C-tin şi Pavlicek Kristov care nu erau răniţi. I-am întrebat că ce s-a întâmplat mi-a răspuns că a fost o explozie dar că unde şi cum s-a întâmplat nu ştiu, apoi întrebându-i dacă mai este cineva în viaţă mi-a răspuns că mai sunt câţiva răniţi. În jurul ascensorului, am aflat mort pe Boer şi rănit pe Grun Aurel. Am dat ordin lui Satmary să scoată din mină pe cei răniţi iar eu cu Dl Prim Inginer am mers până la grajdul nou din mină, unde am aflat pe Antal Nicolae rănit. Eu am plecat înapoi pentru a aduce cu mine oameni pentru salvarea celor răniţi. La ascensor am găsit pe Sylvasy, cu care m-am întors la grajd şi unde, arătându-l pe cel rănit, l-am lăsat acolo pentru a-l scoate, iar eu m-am întors la ascensor unde am întâlnit pe forhaierul Lehota, acesta mi-a spus că Sapinsky se vaită în locul lui de muncă, m-am dus până acolo împreună cu Ion şi l-am scos apoi afară, apoi luând cu mine echipa de salvare am intrat din nou, mergând pe galeria principală, am găsit 34 de morţi. Pe această galerie nu am constatat locul unde s-a produs explozia…

Lupeni la 3 Mai 1922

 

Horvath Francisc:

„Dar din aceste două conducte de ventilator, fiind unul sub reparaţie, acest conduct nu a putut sustrage din mină tot gazul şi aerul rău.”

 

Declaraţie

 

Subsemnatul Horvath Francisc, în etate de 24 de ani, căsătorit, cu un copil, de fel din Bagjan, domiciliat Lupeni, Col. Braia 166, fiind interogat declar următoarele:

În ziua de 27 Aprilie 1922, pe la ora 12.30, mă aflam în serviciu la ventilatoare, în toată mina se află două conducte de ventilatoare, dintre care, în ziua accidentului numai una a funcţionat fiind celălalt sub reparaţie, în momentul exploziei conductul de ventilator nu s-a oprit, ci eu l-am oprit pe o secundă până ce m-am convins căci conductul este bun, am pus conductul iar în funcţiune. La mina unde s-a întâmplat accidentul e absolut necesar ca amândouă conducte de ventilator să fie în funcţiune, dar din aceste două conducte de ventilator, fiind unul sub reparaţie, acest conduct nu a putut sustrage din mină tot gazul şi aerul rău. Când am preluat eu serviciul ( la ora 7.45) a fost de faţă şi prim mecanicul Hunars şi mecanicul Manalaki care au constatat că conductul e stricat scoţându-l, totodată, din circulaţie au început a-l repara, dar nereuşindu-le a-l repara acolo au trimis la un atelier din apropiere pentru repararea unui instrument, dar nici reparaţia aceasta nu a fost bună, că, cam pe la ora 12.15, a plecat un mecanic la atelierul central pentru a schimba instrumentul necorespunzător, că aşa aducând altul nou să poată aduce şi conductul al doilea în funcţiune. Dar sosind înapoi cu instrumentul nou catastrofa deja

s-a întâmplat. După punerea în ordine al doilea conduct imediat s-a pus în (circulaţie) funcţiune.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi o semnez.

Lupeni la 3 Mai 1922

Horvath Francisc

(ss.) Şeful Poliţiei - Fărcaşu

Zendea Iacob

 

Conducătorul ascensorului, Szacs Antan:

„Am auzit o detunătură groaznică, tot în acel moment a ieşit fum pe ţeava ce vorbeam jos în mină…”

 

Declaraţie

 

Subsemnatul, conducător al ascensorului, Szacs Antan, în etate de 26 de ani, căsătorit, de fel din Petroşeni, domiciliat Lupeni, Col. Central 278, fiind interogat declar următoarele:

În ziua de 27 Aprilie 1922, pe la ora 12.30, mă aflam în serviciu la ascensor, când deodată am auzit o detunătură groaznică, tot în acel moment a ieşit fum pe ţeava ce vorbeam jos în mină, ascensorul, în timpul când s-a întâmplat explozia, nu era în funcţiune şi aşa coşul prim era jos in mină, iar celălalt era sus, coşul al doilea de curentul puternic a fost rădicat în aer. Ascensorul nu a suferit nici o stricăciune, ci numai la coşul prim s-a stricat acoperişul.

Despre altceva cunoştinţă nu am.

Aceasta îmi este declaraţia pe care o susţin şi o semnez.

Lupeni la 3 Mai 1922

Szacs Antan

(ss.) Şeful Poliţiei - Fărcaşu

Zendea Iacob

 

Ioan Lehotky, inginerul şef al minelor Carolina, Aranka şi Clara:

„Se simţea miros de gaz şi fum precum şi un miros de carne prăjită. Am găsit încă 8 până la 10 mineri morţi şi 4 cai.”

Declaraţiune

 

Subsemnatul Ioan Lehotky, inginer şef al minelor Carolina, Aranka şi Clara, proprietatea Societăţii Anonime Uricani pentru extragerea şi extracţiunea cărbunelui din com. Lupeni.

