Articole de acelasi autor

Uricani / Mult mai aproape de ceea ce înseamnă un comportament uman față de animale

Adevăr spus în față: Reconversia de până acum a forței de muncă din Valea Jiului a fost o mare minciună

Vulcan / Rezolvare care nu mai trebuie amânată

Uricani / Surpriză de milioane

Vulcan / Despre ce trebuie mai întâi să facă Merișanu, pentru ca să crească rapid în ochii oamenilor

Uricani / Din mâinile lucrătorilor serioși ies, întotdeauna, lucrări de calitate

Uricani / Dănuț Buhăescu cere transparență la repartizare

Vulcan / Suferință veche lăsată pe capul actualului primar

Uricani / Dănuț Buhăescu este clar împotriva „impunerii politicii pumnului în gură”

Vulcan / Coloniștii din cartierul nordic s-au săturat de gropi și noroaie

Până să apară Bulevardul Mihai Viteazul, școlile, poșta, stadionul, magazine de tot felul și multe altele se întindeau, din Coroești și până aproape de Dincă, pe actuala stradă Nicolae Titulescu. Fostă Republicii și, pe vremuri, Regele Ferdinand, dacă nu mă-nșel. Ăsta era pe atunci centrul orașului Vulcan, cunoscut, acum, ca fiind centrul vechi.

Puține clădiri

existente atunci au mai rămas întregi. Blocurile construite în anii cincizeci, bunăoară. Cel mai cunoscut este acela la parterul căruia se aflau alimentara, cofetăria, magazinul de confecții și, în colțul estic, o tutungerie. Mai încolo, peste drum de biserică mai dăinuie blocul care, tot la parter, găzduia un magazin de mărunțișuri, unul de pâine și farmacia. La câțiva metri era librăria, fostă pe vremuri farmacia domnului Titica, după numele proprietarului. Clădirea era cât pe ce să ajungă praf și pulbere. Noroc că a ajuns pe mâinile cuiva care a renovat-o, i-a mai adăugat un etaj și a făcut-o utilă.

Mergând spre

fostul restaurant Straja, chiar peste drum de parcul Școlii Gimnaziale Teodora Lucaciu, încep ruinele unor clădiri odinioară bine înfipte în temelii. Îmi amintesc de atelierul foto al lui nea Jean, de fostul aprozar, de restaurant și de grădina sa de vară sau de magazinul de textile al domnului Laufer. În care, hăt, hăt, cu decenii înainte era Casina Română. Și, ca să nu mă întind prea mult, mă opresc pe podul de peste pârâul Morii unde se afla magazinul de solduri și, după el, urma fero-metal-ul. Clădirea aceea impozantă care mai poate fi văzută doar în poze.

Am făcut traseul acesta

imaginar, fiindcă despre una dintre clădirile amintite a venit vorba și în ședința extraordinară a consiliului local vulcănean din 15 ianurie. A amintit despre ea doamna consilier Ileana Alstanei. Dumneaei s-a arătat îngrijorată de starea deplorabilă în care a ajuns imobilul de peste drum de școală. Cel în care erau aprozarul, un mic debit de tutun în care vindeau un evreu și soția lui și, în laterala vestică, laboratorul de cofetărie al lui nea Nicu. Doamne, ce prăjituri, înghețată și toate alea mai făcea el! Doamna consilier local a atras atenția că pietonii care se deplasează pe lângă ruinele clădirii se expun unui adevărat pericol. „Aș ruga să fie luate măsuri!”, a solicitat dumneaei.

Primarul Cristian Merișanu

i-a ascultat spusele, dar a ridicat neputincios din umeri. „Sunt proprietăți private, a explicat el. Am făcut sesizări, pentru a fi renovate. Voi mai verifica situația lor!”. Adevărul că imobilul a devenit ruină înainte ca Merișanu să fie ales primar. Fostul edil șef a încercat, și el, să facă ordine, dar degeaba. Din câte cunosc, proprietarii clădirii, acum în ruină, și ai terenului nu ar fi în Vulcan. Cazuri similare, cu case lăsate de izbeliște, unele de patrimoniu, sunt și în alte orașe, dar  UAT-urile pare să fi găsit soluții pentru rezolvarea probleme. Așadar, e nevoie numai și numai de mai multă implicare.

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.