23.12.2020,  10:28:04 | 1 comentariu | 2050 vizualizari
AMINTIRI LA DISPARIȚIA UNUI PRIETEN
de Marian BOBOC

Dispariția fulgerătoare a unui amic/ prieten, mai ales când se produce în puterea vieții, lasă dâre în sufletul fiecăruia dintre noi. Dincolo de formulele de politețe funerară&compasiune, răposatul continuă să trăiască pentru cei pe care-i lasă veșnic neconsolați în urma lui. Trăiește în poveștile familiei, amicilor, prietenilor, vecinilor, cunoscuților, colegilor de muncă. Așa și Gabriel Lungu, care aseară a spus lumii ăsteia pe un pat de spital un neașteptat și neverosimil „Adio!”. Din amintirile pe care le am cu Gabi, aș vrea să evoc, cu toată emoția de care sunt cuprins de când am auzit ce s-a întâmplat, două mai vesele.

 

GABI LUNGU – ÎN VIZITĂ LA DOMICILIUL POETULUI GRAV AFECTAT

 

Eram bolnav, făceam niște injecții, ceea ce pentru un tip sperios de înțepături e o întreagă aventură, injecții după care abia mă mișcam, fiecare gest fiindu-mi însoțit de o onomatopee de durere. Consemnat la domițil, Gabi mă suna, mă întreba de una, de alta, de sănătate - în general. Într-o seară mă trezesc, neanunțat, cu el acasă la mine. Flori pentru soție, ciocolată pentru fiica mea, vorbe bune pentru mine. Căci orice s-ar spune, Gabi avea în el o cumsecădenie și o bună creștere. Cu ochii mei l-am văzut băgând mâna în buzunarul său, ajutând în stânga și în dreapta. Gabi era un generos.

„Salut, Marianos!”, îmi spune el cu vocea lui tare, care se auzea de la etajul 5 (eu locuind la 2). De altfel, Gabi era celebru între prietenii săi, că atunci când se așeza la o masă, la o bere, auzea tot localul „secretele” dumicate de companionii bahici. Circula și o vorbă, că dacă ai un secret și vrei să-l cunoască cât mai multă lume, spune-i lui Gabi, care, în această privință, avea o gură „bogată”.

„Salut, Gabriel!”, îi răspund. După care îl poftesc în camera mea de convalescență Când să mă așez în pat, articulez câteva onomatopee, semn că injecțiile își făcuseră datoria. La un moment dat, speriat de strigătele mele, Gabi sare să mă ajute ca să mă așez mai bine. După care, dă să se așeze pe scaunul de lângă pat. Un scaun mic și șubred, față de dimensiunile sale. Acțiune nereușită. Se bălăngăne pe spate, lovește sticla bibliotecii din spatele lui. Strigăte, zgomote, larmă… În cele din urmă, Gabi se verticalizează și începem să râdem ca nebunii, de s-a zgâlțâit tot blocul turn ca la cutremurul din 1977. Chiar dacă fiecare „particulă” de râs îmi punea în mișcare un bloc de marmură de durere… am râs cu lacrimi (nu doar de durere).

 

GABI LUNGU – LA REDACȚIE. MISTERUL DISPARIȚIEI ARTICOLELOR COMANDATE…

 

Nu e un secret pentru nimeni faptul că Gabi Lungu era, la un moment dat, un obișnuit al redacțiilor, pe care le frecventa cu pasiune. De la el aflai ultimele chestiuni din lumea show-biz-ului politic al Văii. Tot Gabi te lumina prin hățișul legislativ. Dacă aveai o nelămurire de ordin juridic atunci când croiai un articol, Gabi era persoana potrivită pentru lămuriri. E drept că avea un stil lung de vorbire (unii spuneau că prea lung). Când ziceai că a terminat, o lua de la început. În discuțiile telefonice, dar și în cele pe viu, cu Gabi, trebuia să ai bagaje serioase de răbdare și de timp. Căci era inepuizabil la vorbe. Discursul său deborda, cuvintele dau pe dinafară, uneori se călcau unele pe altele.