Despre cele ce sunt întrebat declar:

În ziua de 27 IV 1922, cam pe la orele 12.30, pe când mă aflam în biroul meu de la mină şi mă pregăteam să plec acasă am fost anunţat la telefon de către ştaigerul Cozac de la mina Aranka că s-a întâmplat ceva la mină întrucât a văzut ieşind afară fum prin puţ. La acestea, am ieşit imediat afară din birou şi uitându-mă spre ventilatorul dinspre mina Clara am văzut că ieşea fum prin el, prin puţ, în partea din vale nu mai ieşea fum. Ajungând la gura puţului, am întrebat oamenii ce fac serviciul acolo ce s-a întâmplat în mină. Ei mi-au răspuns că s-a întâmplat o explozie, însă nu ştiu altceva nimic. Voind să mă las în mină spre a cerceta cauza exploziei anunţată şi împreună cu echipa de ajutor spre a salva minerii, m-am adresat ştaigerului Cozac să avizeze pe maşinist prin tubul acustic să pună în mişcare ascensorul după 5 minute sau chiar mai mult căci jos în mină ascensorul fusese îngrămădit cu lemne şi vagonete care au fost împinse de puterea exploziei.

Scoborându-ne cu ascensorul, eu şi cu ştaigerul Cozac, am găsit la baza inferioară a ascensorului o mare îngrămădire de vagoneţi şi lemne împinse de explozie şi am constatat că firele telefonice rupte, precum şi semnalul stricat, ascensorul nu s-a putut coborî până jos deoarece era împiedicat de materialele de sub el. Dând semnale prin dudă, care rămăsese intactă, ascensorul a fost ridicat în sus rămânând mai jos, începând după puterile noastre să dăm la o parte materialele îngrămădite de sub ascensor. Imediat după noi cu celălalt vagonet al ascensorului s-a mai coborât imediat după noi şi după cum îmi aduc aminte Ştaigerul Vlad şi oberştaigerul Filingher. Lângă baza de jos a ascensorului, afară de acele vagonete şi acel material, nu am mai aflat nimic, însă se simţea miros de gaz şi fum precum şi un miros de carne prăjită. Oamenii care au fost atunci cu mine în mină au început să strige după mineri ca să vadă dacă mai este vreunul în viaţă însă nu le-a răspuns nimic. După aproximativ juma de oră, venind jos şi Dl Director Frey şi mai târziu şi alţi mineri. Dând la o parte vagonetele şi materialul îngrămădit, chiar trecând peste el, am reuşit să trecem în galeria principală pe care ne-am dus cam 300 de metri. Pe această galerie principală, cam la o distanţă de 130 de metri, începând din dreptul galeriei de racordaj de aerisire, pe lucrătorul zidar Câmpean Simion

l-am găsit, actualmente rănit în spital. Înaintând pe galerie, am mai aflat un cal şi câţiva oameni morţi, aproximativ trei sau patru. În dreptul galeriei lungi, am găsit al doilea lucrător în viaţă numit Oltean Iosif, acesta se află de asemenea rănit în spital. Continuând să înaintăm pe galeria principală, am găsit încă 8 până la 10 mineri morţi şi 4 cai, din care trei în grajdul lor. Nemaiputând înainta pe galerie din cauza aerului, care fiind cu gaz, ne-am reîntors până la locul în care lăsasem pe Olteanu Iosif, când au sosit oameni din echipa de salvare, cam după o aşteptare de vreo 10 minute, şi care oameni au luat pe scară atât pe Olteanu cât şi pe Câmpeanu şi i-au dus până la ascensor unde i-au scos afară. Încercând să înaintăm pe galeria lungă, atât eu cât şi Vlad ne-am întors din cauza gazului. Întorcându-ne pe galeria principală până la puţ, unde am luat direcţia pe galeria orizontului de sus pentru a ajunge din nou în galeria lungă, însă nu am putut tot din cauza gazului. Întorcându-ne înapoi, am mers din nou pe galeria orizontului de sus până în galeria lungă, unde în apropiere am aflat doi morţi.

Continuând să merg cu oberştaigerul Filinger înainte pe galerie, ştaigerul Vlad rămânând la puţ pentru a merge pe galeria lungă, am mai aflat doi morţi la interval de 10 metri, neputând înainta pe galerie, din cauză că atmosfera era prea încărcată cu multe gaze şi în unele părţi pereţii erau dărâmaţi, m-am înapoiat pe galeria principală trecând pe panta vagonetelor .

În galeria principală am găsit pe Dl Director Frey cu oamenii care erau veniţi în mină pentru salvare. După ce m-am mai întors încă o dată cu Dl Director spre fundul galeriei principale, am mai găsit încă doi morţi, ne-am înapoiat fără să fi putut înainta în fundul galeriei din cauza gazelor. După aceea, am ieşit afară spre a ne schimba de hainele care erau ude şi se făcuse frig. După jumătate de oră, fiind schimbaţi de rufe şi haine, am intrat din nou în mină mergând pe galeria principală, unde am găsit pe Dl. Director Frey şi Dl. Director Albert, am dat ordin oamenilor în mină pentru a face loc pentru a putea scoate morţii şi a face loc de comunicaţie. După aceasta, împreună cu Dl Directori şi încă doi oameni, am înaintat pe galeria principală, până la a treia comunicaţiune din dreapta galeriei. Înapoindu-ne, am luat direcţiunea spre galeria orizontului mijlociu, trecând prin prima comunicaţiune a galeriei la stânga, am mers pe galeria orizontului mijlociu cam vreo 60 metri şi am aflat o grămadă de mineri morţi. Număraţi fiind, s-au găsit opt - între care supraveghetorul Venţel Calman. Neputând înainta mai departe din cauza gazelor, fără ca să putem constata unde a putut fi explozia, noi ne-am înapoiat, iar doi mineri din echipa de salvare fiind prevăzuţi cu măşti au înaintat spre fundul galeriei, aceşti mineri, înapoiaţi, ne-au raportat că nu au observat nimic important.



Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal




Comentarii articol (0 )

Nu exista niciun comentariu.

Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 5 ori 10  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter