Articole de acelasi autor

Lupeni. Simpozionul „Unirea Basarabiei cu România”

Pentru capturarea escrocului Augustin Hila, alias „Vasile Cornea”, / Presa petroșeneană a pus la bătaie o recompensă

Muncitorimea minieră în urmă cu un secol / „Croncăne corbii deasupra stârvului din Valea Jiului”

Rânduri pentru o eventuală reeditare a unei cărți despre Mina Petrila

Cum vă place scăldatul: / La putină sau la cadă?

Marian Boboc vă prezintă / La 3 luni după revolta de la Lupeni, vizita-revanșă fără glorie a lui Nicolae Ceaușescu

Marian Boboc vă prezintă: În urmă cu un secol – Valea Jiului sub ape

Marian Boboc vă prezintă / „Mine” clandestine interbelice din Valea Jiului

Primul fotograf petroșenean

1924-2024. Petroșani 100 / Conferința „Petroșaniul – de la Iacob la Iacob” (IV)

Suntem în anul 1994. „Grație” mineriadelor, Valea Jiului devine o zonă clasică în felul ei.

Petre Braiț, cu mine și cu alți patrioți locali porniserăm din 1993 câteva acțiuni culturale de spălare (schimbare poate e prea mult spus doar după un an) a imaginii atât de șifonate a Văii Jiului și a nobilei ocupații care a fost și încă mai este mineritul.

Din 1992 cenaclul literar își schimbă numele din „Panait Istrati” (pe care-l consideram compromis, de sorginte comunistă…) în „Boema” (pe care o practicam cu spor, mic cu mare, și băieți și fete…).

Bineînțeles că principalele noastre planuri literare erau legate de cărți. Toți cenacliștii ne vedeam autori cu cărți în librărie. Aveam reverii cu cărți, cu numele nostru scris mare pe cărți, cu noi, autorii, dând autografe peste autografe. Însă, tipărirea unei cărți însemna bani, capitol la care boemii nu au excelat niciodată. Din contră… Când discuția ajungea la bani, tot avântul ni se tăia. Entuziasmul se topea ca o bucată de ciocolată la Ecuator. Până într-o zi când a intrat pe fir… managerul (de carte) Lucian Morogan. Cu Lucică fusesem coleg de liceu 4 ani și rămăsesem prieteni.

În 1994 Lucică presta ca ziarist. Calitate în care avea acces la mediul de afaceri al Văii Jiului (atât cât era …). Nu mai țin minte cum (probabil unei nopți de discuții, vaiete, scâncete...), Luci a preluat, cu energie, frâiele acțiunii de colectare de fonduri pentru tipărirea cărții. Atunci le spuneam „sponsorizări”, parcă… Cu recunoscuta sa putere de persuasiune și însăcuta sa diplomație, Lucică a convins câteva firme din Petroșani să scoată din portofel câteva bancnote, care să se transforme în pagini de poezie… Cum le-a convins nimeni nu știe. E un secret pe care Luci îl păzește cu strășnicie și acum ca un cerber… (probabil, vom afla din amintirile sale cum). Și Petre Braiț, în calitatea sa de prim-vice la Liga Sindicatelor Miniere „Valea Jiului”, a pus umărul la tipărirea cărții, convingând Sindicatul Liber de la Mina Livezeni, al cărui membru eram, să contribuie cu o sumă la apariția cărții. După care eu l-am convins pe Adrian Cerchez să-mi deseneze coperta. Superba copertă cu albinele care-mi trag de pleoape... Apoi, Lucică a preluat toată operațiunea la Deva. Eu așteptam, din zi în zi, apariția cărții. El nu mai dădea nici un semn. Nici Petre nu spunea nimic. Ca orice debutant, eram și nerăbdător. Plus că mă și lăudasem pe la „Barock” (nu mai zic de cenaclu...) că o să-mi apară cartea și îmi era tare ciudă că mă voi face de râsul barocanilor. Eram tare abătut, stare pe care o combăteam cu rom de Arad, zi de vară până-n seară… Într-o dimineață, intru în biroul lui Petre de la Ligă… Era și Luci. Dau să spun ceva, dar Petre mi-o ia înainte: „Dă-mi, te rog, o hârtie din sertarul ăla de jos”. Biroul lui Petre era un birou tare strâmt, în care aveai nevoie de agilitate ca să navhighezi prin el. Mă strecor (pe vremea aceea eram puțintel mai subțire ca azi…) și trag de mânerul sertarului. Și ce îmi văd ochii (prin ochelarii mei celebri pe vremuri din cauza lentilelor neșterse …)?! Un sertar (care era foarte mare, probabil pentru mine era cel mai mare sertar din lume…) plin cu „de-a iubirea”… Surpriza a fost de proporții, cei doi, Luci și Petre, conspiraseră ca la manual. Nu transpirase nimic. Nu cred să mai e nevoie să spun că în ziua aceea am fost cel mai bucuros autor. De atunci, fără să știe, Lucian Morogan a intrat și el în istorie, fiind primul manager de carte din Valea Jiului.

Din fericire, peste ani și ani, ne-am reluat și colaborarea, care s-a dovedit rodnică, reușind să edităm un impresionant volum dedicat vieții comerciale și reclamei devene, : „Alfabetul reclamelor în presa deveană”. Lucică s-a ocupat de finanțare, de editarea volumului și de prefață. Din surse verificate am aflate că această colaborare continuă! Fiți pe fază!

Îți dorești o presă liberă și independentă? Alege să o susții!

Banii rezultați din contribuțiile cititorilor sunt esențiali pentru a susține pe termen lung articolele, investigațiile, analizele și proiectele noastre.

Poți contribui cu donații prin Pay Pal sau prin donatii directe în contul
Ziarul Vaii Jiului SRL. 
CONT LEI: RO94BTRL02201202K91883XX, deschis la Banca Transilvania.