Dar să revenim în redacția „Ziarului Văii Jiului”, în somptuoasa redacție, situată în buricul târgului petroșenean. Gabi avea un stil, să-i spunem conflictual… Dacă îl supăra un tip, nu ezita, și-l dădea la… gazetă… (ba pe unii îi dădea și la „cremenal”…). Cum multe dintre subiectele propuse de Gabi nu erau pe direcția cotidianului, sau erau doar puerile răzbunări de cafenea, nu le puteam da curs. Însă, cu Gabi nu era așa de simplu. Nu pleca până nu vedea cu ochii lui pe printul ziarului articolul cu pricina. Ca să scap mai elegant de el (doar eram prieteni), căci mai aveam și alte însărcinări redacționale, am recurs la o stratagemă. Am scris în fața lui ce a spus el. I-am citit. Am machetat articolul, am listat pagina, i-am arătat printul. Gabi se retrage, mulțumit de cele văzute, cele câteva rânduri, puse la loc de cinste în care terfelită o față publică, deschideau ediția ZVJ.

A doua zi, dis de dimineață, Gabi mă sună: „Marianos, am ziarul în mână”. „Da, și?!”, fac eu pe niznaiul. „Păi, nu e nici un articol. L-am cercetat pe toate părțile. A crezut că l-ai mutat din prima pagină”, își exprimă Gabi nemulțumirea. „Înseamnă că l-au scos din greșeală în tipografie”, mint eu cu seninătatea, abia stăpânindu-mi râsul. „Dar atunci să-l bagi mâine. Trec eu prin redacție să mai vorbim”, insistă Gabi. Și povestea se repetă la indigo, la fel ca în ziua precedentă.

De atunci, Gabi nu m-a mai sunat niciodată și nici nu m-a mai solicitat să scriu vreun articol „subiectiv”, pe pofta inimii lui. A priceput, fără să-i spun, că, de fapt, eu eram „tipograful” care-i scoteam articolele din pagină, înainte de a trimite ziarul la tipar.

Acum, dragă Gabi, îți promit solemn că voi veghea ca nici un „tipograf” să nu scoată aceste amintiri din eternitatea ediției ZVJ. Dumnezeu să te odihnească în pace! Că prea repede te-ai grăbit în Împărăția Veșniciei…


Comentarii articol (1 )

#1 RAD GHEORGHITA28.12.2020,  09:49:32
Incerc sa "comentez " aici prima mea intalnire cu Dl.LUNGU , juristul de la Deva. Intalnirea a avut loc in Primaria veche din Vulcan. Dupa prezentarile de rigoare, Gabi Lungu nici una nici doua incepe sa imi vorbeasca despre luarile mele de cuvant din cadrul Consiliului Vulcan.Eu eram foarte surprins deoarece nu credeam ca cineva de la Consiliul Judetean citeste cu atentie hotararile CL Vulcan. Avea o memorie excelenta si cunostinte juridice temeinice. Incerc sa fac fata si apoi ii spun ca eu nu sunt jurist, ca sunt doar Informatician. Dansul pare surprins, lamurim de unde "ma inspiram " eu si discutia a continuat ca si cum ne cunosteam de multa vreme. Si asa am ramas , doi oameni care se bucurau de intalniri, de discutii, si zau ca aveai ce asculta de la GABI LUNGU.


Adauga comentariu
  Numele tau:


  Comentariul tau:


  C창t fac 6 ori 9  ?  


   DISCLAIMER
   Atentie! Postati pe propria raspundere!
   Inainte de a posta, cititi aici regulamentul: Termeni legali si Conditii


Informatiile publicate de zvj.ro pot fi preluate doar in limita a 250 de caractere, cu CITAREA sursei si LINK ACTIV. Orice alt mod de preluare a textelor de pe acest site constituie o incalcare a Legii 8/1996 privind drepturile de autor si va fi tratat ca atare.




Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, 
deschis la Banca Transilvania.

Payments through Paypal





* * *
Îți dorești o presă liberă și independentă?
Alege să o susții!



* * *










* * *
Promovare
Catalog Sisteme Expo
0721 722227
Display-uri
Publicitare 2020
0721 722227
Promoţionale 2020
office [at] confortmedia.ro
0721 722227





Publicitate
Newsletter